Pretenţii. Sentința nr. 9141/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9141/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 2060/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9141/2014
Ședința publică din data de 21.07.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E. R.
GREFIER L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamant ., prin SUCURSALA BRASOV și pe pârât ., P. REP LEGAL, chemat în garanție C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.07.2014 și pentru data de 21.07.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._/62/2011 reclamanta . a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 85.309,40 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale scadente și neachitate emise în perioada 28.12._10, a sumei de 12.402,48 lei, reprezentând penalitățile de întârziere de 0,2 % /zi privind facturile fiscale emise în perioada 28.12._10, calcul efectuat până la data de 17.10.2011, a sumei de 101.665,62 lei, reprezentând penalitățile de întârziere de 0,1% și respectiv 0,2% privind facturile fiscale achitate cu întârziere, emise în perioada 02.10._09, calcul efectuat până la data de 17.10.2011 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat instanței că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în sensul că nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 28.12._10, înregistrând un debit restant în cuantum de 85.309,40 lei, asupra căruia au fost calculate penalități de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 alin. 1, art. 1350 C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B. și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la solicitarea penalităților și a oricăror sume principale și accesorii solicitate anterior datei de 28.11.2008.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâta la plata discount-urilor reținute și neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % din valoarea discount-ului reținut și neacordat, constatarea caracterului abuziv al înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, obligarea reclamantei pârâte la radierea înscrierii nr. 2009-_-UJE/7.12.2009 și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta-reclamantă a învederat instanței că toate încasările facturilor fiscale de marfă au fost operate în mod aleatoriu, fără a respecta termenele de plată și implicit încasare pentru fiecare categorie de produse: OTC-uri și RX-uri.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Județene de Asigurări de Sănătate B. prin care a solicitat obligarea acesteia de a achita reclamantei contravaloarea produselor farmaceutice din categoria RX-uri și penalitățile de întârziere și orice alte sume aferente acestor produse care au fost achitate pârâtei cu întârziere de către chemata în garanție.
În motivare, pârâta a arătat că principala cauză pentru care s-a aflat în imposibilitatea achitării la termen a produselor achiziționate de la reclamantă se datorează culpei chematei în garanție care nu a respectat prevederile contractului încheiat.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că pârâtei i-au fost decontate medicamentele furnizate conform contractelor încheiate.
P. sentința civilă nr. 33/C/24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul B., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
După declinarea competenței cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . a fost înregistrată sub nr._ .
În ședința publică din data de 26.09.2012 instanța a luat act de faptul că excepția necompetenței teritoriale a Tribunului B. a rămas fără obiect, a respins excepția insuficientei timbrări invocată de reclamantă, excepția netimbrării, invocată de pârâtă și excepția prescripției, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată. Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție a fost unită cu fondul.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu raportul de expertiză specialitatea contabilitate și proba cu răspunsul la interogatoriu al părților.
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție C. Județeană de Asigurări de Sănătate B. apreciind că motivele invocate în susținerea acesteia au natura unor apărări de fond care nu pot fi valorificate pe cale de excepție ci numai odată cu soluționarea fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 01.10.2009 între părți s-a încheiat contractul nr. 1596 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse farmaceutice, medicamente, aparatură, instrumentar și accesorii medicale, substanțe active și concentrate pentru obținerea de produse comerciale, produse cosmetice și de toaletă și articole medicale.
În cuprinsul art. 4.2 (vii) din contractul încheiat pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea integrală a produselor livrate, în condițiile prevăzute în art. 3 din contractul încheiat.
Conform art. 3.2 din contractul încheiat termenul de plată al facturilor fiscale este de 120 zile calendaristice pentru produsele grupate în categoria TP scurt și de 180 zile calendaristice pentru produsele grupate în categoria TP lung, ambele calculate de la livrarea mărfii. Termenele de plată, astfel stabilite, vor fi prezentate, diferențiat, în cuprinsul facturilor fiscale de livrare a mărfii, corespunzător celor două categorii de produse achiziționate.
