ICCJ. Decizia nr. 3167/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3167/2011
Dosar nr. 10208/1/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Prin sentinţa civilă nr. 5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.P., ş.a., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii L.D., ş.a., ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanţii la plata sumei de 2.000 de lei – cheltuieli de judecată - în favoarea pârâtului.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a examinat cu prioritate excepţiile invocate în cauză.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, instanţa a reţinut că art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii societăţii cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerinţe: să aibă calitatea de membru cooperator, să fi participat la şedinţa Adunării Generale Ordinare a Membrilor Cooperatori şi să fi votat împotriva adoptării hotărârii ori să fi lipsit la şedinţă .
Atât timp însă cât reclamanţii îşi arogă calitatea de membru cooperator şi subliniază că au lipsit la şedinţă din motive imputabile organelor de conducere ale societăţii, ei beneficiază de legitimare procesuală activă.
Legitimarea procesuală pasivă presupune de asemenea existenţa unei identităţi între persoana îndatorată a da, a face ori a nu face în raportul obligaţional dedus judecăţii şi subiectul de drept chemat în judecată ca pârât.
Art. 44 alin. (3)–(5) din Legea nr. 1/2005 conferă calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv societăţii cooperatiste, pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului iar consecinţele juridice sunt suportate tot de către societate.
În consecinţă, pârâtul T.G. nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 .
Instanţa a apreciat că aceeaşi soluţie trebuie aplicată şi în privinţa cererii de suspendare a sa din funcţie, întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de numire ca Preşedinte a R.T. S.C.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond admiterea contestaţiei şi anularea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 18 martie 2009.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin cererea adresată instanţei, reclamantul-apelant I.P. a solicitat suspendarea lui T.G. din funcţia de preşedinte al societăţii R.T. S.C.M. Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a introduce o cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede în mod expres că hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană. Cererea în anulare se introduce la secţia comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea cooperativă.
Curtea a concluzionat că poate avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T. S.C.M. iar întrucât reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară, el are obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă a sa cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligaţie îşi are izvorul în art. 112 C. proc. civ.
Drept urmare, Curtea a reţinut că pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă.
Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, intimatul pârât T.G. a solicitat completarea deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, conform art. 2812 şi art. 2811 alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus menţionată formulată de pârâtul T.G. şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 12/Com din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 şi a deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa a formulat recurs reclamantul I.P.
Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr.12/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi pe fond admiterea acţiunii.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că intimatul pârât T.G. a fost chemat în judecată în calitate de preşedinte al SCM R.T. În raport de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 1/2005, preşedintele consiliului de administraţie deţine calitate procesuală pasivă în cauză.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R.T. S.C.M. prin preşedinte, cerere la care reclamantul nu a renunţat. Interpretarea greşită a cererii de chemare în judecată a dus la soluţia greşită pronunţată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Prin criticile circumscrise art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.O.A a R.T. S.C.M. este lovită de nulitate absolută.
Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii.
Prin Decizia nr. 4167 din 30 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 şi deciziei civile nr. 40/COM din 19 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a examinat criticile formulate de către recurent, în raport de motivele de nelegalitate invocate şi a reţinut următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., reclamantul avea obligaţia de a justifica calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, Înalta Curte a constatat că în mod corect a apreciat instanţa de apel că în litigiul de faţă, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăţi cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T. S.C.M. şi nu preşedintele Consiliului de Administraţie.
Deşi pârâtul T.G. a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, raportul juridic de drept procesual nu se poate stabili între reclamanţi şi pârât, ci numai între reclamanţi şi societatea cooperatistă.
De asemenea, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 40/Com din 19 aprilie 2010 a fost apreciat ca nefondat, având în vedere că, cheltuielile de judecată efectuate de către părţi vor fi suportate în final de partea care cade în pretenţii, obligarea la plata cheltuielilor de judecată are în vedere culpa procesuală a părţii, iar în speţă, micşorarea onorariului avocaţial reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte apreciază legalitatea stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus evocatei decizii, la data de 10 decembrie 2010 a formulat contestaţie în anulare I.P., iar la termenul de judecată din data de 29 martie 2011, contestatorul a precizat că deţine mandat de reprezentare pentru cei 63 de membrii cooperatori, cererea de faţă urmând a fi soluţionată în contradictoriu cu intimaţii R.T. SCM CONSTANŢA şi T.G.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi alin. (2) şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei pronunţată de către instanţa de recurs şi rejudecarea cererii de recurs.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Astfel, intimatul T.G. a fost chemat în judecată în calitate de preşedinte al R.T. SCM CONSTANŢA, iar potrivit art. 55 alin. (1), (2), şi (4) din Legea nr. 1/2005 preşedintele societăţii cooperaţiei meşteşugăreşti este de drept preşedintele consiliului de administraţie şi reprezintă cooperativa cu puteri depline. Prin urmare calitatea procesuală pasivă a pârâtului T.G. este justificată legal.
