Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 6380/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6380/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 29016/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6380
Ședința publică din 20.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: L. S. P.
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, când părțile prezente au pus concluzii pe fond conform încheierii de ședință din 13.05.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos
JUDECĂTORIA
Constată că, prin cererea în anulare formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2013, sub nr._ , creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L. B. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „ E. C. „ S.R.L. B. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2013, și în consecință să se dispună, în principal, obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 0, 25 % pe zi, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective, în subsidiar, obligarea debitoarei la plata dobânzii legale începând cu data scadenței facturi și până la data plății efective, obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru de 200 lei la fond și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cererea în anulare.
În expunerea în fapt a motivelor, creditoare a arătat că prin cererea de emitere a ordonanței de plată formulată a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 3.169, 19 lei, reprezentând debit restant și a penalităților aferente acestei sume. În prealabil, a comunicat debitoarei o somație prin care i-a pus debitoarei în vedere ca în termen de 15 zile de la data primirii să achite debitul restant . Debitoarea a primit somația sub semnătură și ștampilă.
Creditoarea a învederat că înainte cu 3 zile de primul termen de judecată debitoarea a achitat debitul principal în sumă de 3.169, 19 lei .
Prin sentința atacată, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a respins cererea formulată ca inadmisibilă . Cu toate că instanța de fond a observat că la dosarul cauzei se afla somația adresată debitorului a reținut că somația nu este însoțită de dovada efectuării comunicării prin scrisoare recomandată cu conținut declarat de primire, potrivit exigențelor dispozițiilor art. 1014 alin. 1 din NCPC.
În opinia creditoarei maniera de abordare a cauzei de către instanța de fond care a arătat că lipsa îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi acoperită de o încunoștințare în orice mod a debitorului denotă un formalism excesiv și se îndepărtează mult de dezideratul și rațiunea instituirii acestor reglementări ale Noului cod de procedură civilă.
Creditoarea a învederat că rațiunea instituirii comunicării somației prin scrisoare recomandată cu conținut declarat sau prin executor judecătoresc ( art. 1014 alin. 1 NCPC ) este aceea de a accelera recuperarea creanțelor și de a determina o eventuală degrevare a instanțelor de judecată. În speță, somația a fost primită sub semnătură și stampilă de către debitoare, astfel încât scopul dispozițiilor legale a fost atins.
În probațiune, instanța a încuviințat creditoarei proba cu înscrisuri.
În drept, cererea în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1023 alin. 7 din NCPC.
Cererea în anulare a fost legal timbrată.
Debitoarea a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea cererii în anulare ca inadmisibilă și nefondată și menținerea sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2013.
Cu privire la teza inadmisibilității cererii în anulare, debitoarea a arătat că potrivit art. 1023 alin. 2 din NCPC, cererea în anulare poate fi introdusă de creditor ( exclusiv ) împotriva încheierilor prevăzute la art. 1020 alin. 1 și 2 precum și împotriva ordonanței de plată prevăzută la art. 1021 alin. 2.
În raport de prevederile legale, cererea în anulare este inadmisibilă pentru critica adusă de creditoare hotărârii atacate „ formalism excesiv „ în interpretarea normei de procedură prevăzută de art. 1014 din NCPC .
În ceea ce privește somația atașată de creditoare cererii de emitere o ordonanței de plată, în pofida a celor afirmate de creditoare în cererea în anulare, debitoarea a învederat că a contestat expres prin întâmpinarea formulată recepționarea somației. Așadar, nu și-a însușit acest înscris, și nu a fost pusă în întârziere, așa cum legea prevede pentru inițierea procedurii ordonanței de plată.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat de către debitoare că pentru a se încadra în condițiile de admisibilitate a procedurii ordonanței de plată, creditoarea indică faptul că pretențiile s-au născut în considerarea contractului de vânzare – cumpărare nr. 8/ 19.03.2012 . Creditoarea nu a respectat dispozițiile contractuale, în sensul că facturile au fost întocmite necorespunzător și nu au fost însoțite de documentele necesare ; termenul de plată a fost stabilit la 60 de zile și nicidecum 30 de zile așa cum a menționat creditoarea pe facturi ; penalitățile de întârziere au fost limitate la 0, 10 % / zi de întârziere, nicidecum la 0, 25 % / zi de întârziere, cum a menționat creditoarea în factură și cum pretinde în cererea adresată instanței. În plus, facturile fiscale au fost primire spre verificare, așa cum se menționează explicit pe le, astfel încât nu a certificat recepția calitativă și cantitativă a produselor ce au făcut obiectul vânzării.
Debitoarea nu a propus probe prin întâmpinare.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1018 din NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare, creditoarea a arătat că atât timp cât somația există, a fost comunicată debitoarei, neexistând nici un dubiu cu privire la primirea acesteia în modalitatea în care a fost redactată, nu poate opera inadmisibilitatea prevăzută de art. 1016 alin. 2 din NCPC.