Potrivit art. 3.3 din contractul încheiat, în cazul în care plata, indiferent de modalitatea stabilită, nu este efectuată în mod integral sau este efectuată cu întârziere, cumpărătorul va datora pentru fiecare zi de întârziere până la efectuarea integrală a plății, penalități în cuantum de 0,2 %/zi din suma datorată și neachitată la scadență. Penalitățile se calculează din suma datorată, începând cu data scadenței până la data plății efective și pot depăși valoarea debitului.
Conform art. 2.4 din contractul încheiat prin semnarea și/sau ștampilarea facturii fiscale pârâta a acceptat prețul, calitatea și cantitatea produselor și a condițiilor de livrare, orice constatare și reclamație ulterioare nefiind opozabile vânzătorului.
Potrivit art. 969 C.civ, în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În urma executării obligațiilor contractuale asumate reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosar, facturi care au fost acceptate la plată prin semnare și aplicarea ștampilei societății pârâte.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară nr._/29 ianuarie 2014, debitul principal datorat de pârâtă la data de 28.11.2011, data înregistrării acțiunii, era în sumă de 79.197,67 lei. Din această sumă, în perioada 30.11._12, s-au efectuat plăți în valoare de 7750 lei, rezultând un debit restant la data întocmirii raportului de expertiză în cuantum de 71.447,67 lei.
Temeiul cererii reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata contravalorii facturilor fiscale scadente și neachitate, a penalităților de întârziere aferente acestora precum și a penalităților de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere și emise ulterior datei de 1.10.2009 este reprezentat de contractul nr. 1596/01.10.2009.
Pentru facturile fiscale emise anterior intrării în vigoare a contractului nr. 1596/01.10.2009 penalitățile de întârziere sunt datorate în cuantumul și condițiile prevăzute de art. 13.1 din contractul nr. 1419/01.01.2009, în baza căruia aceste facturi au fost emise.
Astfel, conform art. 1.2 din contractul nr. 1596/01.10.2009, la data intrării în vigoare a acestuia, contractul de vânzare-cumpărare existent între părți încetează.
Analizând facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 3.2 din contractul încheiat, termenele de plată au fost stabilite diferențiat în funcție de categoria de produse livrate și au fost menționate în mod expres în cuprinsul facturilor fiscale emise.
Contrar susținerilor pârâtei-reclamante, plata contravalorii facturilor fiscale emise de reclamanta-pârâtă nu este condiționată de confirmarea soldului de către pârâtă. În plus, în cuprinsul înscrisului depus la fila 25 a dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului B., pârâta a confirmat existența unui debit restant față de reclamantă în cuantum de 232.772,07 lei, la data de 30.06.2010.
Cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata discountului reținut și neachitat este întemeiată pe răspunderea contractuală.
În ședința publică din data de 24.10.2012, pârâta-reclamantă, prin apărător, a arătat că nu cunoaște modalitatea de calcul a discountului solicitat prin cererea reconvențională.
Contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar nu conțin clauze din care să rezulte existența obligației reclamantei-pârâte de achitare către pârâta-reclamantă a discountului pentru produsele vândute și condițiile acordării acestuia.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinare și a întâmpinării la cererea reconvențională reclamanta-pârâtă a arătat că acordarea de discount reprezintă o politică de vânzare a firmei care constă în acordarea de reduceri în condițiile respectării termenelor de scadență ale facturilor fiscale emise. Confirmările de sold pentru perioada 31.05._10, depuse la dosar, semnate de reprezentantul societății pârâte, conțin informarea acesteia cu privire la reducerea discountului cuvenit, urmare a întârzierilor înregistrate la plata facturilor și faptul că valoarea exactă a acestuia urmează a fi stabilită la momentul plății facturilor. În cuprinsul acelorași confirmări de sold discountul maximal de acordat pârâtei pentru perioada 31.05._10 are valori negative.
În prezenta cauză pârâta-reclamantă nu a probat achitarea la scadență a debitului datorat reclamantei-pârâte și solicitat prin prezenta.
În condițiile în care obligația achitării de discount nu a fost asumată prin contractul încheiat între părți ci reprezintă o politică de vânzare a societății reclamante, pârâta nu poate justifica neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii facturilor fiscale prin neexecutarea de către reclamantă a obligației de achitare a discountului. Excepția de neexecutare presupune ca fiecare dintre obligațiile contractuale să fie cauza juridică a celeilalte, aspect care nu se verifică în speța de față. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă asumarea de către reclamantă a obligației achitării de penalități de întârziere în procent de 0,1% în situația nerespectării obligației de achitare a discountului către pârâtă.