De asemenea, s-a invocat încălcarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că s-a interpretat greşit cererea de chemare în judecată, deşi temeiul acesteia a fost Legea nr. 1/2005, iar acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu societatea, prin preşedintele ei.
În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că hotărârea Adunării Generale este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce priveşte soluţia pronunţată în contestaţia în anulare s-a arătat că greşit au fost menţinute soluţiile pronunţate de cele două instanţe, prin care s-a statuat în sensul că pârâtul T.G. nu poate sta în judecată.
De asemenea, cererea privind micşorarea onorariului avocatului a fost greşit respinsă.
Prin întâmpinare, intimata R.T. SCM a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca nefondată. De asemenea, s-a susţinut că aceasta este şi inadmisibilă, în raport de faptul că au fost invocate în susţinere motive de nelegalitate şi nu motive specifice contestaţiei în anulare.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a R.T. SCM de a fi subiect în prezenta cauză, intimata a arătat că întrucât prin Decizia atacată, a fost soluţionată în mod irevocabil acţiunea formulată de către reclamantul I.P., în contradictoriu cu pârâtul T.G., părţi în prezenta cauză nu pot fi decât persoanele între care s-a stabilit raportul procesual în faţa instanţei. Din acest punct de vedere, nu pot avea calitate persoanele străine de proces.
Înalta Curte, a luat în examinare, cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual pasive a R.T. SCM şi reţinut că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea irevocabilă care este atacată pe calea contestaţiei în anulare de faţă este Decizia nr. 4167din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins, în mod irevocabil recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei care a constatat, printre altele, lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului T.G.
Din acest punct de vedere, se constată că în cadrul contestaţiei în anulare nu poate fi schimbată calitatea părţilor şi cadrul procesual astfel cum a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată sau prin intervenţia sau introducerea unor părţi în proces la cererea părţilor.
În raport de aceste considerente, se constată că R.T. SCM CONSTANŢA nu a figurat ca parte în procesul promovat de către reclamant, astfel încât nu se poate afirma că a participat la judecarea cauzei, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesual pasive urmează a fi admisă.
În ceea ce excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesual active a celor 63 de reclamanţi, Înalta Curte constată că în raport de soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a R.T. SCM CONSTANŢA, această societate nu deţine interes să invoce alte excepţii în cauză, din acest punct de vedere lipsind condiţia folosului practic.
Înalta Curte, analizând criticile invocate de către contestatori în sprijinul contestaţiei în anulare, reţine următoarele.
Dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., invocate de către contestatori, care reglementează contestaţia în anulare specială sunt de strictă interpretare şi au în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În cauză, motivele invocate de către contestatori vizează greşeli asupra modului în care instanţa de recurs a înţeles să analizeze lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului T.G., în sensul că acesta nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009 a SCM R.T. CONSTANŢA.
În speţă, instanţa de recurs a analizat modul de soluţionare a excepţiei, apreciind că în litigiul de faţă, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăţi cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R.T. S.C.M. şi nu preşedintele Consiliului de Administraţie, respectiv T.G.
Potrivit motivului reprezentat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ., calea extraordinară de atac de retractare poate fi utilizată în situaţia când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Se observă că acest motiv al contestaţiei nu a fost dezvoltat de către contestatori, nefiind prezentate susţinerile cu privire la încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art. 317 pct. 1 privitoare la necitare, din acest punct de vedere neputând fi exercitat controlul judiciar.
Dintr-un alt punct de vedere, se constată că în sprijinul contestaţiei în anulare au fost invocate aceleaşi critici de nelegalitate formulate în cadrul recursului, soluţionat în mod irevocabil, astfel încât, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părţilor să deschidă posibilitatea recursului la recurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei R.T. SCM CONSTANŢA.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A.S., ş.a., împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatorii în solidar să-i achite intimatei R.T. SCM CONSTANŢA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2443/2011. Comercial → |
|---|
