Alte cereri. Sentința nr. 7781/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7781/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 21966/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7781
Ședința publică din data de 20.06.2014
PREȘEDINTE C. G. Judecător
GREFIER L. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond in ședința publică din 04.06.2014 când instanța a rămas în pronunțare conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2014 și apoi pentru azi, 20.06.2014.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în urma deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că pe rolul instanței a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții O. C. și O. P. I. în contradictoriu cu ., având ca obiect:
- să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/13.06.2008
- să oblige pârâta la restituirea sumei de 6.173,82 CHF) la data introducerii acțiunii reprezentând 22.102,27 lei la un curs BNR 1 CHF -3,58 lei) percepută in perioada iunie 2010-iulie 2013 cu titlu de comision de risc/administrare.
- să oblige pârâta la restituirea sumelor pe care le va percepe lunar sub acest titlu, ulterior introducerii acțiunii si până la executarea hotărârii care se va pronunța in cauză
- să oblige pârâta la plata dobânzii legale calculată asupra sumelor încasate cu titlu de comision de risc/administrare, începând cu data încasării si până la data restituirii efective
- să oblige pârâta să încheie cu reclamanții act adițional la Convenția de credit nr._/13.06.2008, prin care sa se statueze că nu se mai percepe comision de risc/administrare si prin care sa se elimine comisionul mai sus amintit
- plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâta refuză să înlăture din contractul de credit nr._/13.06.2008 clauza de la pct. 5.1 din condițiile speciale ale convenției ce privește aplicarea unui comision de risc de 0,22%, deși a fost sancționată contravențional de OPC pentru includerea acestui comision în contract, și obligată prin procesul verbal să înlăture acest comision din contract, măsuri rămase definitive prin respingerea de către instanțe a plângerii contravenționale formulată de pârâtă împotriva acestui proces verbal. Pârâta continuă să aplice în continuare acest comision, care este o clauză abuzivă, ignorând cu rea credință măsurile ce i-au fost impuse prin procesul verbal amintit.
În condițiile în care contractul de credit nr._/13.06.2008 încheiat între părți reprezintă un contract de adeziune, preformulat de pârâtă, fără a lăsa posibilitatea părților să negocieze clauzele contractuale, iar pârâta a inserat în acest contract clauza de la pct. 5 lit. a), de la capitolul Condiții Speciale din contract prin care a impus reclamanților condiții defavorabile și inechitabile de contractare, s-a creat un dezechilibru contractual ce se cere a fi corectat prin înlăturarea clauzei abuzivă din contract.
Reclamanții dezvoltă în cuprinsul cererii de chemare în judecată argumente ce privesc caracterul abuziv și incorect al comisionului de risc inserat de bancă în contractul de credit, comision care a fost interzis de OUG 50/2009 însă se continuă a fi aplicat contractului încheiat de reclamanți.
În consecință reclamanții solicită ca prin hotărâre instanța să înlăture din contractul de credit încheiat de părți clauza ce prezintă caracter abuziv cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute abuziv de la reclamanți începând cu luna iulie 2010, în temeiul clauzei nule datorită caracterului abuziv.
În probațiune reclamanții au depus înscrisuri, respectiv contractul de credit, graficul de rambursare, sentința civilă nr. 8986/2011 a Judecătoriei B., decizia civilă nr. 193/R/2013 a Tribunalului B., sesizări, corespondență purtată între părți sau cu instituții ale statului.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei B. a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei B. a reclamantei și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată au fost soluționat la termenul din 26.02.2014, soluția fiind consemnată în încheierea de ședință.
Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii, arătând că nici o clauză contractuală nu poate fi considerată ca având un caracter abuziv întrucât nu poate fi reținut un criteriu esențial pentru calificarea unei clauze ca fiind abuzivă, respectiv faptul că respectivele clauze nu au fost negociate direct cu reclamanții.
Pârâta consideră că întregul context în care a fost încheiat contractul de credit dovedește faptul că reclamanții au contractat în cunoștință de cauză, întrucât au avut acces la informațiile existente pe piață în legătură cu condițiile de creditare iar D. oferită de pârâtă era cea mai avantajoasă de pe piață.. Pârâta mai susține că au avut loc și negocieri concrete între reclamanți și bancă, acestora li s-au prezentat simulări ale plăților lunare și a fost realizat un acord de principiu intitulat preacceptare, reclamanții având puse la dispoziție, într-o manieră completă și ușor de înțeles de către aceștia, toate elementele contractului, pentru luarea unei decizii în cunoștință de cauză.
Un alt aspect pus în discuție de pârâtă este cel privitor la faptul că aceste clauze criticate de reclamanți privesc însuși obiectul principal al contractului, respectiv prețul, obiect care este exceptat de la analiza naturii abuzive a clauzei, în temeiul art. 4 alin 6 din Legea 193/2000.