Potrivit art. 1169 C.civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În consecință, pârâtei îi revine sarcina probei stingerii prin plată a sumei datorate reclamantei, probă care nu a fost făcută în speța de față. Art. 1501 și art. 1502 NCC, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile speței întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a NCC.
Conform art. 1066 C.civ, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
În consecință, clauza penală reprezintă o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Urmare a nerespectării termenelor de scadentă pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 69.309,90 lei, pentru facturile fiscale emise în perioada 28.12._10 și în cuantum de 39.320,74 lei, reprezentând penalitățile de întârziere calculate pentru facturile fiscale emise în perioada 02.10._09 și achitate cu întârziere, conform răspunsului la obiecțiuni nr._/29 ianuarie 2014.
Pentru facturile fiscale emise anterior intrării în vigoare a contractului nr. 1596/01.10.2009 penalitățile de întârziere sunt datorate în cuantumul și condițiile prevăzute de art. 13.1 din contractul nr. 1419/01.01.2009, în baza căruia aceste facturi au fost emise.
Astfel, potrivit art. 13.1 din contractul nr. 1419/01.01.2009, în cazul în care părțile nu își respectă sau își respectă în mod necorespunzător sau defectuos obligațiile asumate, datorează penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra prețului datorat, începând cu data scadenței. Cuantumul penalităților poate depăși suma asupra căreia au fost calculate.
P. semnarea contractelor de vânzare-cumpărare pârâta și-a asumat obligația achitării penalităților de întârziere în condițiile și cuantumul stabilite în cuprinsul acestora. În aceste condiții, instanța nu poate reține apărarea pârâtei privind îmbogățirea fără just temei a reclamantei cu suma reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate ca urmare a nerespectării scadenței obligației de plată. Potrivit clauzelor penale inserate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate penalitățile de întârziere sunt datorate de pârâtă de la scadența fiecărei facturi fiscale, nefiind condiționate de categoria de produse livrate.
Actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate pe calea prezentei nu se impune având în vedere că deprecierea valorii sumelor de bani datorate de pârâtă este acoperită prin penalitățile de întârziere la care aceasta este obligată.
În cazul în care una dintre părțile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului cealaltă parte poate cere executarea silită a contractului sau rezoluțiunea acestuia. În prezenta cauză, reclamanta a optat pentru executarea silită a obligațiilor contractuale asumate.
Conform art. 6.2 din contractul nr. 1596/2009, contract semnat de reprezentantul societății pârâte, cumpărătorul a constituit în favoarea vânzătorului o garanție reală asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente cât și asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, în valoare de 387.772,22 lei. P. aceeași clauză contractuală vânzătorul și-a asumat obligația de a îndeplini formalitățile necesare înregistrării contractului la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare iar cumpărătorul și-a exprimat acordul în acest sens, fiind menționat faptul că nu este necesară nicio aprobare sau formalitate prealabilă din partea acestuia din urmă.
La data de 7.12.2009 în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a fost înscris dreptul de gaj fără deposedare asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente cât și asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, în valoare de 387.772,22 lei, conform contractului nr. 1596/2009.
Conform art. 13 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidența prezentului titlu, îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă.
Față de considerentele de mai sus instanța urmează a reține faptul că înscrierea dreptului de gaj fără deposedare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a fost realizată în conformitate cu prevederile contractului încheiat între părți și în conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu chemata în garanție C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., instanța reține următoarele:
Conform art. 60 alin. 1 C.proc.civ partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Față de prevederile textului de lege sus-citat, instanța reține că terțul chemat în garanție nu poate fi obligat direct față de reclamantă la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în garanție întrucât între aceștia nu există nici un raport juridic procesual. De asemenea, reclamanta-pârâtă nu este parte în contractele încheiate între pârâta-reclamantă . și C. Județeană de Asigurări de Sănătate B. iar din cuprinsul acestor contracte nu rezultă obligația chematei în garanție de a vira contravaloarea medicamentelor direct în contul reclamantei din prezenta cauză.
