Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9773/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9773/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 11403/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9773
Ședința publică din data de 01.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. - judecător
GREFIER: D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ,,cerere de valoare redusă” formulată de creditoareaSC E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu debitoareaSAVU C..
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 25.08.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.09.2014.
INSTANȚA,
Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2014 sub nr._ creditoarea . SRL a chemat în judecată pe debitoarea S. C., solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 687,71 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, 687,71 lei reprezentând penalități de întârziere, 85,27 lei dobânzi legale și 50 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că s-a încheiat între Orange România și debitoarea S. C. contractul de abonament la servicii de telefonie mobilă seria_/28.03.2008 în baza căruia i-a fost atribuit codul de abonat_. Creditoarea a mai arătat că în conformitate cu condițiile generale ale acestui contract, . avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicație, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise în termen de 14 zile de la emiterea facturilor.
Creditoarea a mai precizat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale întrucât penalitățile de întârziere reprezintă prejudiciul efectiv suferit de creditoare, iar dobânzile legale reprezintă beneficiile nerealizate din cauza neplății.
Creditoarea a menționat că dreptul de creanță al . față de debitor provenind din contractul de abonament încheiat a fost cesionat către . SRL, cesiunea îndeplinind condițiile de opozabilitate față de terți ( inclusiv față de debitor). Astfel, cesiunea a devenit opozabilă debitoarei conform art 1579 C civ din momentul comunicării ei și prin înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind îndeplinite totodată și condițiile de publicitate.
Creditoarea a susținut că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece existența sa rezultă din contractul însușit de ambele părți prin semnătură și din facturile emise și neachitate, în vreme ce cuantumul său poate fi determinat din aceleași înscrisuri, scadența facturilor fiind la 14 zile după emiterea acestora, moment la care nu au fost achitate de debitoare.
În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar modul de calcul al sumelor solicitate (f.9), copii de pe facturile restante emise și neachitate (f.15-21), contractul de prestare servicii de telefonie mobilă seria_ din 28.03.2008 și anexa acestuia (f.22-51), copie C.I. a debitorului(f. 52), contractul de prestare servicii de telefonie mobilă seria_ din 16.12.2008 copii certificate din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (f.57-58).
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art 1025 și urm C procciv, art 969 și urm, art 1073 și art 1084 din Vechiul Cod civil, Titlul VI, Cap I privind cesiunea de creanță din Noul Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
La solicitarea instanței reclamanta a depus contractul de cesiune încheiat între creditoare și Orange Romania,
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.03.2008 s-a încheiat contractulde servicii de telefonie mobilă seria_ între Orange România SA și S. C. pentru numărul de telefon_ la tariful de 3 euro pe lună iar la data de 16.12.2008 s-a încheiat contractul de servicii de telefonie mobilăseria_ între Orange România SA și S. C. pentru numărul de telefon_ la tariful de 9 euro pe lună.
În conformitate cu acest contract . avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicație, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise în termen de 14 zile de la emiterea facturilor.
Din cuprinsul facturilor emise de creditoare având nr. JAE_,JAE_, JAE_,JAE_,JAE_, JAE_,JAE_ reiese că debitorul a acumulat un debit restant în valoare de 687,68 lei ca urmarea a neachitării sumelor datorate la termenul scadent. D. fiind că debitorul nu și-a respectat obligația de plată a sumelor stabilite prin facturile emise lunar de Orange Romania SA, acesta a fost notificat și convocat în vederea concilierii directe, fără ca demersurile să aibă vreun rezultat. Orange România SA a cesionat dreptul de creanță provenind din abonamentul încheiat cu debitorul către ..
În drept, în ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art.1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică „atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 678,71 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În ceea ce privește legea aplicabilă, având în vedere că anul încheierii contractelor este 2008, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
În acest sens, art. 969 C.civ. prevede faptul că contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Având în vedere toate acestea, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile susmenționate), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtului. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății (conform art. 1092 C.civ.), a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (conform art. 1082 C.civ.). Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății și nici nu a contestat facturile și sumele cuprinse în ele, instanța va reține că debitul solicitat de reclamantă este neachitat, urmând a-l acorda în măsura cerută-687,71 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține, în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, conform contractului încheiat între părți, până la data achitării integrale a debitului principal.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, potrivit alin. 2 al art. 4, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. De asemenea, punctul 1, lit. i) din anexa legii, indică, cu titlu de exemplu, ca fiind o clauză abuzivă, obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză.
În cauză, după cum s-a arătat, au fost stipulate penalități de 0,5% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de 182, 50 % pe an – o cotă disproporționat de mare față de dobânzile practicate pe piața bancară, clauză care contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, astfel cum a fost modificată .
Astfel, se observă că penalitatea impusă se află într-o disproporție vădită și cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând tarifele plătite creditoarei din prezenta cauză pentru recuperarea creanței.
Această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Instanța va înlătura apărările reclamantei formulate prin precizările depuse la dosar în sensul că prin semnarea Clauzelor contractuale de bază aferente contractului(art 11) debitorul și-a dat acordul referitor la prevederile contractului și ale documentului Termeni și Condiții Generale(TCG), penalitățile de întârziere fiind calculate conform art 1.9 alin 4 din documentul Termeni și Condiții Generale aferent contractului.
În cauză, opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobilă nu înlătură în nici un fel realitatea că, în măsura în care dorește să beneficieze de servicii de telefonie pe o piață dominată de câțiva operatori ce practică în esență condiții generale similare, trebuie să accepte în . acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză.
De aceea, semnarea contractului de către debitor nu înlătură nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și nici caracterul abuziv al clauzei, motivat în considerentele anterioare.
Pentru toate aceste motive, instanța consideră nejustificate pretențiile creditoarei de obligare a debitorului la plata penalităților de întârziere obținute prin aplicarea a 0,5 % pe fiecare zi de întârziere, astfel că urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire ladobânda legală solicitată, instanța reține potrivit art. 1088 C civla obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
De asemenea, conform art. 2 din O.G. 9/2000, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Prin urmare, din coroborarea acestor texte de lege, instanța reține că debitorul datorează dobânda legală la debitul principal de 687,71 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 22.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată, pentru plata sumei de 687.71 lei, la care se adaugă dobânda legală, cu începere de la data de 22.04.2014 și până la data stingerii debitului principal.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia și dispozițiile art. 1031 alin.1 C.proc.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, ce urmează a fi suportate de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea E. K. ROMANIA SRL cu sediul în București, . 10A, sector 2 în contradictoriu cu debitoarea S. C., CNP_, domiciliată în ., ..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 687,71 lei la care se adaugă dobânda legală cu începere de la data de 22.04.2014 și până la data stingerii debitului principal.
Respinge cererea privind penalitățile convenționale ca neîntemeiată.
Obligă debitorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei în favoarea creditoarei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. D. B.
Tehnored. D.A./05.09.2014 – 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8899/2014. Judecătoria... | Obligatia de a face. Sentința nr. 5825/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
