ICCJ. Decizia nr. 2889/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2889/2011
Dosar nr. 5061/1/3/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 6461/302/2009, reclamanta M.L. reprezentată prin D.M.B. a solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta SC RCS & RDS SA să-i plătească suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri cauzate prin neîndeplinirea prevederilor contractului nr. 70000813249 din 30 noiembrie 2002 şi a contractului nr. 7016004785 din 27 martie 2007, să se constate că faţă de neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţilor din contractul de furnizare de televiziune prin cablu începând cu 01 noiembrie 2008 nu mai are nici un fel de obligaţii de plată faţă de aceasta în legătură cu serviciul în cauză. Se solicită obligarea pârâtei să dispună reluarea necondiţionată a furnizării semnalului de televiziune prin cablu şi să-i comunice data prin care serviciul va fi reluat. Să se constate existenţa separată a trei contracte încheiate între părţi de furnizare de televiziune prin cablu a celui de furnizare de internet şi a celui de telefonie sau în orice caz existenţa separată a contractului de furnizare de televiziune prin cablu faţă de celelalte două aşa cum sunt acestea facturate. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la transmiterea lunară a facturilor pentru serviciile prestate şi obligarea pârâtei să accepte ca valabil efectuate plăţile prin ordine de plată bancare la Self - Bank, plăţi la ATM sau home-banking ING, fără pretenţii de a mai primi ordine de plată prin fax sau de a cere orice altă confirmare a plăţilor făcute altfel decât prin casieria pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7718/2009 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6976 din 10 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei prealabile a concilierii directe, a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să transmită lunar facturile pentru serviciile prestate către reclamantă precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 8,3 lei şi a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
Prin Decizia comercială nr. 583 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul reclamantei M.L., a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta SC RCS şi RDS SA să reia furnizarea serviciilor de internet şi telefonie către reclamantă şi să comunice acesteia data la care serviciile vor fi reluate. S-a luat act la renunţarea la capătul de cerere privind reluarea furnizării semnalului de televiziune prin cablu şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii reclamanta M.L. prin reprezentant D.M.B. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în argumentarea căruia a susţinut că nu a contestat că a sistat furnizarea celor trei servicii din cele trei contracte, cablu tv, internet şi telefonie, iar la dosar a depus toate chitanţele şi ordinele de plată prin care a achitat serviciu cablu tv dovedind prin aceste înscrisuri plata la termen în condiţiile contractului a contravalorii serviciului de televiziune prin cablu ceea ce permite reţinerea întreruperii serviciului respectiv de către pârâtă ca faptă ilicită conform art. 998-999 C. civ.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
În actuala reglementare a recursului pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat astfel că nu se mai poate pune problema unei analize în recurs privind nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care ar fi fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9. Or, recurenta-reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege. Or, dispoziţiile art. 304 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului extraordinar, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta M.L. împotriva deciziei comerciale nr. 583 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3167/2011. Comercial → |
|---|