În ce privește clauzele ca atare, pârâta apreciază că acestea respectă criteriile de transparență și echilibru contractual, dezvoltând cu privire la comisionul de risc/administrare o teorie potrivit căreia unitățile bancare sunt îndreptățite în a-și asigura riscul neexecutării contractelor de credit de către împrumutați, întrucât unitățile bancare sunt singurele părți contractuale care suportă riscul contractului, câtă vreme împrumutatul beneficiază de executarea întocmai și la timp a contractului prin primirea în patrimoniu a sumei împrumutată. Ca atare această clauză nu creează un dezechilibru între prestațiile părților, și chiar dacă un astfel de dezechilibru ar putea fi evidențiat, acesta nu ar fi contrar bunei credințe.
În cauză au fost administrate interogatorii reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că între părți este încheiat un contract de credit nr._/13.06.2008, reclamanții împrumutând o sumă de bani cu obligația de a restitui pârâtei suma împrumutată împreună cu D. prevăzută în contract într-un termen de 300 luni.
Potrivit acestui contract părțile au convenit printre altele și clauza menționată la condițiile speciale ale convenției la pct. 5(a) ce privește plata de către reclamanți a unui comision de risc 0,22% aplicat lunar la soldul creditului.
Întrucât cauza acțiunii o constituie existența în contract a unor clauze pretins abuzive, instanța va cerceta dacă astfel de analiză poate fi primită din prisma condițiilor impuse de art. 1 din legea 193/2000. Potrivit acestui text pot fi analizate din prisma caracterului onest sau abuziv doar clauzele care nu au fost negociate direct cu consumatorul, adică au fost stabilite de profesionist fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura lor.
Pârâta susține că între părțile contractuale a fost dusă o negociere efectivă, fapt dovedit prin contextul în care a fost încheiat acest contract, și prin compararea beneficiilor acestei oferte în raport cu ofertele concurente, respectiv oferta intimatei era mai avantajoasă decât cea a altor bănci concurente. Acest argument asociat cu faptul că reclamanții au primit toate datele relevante la condițiile contractuale anterior semnării contractului, au luat cunoștință despre costurile contractului prin efectuarea de simulării de plăți dovedește că reclamanții au contractat în cunoștință de cauză, au ales liber o ofertă de pe piața financiară, li s-au pus la dispoziție de către intimată toate elementele relevante ce priveau costurile creditării, anterior încheierii contractului, deci nu poate fi vorba despre lipsa unei negocieri directe între părți.
Instanța apreciază însă că aceste elemente contextuale nu fac dovada unei negocieri propriu zise a clauzelor contractuale între cocontractanți. Așa cum definește și legea, o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei. Dovada realizării negocierii trebuie să o facă profesionistul.
Or, faptul că reclamanții au ales soluția contractării unui credit într-un anumit context de piață, nu dovedește faptul că negocierea clauzelor contractuale a avut loc. De asemeni punerea la dispoziția acestora a unei simulări a scadențarului contractului nu presupune o negociere a clauzelor contractuale, acest fapt privind doar o informare a costurilor contractului propus de bancă. Compararea unor produse similare de pe piață nu presupune de asemeni o negociere propriu zisă a contractului. Este adevărat că dovada negocierilor contactelor de credit este dificil a fi realizată, însă prezumția oferirii de către bancă a posibilității negocierii clauzelor comerciale de către consumatori poate fi dedusă din conduita comercială generală a băncii. Pârâta nu a dovedit însă faptul că în perioada în care a încheiat contractul cu reclamanții ar fi încheiat contracte cu alți consumatori, cu clauze diferite de cele cuprinse în contractul a cărui analiză se efectuează în cauză.
În consecință, nedovedindu-se de către pârâtă faptul că reclamanții au avut posibilitatea negocierii efective a clauzelor contractuale ce fac obiectul analizei judecătorești, instanța constată că poate analiza caracterul onest sau abuziv al clauzelor menționate de reclamanți în acțiune.
Procedând la analiza clauzelor contractuale pusă în discuție de reclamanți instanța constată următoarele.
În ce privește caracterul abuziv al clauzei 5 lit a) din condiții speciale ale contractului de credit, instanța analizând aspectele supuse discuției constată că potrivit acestei clauze reclamanții datorează băncii un comision de risc de 0,22% aplicabil la soldul creditului lunar, pe toată perioada de derulare a convenției de credit. Pârâta apreciază că aplicarea acestui comision este justificată de faptul că durata lungă a rambursării creditului acordat de bancă induce niște riscuri pentru bancă, legate de solvența în timp a debitorilor, devalorizarea garanțiilor constituite pentru garantarea creditului, al neîncasării valorii asigurate prin asigurarea creditului în cazul producerii evenimentului asigurat, etc. în opinia pârâtei aplicarea acestui comision este recomandată de BNR, care vorbește în normele edictate pentru reglementarea activității bancare despre evaluarea riscului activității de creditare, băncile fiind obligate să administreze de-a lungul derulării contractului de credit toate elementele de risc care au fost luate în calcul la momentul acordării creditului. Mai înainte de alte analize, acest enunț, afirmat de pârâtă, este oarecum lipsit de conținut. Elementele de risc care au fost luate în calcul la momentul acordării creditului au stat la baza deciziei de a credita. Ele se reflectă în costurile de creditare, asumate de părți, costul creditului fiind de fapt dobânda plătită de împrumutat pentru suma împrumutată. Administrarea acestor elemente de risc pe parcursul derulării contractului poate primi varii înțelesuri, cum ar fi urmărirea valorii garanțiilor în comparație cu valoarea soldului creditor, echilibrarea acestor valori prin obținerea de garanții suplimentare, renunțarea la garanții, reeșalonarea creditului pentru a evita . plată, și orice alte asemenea măsuri.
