Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2200/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2200/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 25691/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR ._
SENTINȚA CIVILĂ NR .2200
Ședința Camerei de Consiliu din data de 25.02.2014
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii având ca obiect ”cerere de valoare redusă” formulate de reclamanta S.C. E. F. S.A. – A.F.E.E. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul K. Ș..
Dezbaterea orală a avut loc în ședința Camerei de Consiliu din data de 10.01.2014 când pârâtul a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea conform art.1030 NCPC.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 02.10.2013 reclamantul, S.C. E. F. S.A. – A.F.E.E B., a chemat în judecată pe pârâtul K. Ș. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 316,81 lei, din care suma de 188,91 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neachitate, 7,73 lei reprezentand penalități de întârziere, 10,00 lei taxa radio, 0,82 lei penalitati taxă radio, 16 lei reprezentând taxa de televiziune, 1,28 lei reprezentând penalități taxă tv, 92,07 lei taxa debranșare, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a formulat această solicitare pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1025 și următoarele din C.proc.civ.), formularul adecvat fiind completat și transmis pârâtului, care însă nu a remis instanței formularul de răspuns.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că în temeiul contractului nr._/03.12.2004 reclamanta a procedat la facturarea energiei electrice consumate. Deși facturile nu au fost refuzate la plată, debitorul nu si-a onorat obligația de plată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025-1032 din C.proc.civ.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 50 de lei.
Conform art. 1029 alin 3 din C.proc.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâtul K. Ș. nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.proc.civ.
Pârâtul s-a prezentat la termenul fixat pentru data de 10.01.2014 și a depus chitanțe privind achitarea unor facturi emise pentru energia electrică consumată arătând că debranșarea a avut loc în luna septembrie 2012 și de atunci nu mai locuiește la adresa locului de consum.
Instanța, în baza art. 260 din C.proc.civ., a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situatie de fapt:
In temeiul contractului nr._/03.12.2004 (f. 8) având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor si consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice, reclamanta a procedat la facturarea energiei electrice consumate.
Pârâtul deși contestă existența și întinderea datoriei sale, instanța reține că facturile TSE_99266/22.08.2012,TSE_587/26.09.2012,TSE_52918/22.10.2012, TSE_49740/17.05.2013, TSE_49751/17.05.2013, au fost emise pentru energia electrică furnizată anterior debranșării care s-a produs la data de 07.11.2012, așa cum reiese din factura nr. TSE_63912/07.11.2012.
Așadar instanța reține că chitanțele liberatorii depuse la dosar de către pârât vizează altă perioadă de facturare decât cea pentru care au fost formulate pretențiile în prezenta cauză.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
În drept, instanța reține că dispozițiile art. 1025 din C.proc.civ. prevăd următoarele: “Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 de lei la data sesizarii instantei”.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că prima condiție privește creanța creditorului, a carui obligație corelativă trebuie să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
A doua condiție de admisibilitate a cererii de declanșare a procedurii constă în existența unui înscris prin care se poate face dovada creanței pretinse de către creditor.
A treia condiție specială de admisibilitate privește caracterul lichid și exigibil al creanței.
In acest sens, art. 662 C. proc. civ., definește creanța certă ca fiind aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din insuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat.
De asemenea, instanta mai retine ca art. 969 din CC prevede: “contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”. F. de imprejurarea ca, in materia obligatiilor de rezultat-cum este și cazul obligatiei de a plati o sumă de bani-sarcina probei se imparte intre reclamant si parat (astfel incat primul probeaza existenta obligatiei, paratului incumbandu-i sarcina dovedirii indeplinirii acestuia-iar paratul nu a facut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 249 din C. proc. civ.), instanta retine ca acesta, desi a beneficiat de serviciul in litigiu, nu a achitat la scadenta contravaloarea integrala a facturilor fiscale emise de reclamant, incalcand astfel obligatia contractuala, respectiv dispozitiile art. 969 CC.
F. de considerentele mai sus expuse, instanța apreciaza ca, in speta, reclamanta a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are impotriva debitorului, fiind indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii prin care s-a declansat procedura cu privire la cererile de valoare redusa.
Asadar, creditorul prin actele depuse la dosarul cauzeia dovedit ca este titularul unei creante a carei obligatie corelativa consta in indatorirea paratului de a plati o suma de bani, creanta fiind certa (existenta ei rezultand din chiar inscrisul constatator al creanței), lichida (cuantumul ei fiind determinat prin inscrisul ce o constata, reprezentând contravaloarea facturilor emise in derularea contractului) si exigibila (fata de imprejurarea ca termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit), cererea de chemare in judecata fiind exercitata in termenul de prescriptie de 3 ani.
Instanța a acordat valoare probatorie înscrisurilor produse de reclamantă, în susținerea pretențiilor sale, atât convenția semnată de părți cât și facturile fiscale subsecvente având natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată, apte a face dovada pretențiilor bănești deduse prezentei judecăți.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalitaților de întârziere în cuantum de 7,73 de lei, instanța o consideră justificată, față de dispozițiile art. 56 alin. 2 lit. a din Legea nr. 13/2007 si Deciziei nr. 57/1999 a ANRE, precum și față de clauza înscrisă la art. 11 din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părți.
Totodată, in temeiul art. 1, 5 si 6 din H.G. nr. 977/2003, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 10,00 lei reprezentând taxă radio si penalitati aferente. F. de dispozitiile art. 1, 5 si 6 din H.G. nr. 978/2003, pârâtul va fi obligat să platească reclamantului suma de 0,82 lei reprezentând taxă de televiziune și penalitățile aferente.
În ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratului la plata sumei de 92,07 de lei, reprezentand taxa de intrerupere, instanta îl va admite, fata de dispozitiile art. 11 din contractul depus la dosar.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 1031 din C.proc.civ., instanța îl va obliga pe pârât, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciara de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta S.C. E. F. S.A. – A.F.E.E. B., cu sediul în Mun. B., .. 25, ., având C. RO28909028, nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J_ și cont bancar RO88 RNCB_ 0002, deschis la BCR B., în contradictoriu cu pârâtul K. Ș., CNP _, cu domiciliul în B., ., ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma totală de 316,81 lei, din care suma de 188,91 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neachitate, 7,73 lei reprezentand penalități de întârziere, 10,00 lei taxa radio, 0,82 lei penalitati taxă radio, 16 lei reprezentând taxa de televiziune, 1,28 lei reprezentând penalități taxă tv, 92,07 lei taxa debranșare, suma totală urmând a fi actualizată cu rata inflației la data plății.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei catre reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru .
Executorie .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi –25.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V.25.02.2014, ex.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1118/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 2206/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
