Alte cereri. Sentința nr. 7853/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7853/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 24820/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7853
Ședința publică din data de 20.06.2014
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 06.06.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei în mod succesiv pentru datele de 13.06.2014 și 20.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 23.09.2013 sub nr._, reclamanții N. F., U. G., A. H., S. L. P., N. A. M., în contradictoriu cu pârâta B. Comercială Română SA au solicitat instanței:
- să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din contractul de credit bancar nr._/09.05.2008 în sensul interpretării sintagmei “dobândă de referință variabilă” ca fiind indicele Euribor/lună;
- să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 9 (comision de ramburs) din contract;
- să modifice clauza prevăzută la art. 9 lit. b din contract și a clauzelor din Condițiile generale de creditare în sensul neperceperii comisionului de administrare credit;
- obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare conform noului algoritm de calcul al dobânzii la credit (1,5 pp plus euribor);
- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanta N. F. a sumelor reținute în plus în temeiul clauzelor abuzive;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că contractual de credit încheiat de părți este un contract de adeziune, că dobânda de referință internă a băncii nu îndeplinește condiția unicității pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic în sensul art. 9 ind. 3 lit. g pct. 2 din OUG nr. 174/2008, că pârâta nu este de bună credință întrucât a modificat întotdeauna în sus nivelul acestei dobânzi, că nu există nicio prevedere legală care să dea dreptul la un tratament preferențial pentru bancă în detrimentul clienților săi pe motiv că banca trebuie să supraviețuiască crizei, că la momentul actual banca oferă credite cu o dobândă de 2-3 ori mai mica decât dobânda percepută de la vechii client, cum este și cazul reclamanților. S-a arătat că reclamanții nu cunoșteau din ce se compune dobânda de referință aplicată de către pârâtă, modul de compunere nu este explicat nici acum. Referitor la comisionul de administrare în cuantum de 54 euro/lună s-a arătat că acest comision se raportează la valoarea întregului credit contractat iar nu la valoarea soldului la data plății comisionului, fapt ce este de natură a crea un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000 și Legea nr. 363/2007.
Au fost anexate înscrisuri (f. 10-16).
Prin precizarea depusă la dosar la data de 10.12.2013 (f. 28-29), reclamanții au precizat petitul 5 al acțiunii formulate în sensul că solicit obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3458 euro (64 luni x 54 euro) achitată de reclamantă cu titlu de comision de administrare de la data semnării convenției și până la data depunerii acțiunii precum și la restituirea sumei reprezentând diferență de dobândă între dobânda percepută dde pârâtă calculată după formula 1,5 pp + dobânda internă a băncii (dobânda achitată în prezent) și dobânda ce urmează a fi stabilită de instanță după formula 1,5 pp + Euribor la 3 luni.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate invocând excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată prevăzute de art. 194 C., excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractual de credit nr._/08.05.2008, excepția lipsei de interes a capătului 2 de cerere cu privire la comisionul de rambursare anticipată, excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor prezumtiv achitate în plus. Pe cale de cerere reconvențională s-a solicitat instanței ca în măsura în care apreciază ca oportună adaptarea contractului în sensul fixării algoritmului de calcul a ratei dobânzii, să stabilească această formulă astfel: Euribor + o marjo fixă compusă din marja fixă existent în contract și diferența dintre valoarea dobânzii de referință și valoarea indicelui de referință(f. 33-55).
Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanța nu poate soluționa capetele 1 și 4 ale acțiunii formulate pentru că reclamanții nu au indicat o perioadă de referință pentru indicele euribor, că instanța nu poate să intervină în mecanismul contractual în vederea modificării dobânzii comerciale în sensul de a suplini consimțământul unei părți la încheierea unui act juridic, că dobânda de referință variabilă se poate modifica în funcție de costul resurselor de creditare care are la bază următoarele elemente: indicele de referință Euribor, costul de rezervă minimă obligatorie și costurile de lichidate, că nici Directiva 93/13/CEE, pe care Legea nr. 193/2000, o transpune nu prevede posibilitatea judecătorului de a modifica retroactiv contractul ci doar pe aceea de a elimina pe viitor clauzele abuzive existente sau, în măsura în care raporturile contractuale dintre părți nu ar mai putea continua în lipsa acelor clauze, de a desființa întregul contract. S-a arătat că imposibilitatea modificării clauzelor contractuale a fost tranșată prin hotărârea pronunțată la data de 14.06.2012 în cauza C-618 de Curtea Europeană de Justiție care constituie izvor de drept și este aplicabilă în mod prioritar, că anularea/modificarea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă, nu poate produce efecte retroactive și deci nu pot fi restituite prestațiile efectuate în baza contractului de credit, că nu poate fi evaluat caracterul abuziv al contractului conform dispozițiilor Legii nr. 193/2000 întrucât rata dobânzii împreună cu comisioanele și celelalte costuri aferente sunt elemente ale obiectului principal al contractului conform art. 4 din directiva 93/13.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă s-a arătat că în cauză clauzele contestate au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent, că acestea nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, că banca percepe comisionul de administrare în mod legal și corect, acesta fiind exprimat atât prin procent cât și prin sumă, fiind îndeplinită condiția limbajului clar și inteligibil.