De asemenea, nu poate opera inadmisibilitatea câtă vreme debitoarea a achitat debitul principal, recunoscând pretențiile invocate prin somație .
Celelalte argumente invocate de debitoare în privința fondului pretențiilor nu au nici un fel de relevanță, în condițiile în care debitul principal a fost recunoscut și însușit prin plata integrală a acestuia, rămânând practic în discuție doar penalitățile de întârziere, care nu reprezintă altceva decât un accesoriu al debitului principal.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 14.10.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2013 s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și s-a respins cererea de emitere o ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L. B. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „ E. C. „ S.R.L. B. ca inadmisibilă.
A reținut instanța în considerente că lipsa îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi acoperită de o încunoștințare în orice mod a debitoarei, tocmai din cauza stricteții reglementării în materie, apreciind că somația adresată debitoarei de către creditoare nu respectă prevederile art. 1014 alin. 1 din NCPC.
Creditoarea a formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.10.2013 de Judecătoria B. .
Cererea în anulare este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Între S.C. „ K. S. „ SRL B., în calitate de vânzător, și S.C. „ E. C. „ SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 8/ 19.03.2012.
În temeiul contractului, creditoarea a emis debitoarei facturile fiscale nr.: 1352/13.02.2013 ; 1355/18.02.2013 ; 1359/19.02.2013 ; 1361/ 20.03.2013 și 1459/ 17.04.2013, în valoare totală de 3.169, 19 lei.
La data de 24.07.2013 creditoarea a comunicat debitoarei o somație ( înregistrată de debitoare sub nr. 830, semnată și ștampilată ) prin care i s-a pus în vedere ca în termen de cel mult 15 zile de la data primirii să efectueze plata sumei de 3.169, 19 lei reprezentând rest de plată aferentă mărfurilor cumpărate conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 8/ 19.03.2012.
Întrucât debitoarea nu a dat curs somației creditoarea a formulat la data de 27.08.2013 ordonanță de plată.
Prin ordinul de plată nr. 2610 din data de 02.10.2013 debitoarea a achitat creditoarei debitul principal în suma de 3.169, 19 lei.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii în anulare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1023 alin. 2 din NCPC „ cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1020 alin.1 și 2 precum și împotriva ordonanței de plată prevăzută la art. 1021 alin. 2 în termenul prevăzut de alin. 1 „ . În alin. 3 se prevede că „ prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1020 se aplică în mod corespunzător „.
În speță, creditoarea a promovat prezenta cerere în anulare pe motiv că instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 1014 alin. 1 NCPC prin prisma unui formalism dus la extrem, omițând a avea în vedere rațiunea instituirii acestor norme legale și finalitatea lor.
Prin urmare, contrar interpretării debitoarei a dispozițiilor art. 1023 alin. 2 din NCPC, cererea în anulare formulată de creditoare este admisibilă întrucât creditoarea critică modul de aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 1014 alin. 1 din NCPC.
Având în vedere că prezenta cerere în anulare se circumscrie dispozițiilor art. 1023 alin. 3 din NCPC, solicitarea debitoarei de a se respinge cererea în anulare ca inadmisibilă este lipsită de temei juridic.
Referitor la excepția inadmisibilității ordonanței de plată instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1014 alin. 1 din NCPC „ creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia „ .
Sancțiunea necomunicării somației este inadmisibilitatea cererii de emitere a ordonanței de plată, potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC. Scopul acestei somații prealabile este de a obține o plată benevolă și de a degreva, implicit, instanța. Scopul urmărit este legitim, iar procedura prealabilă se realizează în mod facil.
În speță, creditoarea a înmânat debitoarei somația la data de 24.07.2013. Conținutul somației respectă prevederile art. 1014 alin. 1 din NCPC.
Chiar dacă somația nu a fost comunicată debitoarei prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, nu se poate aprecia că societatea creditoare a eludat prevederile art. 1014 alin. 1 din NCPC, câtă vreme scopul urmărit de creditoare a fost de a obține plata benevolă a creanței sale din partea debitoarei, fără intermediul instanței, astfel cum a urmărit și legiuitorul prin instituirea acestei norme legale.
Având în vedere că societatea debitoare a primit somația nu operează inadmisibilitatea prevăzută de art. 1016 alin. 2 din NCPC.
Prin urmare, în mod nelegal instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de către societatea debitoare respingând pe fond ordonanța de plată ca inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei instanța constată că debitul principal în sumă de 3.169, 19 lei a fost achitat anterior primului termen de judecată de către societatea debitoarea, astfel că acest petit din ordonanța de plată a rămas fără obiect. De altfel, debitul principal nu face obiectul prezentei acțiuni în anulare.
