ICCJ. Decizia nr. 2832/2011. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2832/2011

Dosar nr. 3205/1/2011

Şedinţa publică din 27 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare promovată la data de 13 aprilie 2011, contestatoarea SC C.M.T. SA BUCUREŞTI a solicitat anularea deciziei nr. 1429 din 31 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

În motivarea contestaţiei realizată după ce contestatoarea a luat cunoştinţă de considerentele deciziei atacate în data de 21 iunie 2011, se invocă ca temei de drept prevederile art. 318 C. proc. civ. în a cărui susţinere se dezvoltă argumentele care urmează:

1. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs referitor la încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare deşi în practicaua deciziei s-a reţinut reîncadrarea criticilor formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7, nefiind pus în discuţia părţilor art. 22 din statut pe care intimatul l-a invocat după închiderea dezbaterilor, prin concluzii scrise;

2. instanţa de recurs a făcut o analiză a modalităţii de excludere din asociaţie a unui membru PAS care a dobândit această calitate cu încălcarea legii şi a statutului, în loc să soluţioneze motivul de recurs cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de legalitate pentru a fi membru în PAS. A omis să analizeze motivul de recurs subsumat art. 304.9 C. proc. civ. privitor la cauza ilicită a contractului de vânzare – cumpărare acţiuni motivat de faptul că intimatul nu întrunea condiţiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1997 şi art. 76 din Legea nr. 58/1991;

3. instanţa de recurs a omis să cerceteze criticile formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Deşi a reţinut în încheierea de dezbateri reîncadrarea acestui motiv în motivul pct. 7 al art. 304, a omis să-l mai analizeze, el constând în interdependenţa dintre calitatea de cenzor expert şi cea de acţionar.

Contestatoarea şi-a dezvoltat motivele contestaţiei în data de 23 septembrie 2009 arătând că: 1) problema de drept esenţială dedusă judecăţii a fost aceea dacă intimatul pârât se află între categoriile de persoane îndreptăţite să fie membru într-o asociaţie PAS prin raportare la dispoziţiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 coroborate cu art. 76 din Legea nr. 58/1991, încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. la care Decizia atacată nu a răspuns; 2) recursul a fost soluţionat pe un alt temei decât motivele invocate, nerăspunzând la condiţionarea dintre calitatea de cenzor expert contabil şi calitatea de acţionar şi greşita reţinere a interdependenţei dintre acestea; 3) încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare deoarece reţinerea art. 22 din statut s-a făcut cu încălcarea art. 294 şi art. 292 alin. (1) C. proc. civ., critică neexaminată de instanţă.

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, sub aspectul motivelor astfel cum au fost dezvoltate, în raport de temeiul de drept invocat, art. 318 C. proc. civ., teza a 2-a, conform căreia: ......când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", constată caracterul nefondat al acesteia.

Contestaţia în anulare de faţă are ca obiect Decizia nr. 1429 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia comercială la 31 martie 2011 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, contestatoare în prezenta cerere, împotriva deciziei comerciale nr. 443 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Prealabil examinării contestaţiei în anulare pe fond, se impune precizarea, faţă de apărările formulate de intimat, că legea, respectiv art. 319 alin. (2) impune un termen prefix numai pentru declararea acestei căi de atac extraordinare de retractare. Legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea contestaţiei în anulare a cărui nerespectare să atragă sancţiunea tardivităţii motivării, cum eronat susţine intimatul, iar în lipsă de stipulaţie contrară contestaţia în anulare poate fi motivată până la momentul soluţionării ei. Este de domeniul principiilor primare în drept că orice sancţiune trebuie să aibă o bază legală, nefiind permisă instituirea de sancţiuni, în cazul de faţă procedurale, pe cale de interpretare, fie ea şi doctrinară.

De asemenea, nu poate fi socotită inadmisibilă contestaţia în anulare sub motiv că, abuziv a fost indicat temeiul de drept în declaraţie fără a se cunoaşte motivarea deciziei atacate. Aceasta deoarece, prin declararea contestaţiei în anulare, contestatorul luând act de soluţia pronunţată asupra propriului său recurs, îşi prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac, a cărei motivare şi sub aspectul temeiului de drept poate fi modificată sau completată după luarea la cunoştinţă a conţinutului considerentelor deciziei atacate. Prin declaraţia de contestaţie în anulare, în care se face precizarea că motivarea va fi făcută după redactarea deciziei contestate, se indică, de fapt, sediul materiei căii de atac, baza de reglementare a acesteia.

Cu privire la primul motiv al contestaţiei în anulare constând în neanalizarea motivului de recurs iniţial încadrat în motivul prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. şi reîncadrat în motivul prevăzut de art. 304.7 C. proc. civ., astfel cum s-a reţinut în încheierea de dezbateri, se constată că prin Decizia atacată acesta a fost analizat la pct.5.1 din decizie, dar din perspectiva ipotezelor legale ale acestui ultim motiv de modificare care nu coincid cu ipotezele legale ale motivului prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. şi în care, după caz, susţinerile părţilor se pot încadra sau nu. Astfel, în Decizia atacată s-a reţinut că niciuna din ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este confirmată în cauză, considerentele deciziei pronunţate în apel răspunzând exigenţelor art. 261 C. proc. civ., or, sub acest aspect instanţa de recurs a avut în vedere şi criticile iniţial încadrate în motivul art. 304.8 C. proc. civ., (pct. B din recurs) axate subliniat pe interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii din perspectiva art. 22 din Statut, pe care voluntar recurenta contestatoare le-a topit prin absorbţie în motivul prevăzut de art. 304.7 C. proc. civ., opţiune care a legat instanţa în baza principiului disponibilităţii în examinarea de control judiciar la care a procedat.

Cu privire la al doilea motiv al contestaţiei în anulare constând în neexaminarea din greşeală a motivului încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că prin Decizia atacată, motivul de nelegalitate vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii a fost analizat la pct. 5.2 din Decizia atacată. În cadrul acestui punct au fost analizate susţinerile contestatoarei de la pct. C din motivele de recurs, prin raportare la limitele investirii instanţei, cu respectarea principiului disponibilităţii, reţinând că prin acţiunea formulată s-a solicitat numai constatarea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare acţiuni, act juridic subsecvent nulităţii actului principal constând în aderarea pârâtului la asociaţia PAS, iar această aderare nu a fost desfiinţată de organul competent: " Mai limpede spus, recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare cumpărare care este un act subsecvent actului iniţial, primar, datorită legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea calităţii sale de membru PAS pârâtul putea să dobândească acţiunile societăţii de la asociaţie potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994."[pg. 6 alin. (3) din dec.atacată]./…"calitatea pârâtului de membru PAS nu mai poate fi repusă în discuţie şi prin urmare nici nulitatea actului subsecvent în condiţiile în care actul primar de care depinde îşi păstrează deplina valabilitate"[pg. 6 alin. (5) din dec. atacată].

Cu privire la al treilea motiv al contestaţiei în anulare. Nici cel de al treilea motiv al contestaţiei în anulare nu se susţine pentru aceleaşi considerente arătate la examinarea primului motiv, în sensul că instanţa de recurs nu a omis să cerceteze criticile iniţial încadrate în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., ci le-a examinat prin prisma ipotezelor legale ale art. 304.7 în care acestea au fost absorbite prin reîncadrarea voluntară a lor de către recurenta contestatoare.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată în raport de prevederile art. 318 ipoteza a 2-a C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.M.T. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 1429 din 31 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea să plătească intimatului D.M. 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2832/2011. Comercial