Au fost anexate înscrisuri (f. 58-127).
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de calcul a dobânzii aferente creditului propusă de către pârâtă prin cererea reconvențională formulată și că solicită ca instanța să oblige pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare conform noului algoritm de calcul al dobânzii la credit (1,5 pp + Euribor la 6 luni) – f. 131-133.
Pârâta a depus la dosar completare a cererii reconvenționale prin care a solicitat ca în urma admiterii acestei cereri dobânda să fie calculată după formula Euribor la 6 luni+ 9,263 p.p. (f. 143-144).
La termenul de judecată din data de 25.04.2014, s-a luat act că pârâta nu mai susține excepția nulității cererii de chemare în judecată, s-au respins excepțiile prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit și a dreptului de a solicita restituirea sumelor prezumtiv achitate în plus și s-a admis excepția lipsei de interes a capătului 2 de cerere cu privire la comisionul de rambursare anticipată (f. 168-169).
În cursul judecății s-au depus la dosar înscrisuri (f. 152-167, 173-201), s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei (f. 166-168) și al reclamantei N. F. (f. 169-172).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 Legea. 193/2000 „o clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților”, din interpretarea textului rezultând că pentru a se determina caracterul abuziv al unei clauze trebuie îndeplinite cumulative 2 condiții:
1. clauza să nu fi fost negociată de către comerciant cu consumatorul;
2. clauza să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată, reclamanții au invocat caracterul abuziv al art. 5 din contractul de credit bancar nr._/08.05.2008 referitor la modul de calcul al dobânzii curente, al art. 9 referitor la comisionul de rambursare anticipată și al art. 9 lit. b privind comisionul de administrare de 54 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat, susținând îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000.
Față de admiterea excepției lipsei de interes referitoare la comisionul de rambursare anticipată prin încheierea de ședință din data de 25.04.2014, instanța va proceda la analizarea celor două condiții pentru stabilirea caracterului abuziv doar a clauzelor prevăzute de art. 5 și art. 9 lit. b din contract.
Cu privire la prima condiție, față de dispozițiile alin.2 ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 conform cărora “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv” și față de probele administrate în cauză din care rezultă că reclamanții nu au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzelor prevăzute de art. art. 5 și art. 9 lit. b din contract, acesta fiind un contract standard de credit, instanța constată că cele două clauze reprezintă clauze nenegociate direct de către consumator și ca urmare se constată că prima condiție pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze este îndeplinită.
Cu privire la acea de-a doua condiție, se reține că potrivit anexei 1 la Legea nr. 193/2000 alin.1 lit.a “sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul”.
Față de cuprinsul textelor legale menționate, instanța constată că prevederea contractuală care reglementează modul de formare al dobânzii curente, poate face obiectul verificărilor caracterului abuziv al acesteia, susținerile pârâtei referitoare la excluderea acesteia de la control pe motiv că afectează prețul contractului, fiind neîntemeiate.
Analizând conținutul clauzelor cuprinse la art. 5 din contractul de credit nr._/ 08.05.2008 încheiat între părți referitoare la dobânda curentă aplicabilă raportat la conținutul anexei 1 a Legii nr. 193/2000, se reține că în contractul de credit nu s-a indicat modul de formare a dobânzii de referință și nici condițiile și împrejurările în care aceasta poate fi modificată. Or, aceste informații trebuie să fie prevăzute pentru a asigura consumatorului posibilitatea de a prevedea riscurile pe care și le asumă la încheierea contractului, precum și de a verifica legalitatea și temeinicia acestor modificări. În lipsa acestora, criteriul dobânzii de referință variabilă în funcție de care se modifică cuantumul dobânzii curente este nedefinit, lăsat în totalitate la aprecierea băncii, neverificabil de către consumator și deci nu îndeplinește condiția prevăzută de anexa 1 la Legea nr. 193/2000, respectiv motivul întemeiat în baza căruia banca poate modifica unilateral dobânda în baza acestui criteriu.
