ICCJ. Decizia nr. 29/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința 585 din 2 iunie 2010 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei SC R.I.P. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC G.P. SA Onești, reținându-se în considerente că reclamanta legal citată pentru termenul de judecată din 2 iunie 2010 a fost citată cu mențiunea de a depune diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 11.955 lei și 4,4 lei timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv în raport cu care s-a aplicat sancțiunea anulării ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei.
împotriva sentinței tribunalului reclamanta a declarat apel arătând că a achitat taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanță, că a depus dovada în ziua ședinței la arhivă, însă nu a ajuns în timp util la dosar, apreciind că se face vinovat personalul auxiliar.
Prin decizia nr. 58 din 19 august 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința tribunalului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la același tribunal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în momentul deliberării instanța de fond nu a avut la dosar dovada achitării taxei e timbru, împrejurare față de care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 46/1997; însă reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru chiar în ziua judecății, respectiv la data de 2 iunie 2010, așa cum rezultă din mențiunile de pe Ordinul de plată aflat la fila 146 dosar apel și a depus o cerere (fila 145) la care a anexat o copie a ordinului de plată, însă au fost primite la dosar în ziua următoare, respectiv 3 iunie 2010, a doua zi după dezbateri.
împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs criticând soluția sub aspectul ignorării cererii de apărare formulată de societatea pârâtă, motivată de împrejurarea că avocatul ales al acesteia era în concediu de odihnă în perioada 12 iulie - 20 august 2010, iar dovada de înștiințare i-a fost înmânată la data de 14 iulie 2010; procedând în acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 alin. (1) C. proc. civ. și consideră că instanța de apel și-a depășit atribuțiile când a motivat respingerea cererii în sensul angajării unui al apărător sau dacă ar fi dat termen scurt de 14 zile să-și angajeze alt apărător, în opinia recurentei, situație ce conduce la înlăturarea caracterului intuituu personae al contractului de asistență juridică.
Prin urmare, conchide recurenta, instanța de apel a fost subtil imparțială motiv de solicitare a strămutării cauzei.
In ce privește excepția nulității recursului invocată de partea adversă prin întâmpinare, înalta Curte urmează să o respingă, întrucât criticile formulate de recurentă se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
In ceea ce privește criticile formulate prin prezentul recurs, înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, potrivit următoarelor considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ.: "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată".
Norma prevăzută de acest articol nu este formulată în termeni imperativi ai unei obligații a instanței de a amâna cauza când partea pretinde că nu beneficiază de o apărare corespunzătoare, valorificarea cererii părții depinzând de aprecierea exclusivă a instanței, ce evaluează în concret circumstanțele formulării unei asemenea solicitări.
în cauză, în mod corect i-a fost respinsă cererea de apărare formulată de recurentă prin reprezentantul său legal, raportându-se la data înștiințării de 14 iulie 2010 și data fixării termenului de judecată de 19 august 2010, cu respectarea dispozițiilor art. 1141alin. (3) C. proc. civ., recurenta având un termen rezonabil pentru angajare apărător.
De altfel, din examinarea conținutului cererii de apărare formulată de recurentă aflată la fila 9 dosar apel, se observă că nu este motivată, în sensul dispozițiilor legale pretinse a fi încălcate, întrucât aceste dispoziții se referă expres la motive temeinice lăsate la aprecierea instanței; or, recurenta nu și-a motivat cererea și nici nu a depus înscrisuri în acest sens pentru a convinge instanța de apel că se impune amânarea cauzei, mai ales că sentința apelată nu a fost soluționată pe fond, dat fiind că acțiunea reclamantei fusese anulată ca insuficient timbrată.
Mai mult, art. 720 C. proc. civ. prevede că litigiile comerciale se judecă cu precădere și celeritate și numai când instanța constată că sunt motive temeinice poate dispune amânarea judecării cauzei.
Prin urmare, nu se poate spune că instanța de apel și-a depășit atribuțiile și că este imparțială, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu se impunea amânarea judecării cauzei, prin respingerea cererii de apărare formulată nu i s-a adus o violare a dreptului la apărare în sensul textului de lege evocat.
Față de cele menționate anterior, susținerea recurentei că a înlăturat caracterul intuituu personae al contractului de asistență judiciară, urmează să o respingă.
în consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul pârâtei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2715/2011. Comercial → |
|---|