Pe considerentul că societatea debitoare a achitat plata debitului principal este de prisos a se mai analiza dacă societatea creditoare a respectat prevederile art. 6 și 16 din contract, respectiv modul de întocmire al facturilor și dacă acestea au fost însoțite de înscrisurile enumerate în art. 16 din contract. De asemenea, nu mai prezintă relevanță dacă societatea debitoare a certificat recepția calitativă și cantitativă a produselor livrate și facturate.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere instanța constată că părțile au prevăzut în contract la art. 8 alin. 1 că „ termenul de plată al facturilor emise de vânzător este de 60 de zile calendaristice, de la data emiterii facturii fiscale, cu bilet la ordin sau virament bancar „. În art. 11 teza I și II din contract s-a stipulat că „ pentru întârzieri la plata cumpărătorul datorează penalități de întârziere, în condițiile art. 1066 - 1072 din Codul civil în cuantum de 0, 10 % pe zi de întârziere, din suma neachitată la termen . Penalitățile sunt plafonate la nivelul debitului de bază „ .
Examinând facturile fiscale nr.: 1352/13.02.2013 ; 1355/18.02.2013 ; 1359/19.02.2013 ; 1361/ 20.03.2013 și 1459/ 17.04.2013, instanța constată că societatea creditoare a stabilit scadența facturilor cu 14 zile mai devreme ( pentru primele 3 facturi ) respectiv 30 de zile pentru ultima factură fiscală decât termenul de 60 de zile prevăzut în contract, iar cuantumul penalităților de întârziere a fost menționat ca fiind la 0, 25 % pentru fiecare zi de întârziere, contrar prevederilor contractuale.
Având în vedere prevederile contractuale - art. 8 alin. 2 din contractul nr. 28/ 19.03.2012 potrivit cărora „ termenul de plată poate fi negociat de către părți, fiind exprimat prin act adițional, în funcție de modalitatea de plată, cantitatea cumpărată, garanțiile acordate și respectarea strictă a termenelor de plată „ , instanța reține că societatea creditoare a încălcat prevederile art. 8 alin. 2 din contract prin reducerea, în mod unilateral, a termenelor de plată stabilite în facturile emise debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 din NCC contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante ,acestea fiind ținute să-și execute obligațiile asumate ( art. 1271 din NCC ).
Art. 1535 alin. 1 din NCC prevede că « în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății ,în cuantumul, convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu «
În raport de dispozițiile legale precitate și având în vedere prevederile contractuale solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la plata penalităților de întârziere este întemeiată în parte, în sensul că societatea creditoare este îndreptățită la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0, 10 % pe zi de întârziere așa cum s-a prevăzut în contract.
Întrucât majorarea cuantumului penalităților de întârziere la 0, 25 % pe zi de întârziere fără acordul debitoarei ( nu se poate considera că prin plata facturilor debitoarea a fost de acord să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0, 25 % / zi de întârziere, contrar înțelegerii prevăzută în contract ) încalcă dispozițiile art. 18 lit. c din contract potrivit cărora „ cumpărătorul datorează penalități de întârziere în cuantumul prevăzut de art. 11 al acestuia contract „ solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la un cuantum de 0, 25 % penalități pe zi de întârziere este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Subsidiarul cererii în anulare este neîntemeiat întrucât stabilirea cuantumului penalităților de întârziere exclude aplicarea dobânzii legale ( art. 1535 alin. 1 din NCC ).
În consecință, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadentei facturilor fiscale nr.: 1352/13.02.2013 ; 1355/18.02.2013 ; 1359/19.02.2013 ; 1361/20.02.2013 și 1459/17.04.2013, scadența urmând a fi calculată la 60 de zile de la data emiteriifiecărei facturi potrivit art. 8 alin. 1 din contractul nr. 8/ 19.03.2012, și până la data plății, respectiv 02.10.2013.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute instanța va admite în parte cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L. B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.10.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2013 pe care o va anula, și în consecință va admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L B. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „ E. C. „ S.R.L. B. și va obliga debitoarea să plătească creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței facturilor și până la data plății, respectiv 02.10.2013.
Va respinge solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0, 25 % pe zi de întârziere ca neîntemeiată .
În temeiul art. 452 din NCPC, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată la fond ( 200 lei ) și pentru cererea în anulare ( 100 lei ), reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L. B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.10.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2013 pe care o anulează.
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. „ K. S. „ S.R.L , cu sediul în mun. B., .. 94A, Hala 7, cu sediul procesual ales la sediu avocatului ales A. R., situat în mun. B. .. 1, ., . cu debitoarea S.C. „ E. C. „ S.R.L., cu sediul în mun. B., ., și în consecință:
Obligă debitoarea să plătească creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadentei facturilor fiscale nr.: 1352/13.02.2013 ; 1355/18.02.2013 ; 1359/19.02.2013 ; 1361/20.02.2013 și 1459/17.04.2013 și până la data plății, respectiv 02.10.2013.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată la fond și pentru cererea în anulare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. L. S. P.
GREFIER,
C. D.
Red/ Dact. A.M. – 20.06.2014 – 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-10-2014,... → |
|---|
