Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 689/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns creditoarea și debitoarea, prin reprezentanți convenționali.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa dovezii demersurilor efectuate în vederea soluționării litigiului în mod amiabilă, după care,

Reprezentantul convențional al creditoarei învederează că părțile nu au ajuns la o înțelegere, nefiind încheiată tranzacția, și depune dovada demersurilor efectuate în acest sens, respectiv tranzacția nesemnată de părți.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Creditoarea și debitoarea, prin reprezentanți convenționali, având cuvântul pe rând, în această ordine, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pe care o apreciază ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Creditoarea, prin reprezentant convențional, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată și depune răspuns la întâmpinare care urmează a fi avut în vedere ca și concluzii scrise. În susținerea cererii se arată că există un contract încheiat de părți, însușit și semnat. De asemenea, reprezentantul convențional al creditoarei arată că în baza contractului s-au efectuat activități de revizie, fiind emise facturi pe care debitoarea le-a achitat până la un moment dat, fără ca acestea să poarte vreo semnătură. Se apreciază că facturile emise și trimise au ajuns la creditoare și depune înscrisuri, reprezentând rapoarte de efectuare revizie tehnică, pentru dovedirea îndeplinirii obligațiilor. Mai arată că penalitățile au fost calculate abia după 15 zile de la primirea de către debitoare a notificării pentru a plăti debitul.

Reprezentantul convențional al creditoarei solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Debitoarea, prin reprezentant convențional, solicită respingerea cererii. În combaterea pretențiilor creditoarei se arată că la dosarul cauzei au fost depuse facturi fiscale neînsușite de societatea debitoare. În ce privește îndeplinirea obligațiilor de către creditoare, se invocă dispozițiile pct. 6 din contract – pct. 6.1, 6.2 și 6.3 și se arată că societatea creditoare, prin reprezentanții săi, nu a venit în perioada indicată și nu a efectuat reviziile, ceea ce a determinat refuzul la plată. În continuare, reprezentantul convențional al debitoarei arată că a solicitat creditoarei dovada că a efectuat serviciile menționate la pct. 6 din contract, apreciind că nu este suficientă întocmirea acelor rapoarte de activitate. Reprezentantul convențional al debitoarei apreciază că se impune soluționarea cererii în procedura dreptului comun pentru a se cerceta dacă s-au efectuat lucrările de revizie. De asemenea, arată că unul dintre rapoartele de activitate nu este semnat la rubrica „beneficiar”, iar persoana care le-a semnat pe celelalte nu este persoana calificată să accepte verificarea ascensorului, astfel încât nu există o dovadă a îndeplinirii întocmai a obligațiilor din contract.

Reprezentantul convențional al debitoarei învederează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Având cuvântul în replică, reprezentantul convențional al creditoarei apreciază că se încearcă o tergiversare, având în vedere că partea adversă a susținut că facturile nu au fost semnate, nu că nu ar fi ajuns și, de asemenea, nu spune că nu ar fi fost îndeplinite obligațiile, ci că vrea o dovadă că s-au îndeplinit.

Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise, și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.10.2015 sub nr. de dosar_, creditoarea . solicitat obligarea debitoarei . SRL la plata integrală și imediată a creanței certe, lichide și exigibile în cuantum de 9774,54 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, la plata penalităților de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate în raport de facturile neachitate, începând cu data de 21.09.2015 și până la data achitării efective a fiecăreia dintre facturi, conform art. 7.1 din Contractul de revizie tehnică nr._/09.05.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de revizie tehnică nr._/09.05.2012, având ca obiect revizia tehnică curentă a instalației de ascensor, având 8 stații, aflată în incinta imobilului debitoarei.

