ICCJ. Decizia nr. 2830/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2830/2011
Dosar nr. 3036/1/2011
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1206 din 22 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E. împotriva deciziei nr. 89/A-C din 27 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţiei în anulare C.E.G. la data de 7 aprilie 2011, motivele cererii fiind depuse la dosarul cauzei la 26 septembrie 2011.
Contestatoarea îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., criticile subsumate vizând faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului privind aplicarea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.
În dezvoltarea acestei unice critici contestatoarea reproşează instanţei de recurs că a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs prin care, a criticat soluţia instanţei de apel pentru aplicarea greşită a legii şi interpretarea eronată a actului juridic dedus judecăţii, cu neluarea în seamă a dispoziţiilor legale speciale care reglementează raporturile juridice dintre părţi, respectiv Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, din perspectiva obligaţiilor ce incumbă dirigintelui de şantier.
Contestatoarea prezintă dinamica raporturilor contractuale din perspectiva art. 2, art. 5, art. 19 şi art. 29 din contractul de antrepriză, precizează care sunt obligaţiile dirigintelui de şantier astfel cum acestea figurează în Legea nr. 10/1995, conchizând în sensul că motivarea deciziei atacate în prezenta cale de retractare este lipsită de temei legal sub aspectul nesancţionării dirigintelui de şantier pentru depăşirea limitelor mandatului său.
Prealabil examinării fondului contestaţiei în anulare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de intimată întrucât dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. nu disting între termenul de introducere a cererii şi cel de motivare a acesteia, sancţiunea tardivităţii motivării cererii nefiind reglementată legal. Raţiunea pentru care legiuitorul permite motivarea contestaţiei în anulare ulterior declarării acesteia este în deplin acord cu principiul liberului acces la justiţie, contestatoarea rezervându-şi astfel dreptul de a valorifica această cale de retractare ulterior momentului la care a luat cunoştinţă de soluţia pronunţată în recurs.
Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare din perspectiva temeiului de drept invocat şi a criticilor formulate, constată că cererea este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Considerentele deciziei ce face obiectul prezentei căi de retractare relevă analiza detaliată pe care instanţa de recurs o realizează în exercitarea controlului de legalitate circumstanţiat temeiurilor de drept invocate de recurenta contestatoare.
Criticile recurentei privind greşita interpretare a actului dedus judecăţii dedusă din nesocotirea de către instanţa de apel a specificului raporturilor juridice dintre părţi impus de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii au fost amplu analizate, instanţa de recurs raportându-se în exercitarea controlului de legalitate strict la actul juridic dedus judecăţii – contractul de antrepriză încheiat între părţi – şi la determinarea cadrului procesual impusă prin efectul opozabilităţii evocatei convenţii.
Răspunzând acestui motiv de recurs, instanţa de recurs a arătat că „reclamanta executant este un terţ iar eventuala executare necorespunzătoare a obligaţiilor pe care dirigintele de şantier şi le-a asumat prin contract pot fi opuse de beneficiar dirigintelui de şantier nu şi reclamantei".
În realitate motivul contestaţiei în anulare are o puternică tentă devolutivă care presupune readucerea în discuţie a fondului litigiului dedus judecăţii, aspect nepermis într-o cale de retractare.
Împrejurarea că în motivarea deciziei atacate nu apare „ad literam" indicat, evocatul motiv de recurs, în formularea propusă de recurentă, nu echivalează cu o nemotivare a acestuia odată ce instanţa de recurs sintetizând critica, redă raţionamentul ce a stat la baza respingerii acesteia.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare iar în raport de art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC C.M.P. SRL Băile Olăneşti 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.E.G. împotriva deciziei nr. 1206 din 22 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2828/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2831/2011. Comercial → |
|---|
