Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 05-11-2014, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 20756/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 05.11.2014
PREȘEDINTE - I. T. D.
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta . MĂGURA CODLEI SRL, în contradictoriu cu pârâtul M. N..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, în baza dispozițiilor art. 131 pct. (1) din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 107 și 1.027 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța se consideră competentă general, material și teritorial.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța constată că pârâta nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.1029 C.Pr.civ. coroborat cu art.255 C.Pr.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art.394 C.Pr.civ. și art.1029 al.9 C.Pr.civ, instanța declară dezbaterile închise și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.07.2014, sub nr._, reclamanta . MĂGURA CODLEI SRL a chemat în judecată pe pârâtul M. N., pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 2.691,16 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale care s-au concretizat în prestarea de servicii de gospodărire comunală de către reclamant și neachitarea prețului acestora de către pârât. A adăugat că au încheiat contractul nr. 53/20.12.2011 în baza căruia au fost emise facturi.
În drept, reclamanta a invocat art. 453, art. 1025 și urm C.proc.civ., art. 1270, 1272 C.civ. și art. 43, 46 C.. dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013.
Pârâtul nu a depus formular de răspuns.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta . MĂGURA CODLEI SRL, în calitate de operator, și pârâtul M. N., în calitate de utilizator, au încheiat contractul de prestări servicii de gospodărire comunală nr. 53/20.12.2011, având ca obiect prestarea activității de alimentare cu apă, canalizare și salubritate.
Potrivit art. 5.2.1 din contract, utilizatorul are următoarele obligații: să achite contravaloarea facturii pentru serviciile prestate de operator în termen de 30 de zile. Conform art. 6.1 din contract, operatorul va practica tarifele aprobate potrivit prevederilor legale în vigoare, iar potrivit art. 6.2, facturarea se face lunar, în baza prețurilor și tarifelor aprobate și a cantităților efective determinate sau estimate potrivit prevederilor contractuale.
De asemenea, art. 7 prevede că utilizatorii sunt obligați să achite contravaloarea facturii în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, iar neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea ei atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul facturilor.
Ulterior, în baza contractului sus-menționat, creditoarea . MĂGURA CODLEI SRL a emis facturi, aferente perioadei februarie 2012 – iunie 2014, scadente în termen de 30 zile de la data emiterii, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Astfel, instanța reține că, prin contractul de prestări servicii de gospodărire comunală al părților, s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre reclamantă și pârât, pârâtul asumându-și obligația de a achita tariful.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.Civ, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
De asemenea, art. 1170 C.civ. stipulează că „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1351 C.Civ. dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit. De asemenea, potrivit art. 1548 C.Civ. culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
În plus, potrivit art. 1530 C.Civ. creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, iar potrivit art. 1350 C.Civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, în conformitate cu art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
În acest sens, conform dispozițiilor legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să obțină executarea silită a obligațiilor și să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Astfel, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară determinarea prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să verifice dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor în urma neexecutării culpabile a contractului de către acesta din urmă.
În conformitate cu art. 662 alin 2 C.proc.civ., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată că în temeiul contractului de prestări servicii de gospodărire comunală, pârâtul s-a obligat la plata sumelor rezultând din efectuarea serviciilor. Astfel, potrivit clauzelor contractuale, pârâtul și-a asumat tariful serviciilor oferite de către reclamantă, astfel încât și-a însușit prin semnare și ștampilare, în mod expres, obligațiile contractuale de a plăti debitul datorat către reclamată în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.
Instanța reține că, în lipsa dovezii faptului că respectivul contract a fost reziliat, acesta își produce efectele pe deplin, iar ambele părți cocontractante, potrivit art. 1.270 C.Civ., trebuie să își respecte obligațiile ce derivă din acesta.
Așadar, instanța apreciază că obligația pârâtului de a achita suma de 2.691,16 lei reprezintă o creanță certă ce rezultă atât din contractul de gospodărire comunală, asumat de către pârât, cât și din facturile fiscale emise în baza contractului.
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 2.691,16 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care trebuie să efectueze plata debitoarea, și anume în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.
Prin urmare, în ceea ce privește debitul principal, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâtul la plata sumei de 2.691,16 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, și pentru acestea sunt îndeplinite condițiile enunțate.
Creanța este una certă, întrucât existența sa rezultă din art. 7.2 din contractul părților, asumat de pârât prin semnare, este lichidă, același articol stipulând că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și exigibilă, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței.
Având în vedere că izvorul creanței derivă din contractul de gospodărire comunală, semnat și ștampilat de către pârât, instanța reține că penalitățile de întârziere, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, instanța va obliga pârâtul să plătească penalitățile de întârziere aferente, în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, calculate în raport de debitul rezultând din fiecare factură în parte, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească cuantumul debitului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.691,16 lei, reprezentând debit principal și a penalităților de întârziere.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În concluzie, având în vedere aceste considerente și în raport cu art. 1270 C.Civ, art. 1170 C.Civ, art. 1350 C.Civ., art. 1530 C.Civ., art. 1535 C.Civ. și art. 1025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.691,16 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă penalități de întârziere, în cuantum de 0,04% pe zi.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reține că potrivit art. 453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . MĂGURA CODLEI SRL, cu sediul în C., ., jud. B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. N. cu domiciliul în C., .. 4, jud. B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.691,16 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere, în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, calculate în raport de debitul rezultând din fiecare factură în parte, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească cuantumul debitului.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, în cuantum de 200 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
I. T. D. D. B.
Red.jud.D.I.T./ 4 ex / 05.11.2014.
Dosar nr._
HOT:
05.11.2014
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . MĂGURA CODLEI SRL, în contradictoriu cu pârâtul M. N..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.691,16 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere, în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, calculate în raport de debitul rezultând din fiecare factură în parte, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească cuantumul debitului.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, în cuantum de 200 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.11.2014.
PREȘEDINTE
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria... → |
|---|