Întrucât dreptul băncii de modificare unilaterală a ratei dobânzii conferit de art. 5 din contractul de credit nu are la bază un motiv întemeiat care să poată fi înțeles și verificat de către consumator, constatând că prin aceasta se poate crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată sub acest aspect și va constata că dispozițiile art. 5 din contractul de credit nr._/09.05.2008 încheiat între părți referitoare la modul de formare al dobânzii curente, reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată „instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.”
Din interpretarea acest text legal, rezultă că instanța de judecată, după constatarea caracterului abuziv al unei clauze, poate să dispună fie obligarea profesionistului să procedeze la modificarea acestor clauze, cu acordul celeilalte părți, fie să dispună desființarea acestui contract în măsura în care acesta nu mai poate continua ori părțile nu mai doresc continuarea acestuia, cu daune interese în favoarea persoanei prejudiciate. În niciun caz însă, instanța nu se poate substitui voinței părților în sensul de a stabili noul conținut al clauzei abuzive și care trebuie eliminată, această interpretare fiind în același sens cu cea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-618, art. 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 .
Ca urmare, atât solicitarea reclamanților cât și cea a pârâților, formulată pe calea cererii reconvenționale, de stabilire a unei noi formule de calcul a dobânzii aferente, urmează să fie respinse și pe cale de consecință și cererea de restituire către reclamanta N. F. a sumelor achitate în plus cu acest titlu.
Instanța reține însă că ambele părți doresc continuarea raporturilor contractuale și că în urma constatării caracterului abuziv al art. 5 din contractul de credit, acestea trebuie să găsească o variantă care să fie avantajoasă pentru ambele părți și nu doar pentru una dintre ele, așa cum este cazul variantelor prezentate în cauză. Astfel, varianta propusă de către reclamanți pentru calculul dobânzii (1,5 pp + Euribor la 6 luni), nu poate fi acceptată de către bancă atâta timp cât aceasta este sub nivelul dobânzii de referință a BNR (3,25%/an) iar costurile de creditare sunt întotdeauna superioare acestei dobânzi. Nici varianta propusă de pârâtă (9,263 p.p.+ Euribor la 6 luni) nu poate fi acceptată de către reclamanți, atâta timp cât la acest moment, acordarea unui credit în euro se face la o dobândă mult mai mică decât cea propusă.
Cu privire la comisionul de administrare de 54 euro lunar se reține că acesta este formulat într-o manieră clară și inteligibilă, reclamanții având posibilitatea de a înțelege de la momentul încheierii contractului costurile pe care trebuie să le suporte pentru administrarea contului. Reclamanții nu au fost obligați de bancă să încheie contractul de credit ci au avut posibilitatea de a alege între mai multe oferte disponibile pe piață și să contracteze chiar cu o altă instituție financiar bancară. Prin semnarea contractului, reclamanții și-au asumat obligația de plată a acestui comision, situație în care nu se poate reține existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților pentru a se reține caracterul abuziv al clauzei în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 și ca urmare cererea de chemare în judecată formulată sub acest aspect va fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale, instanța constatând o culpă procesuală a ambelor părți, va dispune compensarea cheltuielilor de judecată avansate de acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții N. F., U. G., A. H., S. L. P., N. A. M., toți cu domiciliul procesual ales la S. ”Seulean &Asociații” din mun. Târgu M., .. 13, jud. M., în contradictoriu cu pârâta B. Comercială Română SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Constată ca dispozițiile art. 5 din Contractul de Credit nr._/09.05.2008 încheiat între părți referitoare la modul de formare al dobânzii curente, reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 .
Respinge restul cererilor formulate de reclamanți.
Respinge cererea reconvențională formulate de reclamantă reconvențională B. Comercială Română SA în contradictoriu cu pârâții reconvenționali N. F., U. G., A. H., S. L. P., N. A. M..
Compensează cheltuielile de judecată avansate de părți..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 20.06.2014.
P. GREFIER
S. M. C. M.
RED. M.S. 02 Septembrie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7766/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria... → |
|---|