Chemarea în garanție, ca mijloc procesual de atragere a unui terț la judecată, este admisibilă nu numai în cazul drepturilor reale sau de creanță garantate legal ori convențional ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut. În prezenta cauză, instanța reține că dreptul de creanță pretins de pârâta-reclamantă nu este garantat legal sau convențional de chemata în garanție. În plus, aceasta din urmă nu poate fi obligată la despăgubiri față de pârâta-reclamantă . întrucât raportul juridic creat între acestea este distinct de cel existent între reclamanta și pârâta din prezenta cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă . și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.447,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale scadente și neachitate, emise în perioada 28.12._10, a sumei de 12.402,48 lei ( în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată) reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la data de 17.10.2011, pentru facturile fiscale emise în perioada 28.12._10 și la plata în continuare a penalităților de întârziere în procent de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere până la data plății integrale și a sumei de 39.320,74 lei, reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la data de 17.10.2011 pentru facturile fiscale emise în perioada 02.10._09 și achitate cu întârziere.
Instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu chemata în garanție C. Județeană de Asigurări de Sănătate B. și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ., ca neîntemeiate.
Instanța va respinge cererea de reducere a onorariului expertului tehnic D. M. S. reținând următoarele:
Conform art. 23 alin. (1) din OG nr. 2/2000 onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
Având în vedere complexitatea lucrării și volumul de muncă depus de expertul tehnic D. M. S. pentru a răspunde obiectivelor și obiecțiunilor încuviințate de instanța de judecată instanța apreciază că onorariul definitiv solicitat de acesta în cuantum de 24.335 lei respectă prevederile art. 23 alin. (1) din OG nr. 2/2000. Astfel, în cuprinsul lucrării de expertiză, se menționează că volumul foarte mare de lucru a fost determinat de faptul că operațiunile economice au fost înregistrate de cele două societăți cu caracter general, fiind necesară identificarea numărului documentului de plată, numărul facturilor pentru care a fost efectuată plata și data scadenței înscrise pe fiecare factură fiscală.
Față de prevederile art. 23 alin. 2 din OG nr. 2/2000 instanța va obliga reclamanta-pârâtă . la plata către BLET B., în contul expertului tehnic D. M. S., a sumei de 2375 lei, reprezentând onorariul stabilit pentru răspunsul la obiecțiuni.
Pentru aceleași considerente, instanța va obliga pârâta-reclamantă . la plata către BLET B., în contul expertului tehnic D. M. S., a sumei de 21.160 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru raportul de expertiză nr._/2014.
Constatând culpa procesuală a pârâtei-reclamante în formularea prezentei cereri, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3462 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, calculate proporțional asupra pretențiilor admise.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale formulate instanța va respinge cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție C. Județeană de Asigurări de Sănătate B..
Admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă ., prin Sucursala B., cu sediul în Ghimbav, DE 307 km 0+400, cod poștal_, jud. B., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ., cu sediul ales în B., .. 102, ., jud. B..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu chemata în garanție C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., M. K., nr. 11, jud. B., ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.447,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale scadente și neachitate, emise în perioada 28.12._10, a sumei de 12.402,48 lei, reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la data de 17.10.2011, pentru facturile fiscale emise în perioada 28.12._10 și la plata în continuare a penalităților de întârziere în procent de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere până la data plății integrale și a sumei de 39.320,74 lei, reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la data de 17.10.2011 pentru facturile fiscale emise în perioada 02.10._09 și achitate cu întârziere.
Respinge cererea de reducere a onorariului expertului tehnic.
Obligă reclamanta-pârâtă . la plata către BLET B., în contul expertului tehnic D. M. S., a sumei de 2375 lei, reprezentând onorariul stabilit pentru răspunsul la obiecțiuni.
Obligă pârâta-reclamantă . la plata către BLET B., în contul expertului tehnic D. M. S., a sumei de 21.160 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru raportul de expertiză nr._/2014.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3462 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2014.
P. GREFIER
C. – E. R. L. – E. L.
C.E.R. 5 ianuarie 2015, 6 exemplare
| ← Alte cereri. Sentința nr. 7781/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