Însă aplicarea unui comision de administrare a acestui risc semnifică de fapt adiționarea unui cost suplimentar creditului, cost care nu primește nici o contraprestație din partea băncii. Acceptarea constituirii unei garanții suplimentare pentru acoperirea eventualelor riscuri suplimentare ce pot fi asociate derulării contractului ar trebui firesc asociată măcar obligației băncii de a restitui valoarea acestei garanții la momentul executării contractului prin restituirea împrumutului. Însă reținerea de către bancă a acestui comision creează un dezechilibru între părțile contractuale, întrucât reclamanții achită un preț pentru care nu primesc contraprestație, iar riscul contractului este translatat numai în sarcina acestora, deși riscul activității comerciale aparține comerciantului, fiind asociat posibilității de a realiza profit, adică o valoare superioară costurilor activității comerciale.
Ca atare, este argumentat faptul că această clauză contractuală, care nu a fost negociată de părți, creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului (reclamanții), suma acestui comision calculată pe parcursul întregului contract fiind considerabilă, rezultat contrar cerințelor bunei credințe, care impune tratarea cu onestitate a partenerului contractual, și asumarea riscului propriei activități comerciale, câtă vreme este prezumat că comerciantul urmărește realizarea de profit ( edificator fiind preceptul popular „ cine nu riscă, nu câștigă”).
Rezultă din argumentație că această clauză, este abuzivă.
Nu lipsit de relevanță este și faptul că pârâta a fost sancționată contravențional pentru practica comercială incorectă pe care a adoptat-o față de reclamanți prin inserarea acestei clauze abuzive în contract, fiind lăsată ca măsură complementară obligația de a înlătura din contractul dintre părți această clauză coroborat cu restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlul de comision de risc. Măsurile sancționatorii și complementare dispuse prin procesul verbal întocmit de inspectorii OPC au fost menținute de instanțele judecătorești( conform hotărârilor depuse la dosar) însă acest fapt nu a determinat pârâta să-și corecteze comportamentul și să îndeplinească măsurile amintite.
În consecință analizând punctual motivele pe care se întemeiază acțiunea reclamanților instanța observă că sub aspectul existenței în contract a unor clauze abuzive, cererea lor este întemeiată cu privire la clauza prevăzută de art. 5 lit. a din condițiile speciale din convenția de credit această clauză urmând să fie înlăturată din contract, întrucât fiind constatată de instanță ca abuzivă, nu poate produce efecte asupra consumatorului ( art 6 din Legea 193/2000) .
Existența în contract a unei clauze abuzive fiind de fapt o cauză de nulitate absolută pentru fraudă la lege, efectul constatării ei este acela că clauza constatată ca abuzivă se consideră a fi desființată retroactiv, cu consecința că părțile trebuie să-și restituie prestațiile executate în temeiul acestei clauze.
Ca atare cererea reclamanților de obligare a pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit de la reclamanți în temeiul clauzei abuzive constatate de instanță, respectiv comisionul de risc, începând cu 01.07.2010, cum s-a solicitat, este întemeiată.
În ce privește dobânda solicitată de reclamanți, aceasta este datorată pentru sumele de bani la care pârâta este obligată la restituire din ziua în care aceasta a fost pusă în întârziere ( art. 1088 alin 2 cod civil), respectiv data înregistrării acțiunii la instanța de judecată, 23.08.2013 – data poștei, în condițiile articolului enunțat, adică în cuantumul dobânzii legale.
În ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei să încheie un act adițional la contractul de credit prin care să se convină ca acest comision de risc/administrare să nu se mai încaseze este lipsită de interes, câtă vreme instanța a desființat temeiul contractual în baza căruia acest comision era perceput de bancă.
Pentru toate aceste motive acțiunea reclamanților urmează a fi admisă în parte respectiv în ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la 5 lit. a din condițiile speciale din convenția de credit și în ce privește cererea de restituire a sumelor de bani încasate în temeiul clauzei 5 lit. a din condițiile speciale din convenția de credit, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de O. C. si O. P. I., ambii cu domiciliul în Zărnești, .. 57A, jud. B. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul in București, Soseaua P., nr. 42, . 2.
Constată caracterul abuziv al cauzei prevăzută la pct. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției de credit nr._/13.06.2008 și dispune înlăturarea acesteia din contract.
Obligă pârâta la restituirea tuturor sumelor de bani încasate de la reclamanți in temeiul clauzei constatată ca fiind abuzivă, de la data de 01.06.2010 si până la data restituirii.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată la sumele ce trebuie să le restituie, începând cu data de 26.08.2013 și până la momentul plății efective.
Respinge restul pretențiilor.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică din 20.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. L. S.
RED.03.09.14
TH.RED.12.09.14
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 9141/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