Creditoarea a arătat că în baza contractului a efectuat activități de revizie tehnică curentă și activități de ridicare a deranjamentelor, fiind emise lunar facturi în valoare de 120 euro, în echivalent în lei. În continuare s-a arătat că deși creditoarea și-a îndeplinit obligațiile contractuale, debitoarea nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate astfel că au rămas de achitat facturi fiscale în valoare totală de 9774,54 lei, respectiv:

- ABf_/19.03.2014, ABf_/15.04.2014, ABf_/20.05.2014, ABf_/18.06.2014, ABf_/18.07.2014, ABf_/21.08.2014, ABf_/18.09.2014. ABf_/17.10.2014, ABf336067/19.11.2014, ABf_/09.12.2014, ABf_/20.01.2015, ABf_/20.02.2015, ABf_/19.03.2015, ABf_/20.04.2015, ABf_/20.05.2015, ABf_/18.06.2015, ABf_/15.07.2015, ABf_/19.08.2015, ABf_/21.09.2015.

Conform art. 7.1 din Contractul de revizie menționat, creditoarea a solicitat penalități de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea facturilor neachitate, începând cu data de 21.09.2015.

Creditoarea a menționat că, în vederea achitării debitului restant, debitoarei i-au fost comunicate notificările nr. 347/21.01.2015 și 4050/09.09.2015, aceasta fiind pusă în întârziere și invitată la soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin conciliere directă, însă nu a răspuns.

În drept au fost invocate dispozițiile OUG 119/2007 și art. 1013 C.proc.civ.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin cererea precizatoare depusă la 11.11.2015, creditoarea a înțeles să-și precizeze cuantumul pretențiilor în sensul că a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 9244,03 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, la plata penalităților de întârziere de 0,15% calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu mențiunea că pentru intervalul 21.09._15 cuantumul penalităților este de 499,18 lei, și la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește penalitățile solicitate, creditoarea a arătat că notificarea emisă a fost primită de pârâtă la 10.09.2015, aceasta având obligația să efectueze plata în termen de maxim 15 zile. Întrucât debitoarea nu s-a conformat obligației de plată, creditoarea a apreciat scadența facturilor recomunicate după 10 zile de la primirea notificării 4050/05.09.2015.

În drept au fost invocate dispozițiile OUG 119/2007, art. 1013 C.proc.civ. și art. 2014 C.proc.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Prin întâmpinarea depusă la 14.12.2015, debitoarea a solicitat respingerea cererii și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată. În combaterea pretențiilor creditoare, debitoarea a arătat că facturile emise de aceasta în perioada 19.03._15 nu prezintă semnătura de primire a reprezentantului societății debitoare . SRL, apreciind că astfel nu poate fi obligată la plata sumelor de bani solicitate de creditoare prin intermediul acelor facturi.

S-a apreciat că societatea creditoare nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă. Față de lipsa semnăturii reprezentantului debitoare de primire a facturilor, s-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind plata penalităților de întârziere, apreciind că nu se poate considera că societatea debitoare a avut cunoștință de existența facturilor.

Debitoarea a solicitat dovada îndeplinirii obligației prevăzute la art. 6.2 din contract.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 9 din OUG 119/2007 și art. 1021 C.proc.civ.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În cauză a fost încuviințată și administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 09.05.2012, între creditoarea S.C. A. S.A., în calitate de executant, și debitoarea S.C. S. P. INVEST S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de revizie tehnică nr._ având ca obiect revizia tehnică curentă (în care se include și activitatea de ridicare a deranjamentelor) a unei instalații de ascensor KONE MonoSpace cod_ pentru 7 persoane, 8 stații – în incinta imobilului din București, .. 22, sector 1 – revizie care are drept scop funcționarea în siguranță, conform prescripțiilor tehnice ISCIR R2 – 2010, a instalației de ascensor.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din contract, valoarea lucrărilor de revizie lunară prevăzută în prezentul contract este stabilită la echivalentul a 120 euro/lună inclusiv TVA, plătibili în lei la cursul BNR din data facturării, iar potrivit art. 7 din contract părțile au stabilit că obligația beneficiarului este să achite în termen de maximum 10 zile de la primirea facturii contravaloarea acesteia, în caz de neonorare a prețului aferent lucrărilor executate urmând a suporta penalități de 0,15% din valoarea prețului neachitat, pentru fiecare zi de întârziere.

În baza acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi în perioada 19.03.2014 – 19.08.2015 (filele 23-37).

În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea art. 1014 C.proc.civ., conform căruia procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil […] constatat printr-un înscris [...] însușit de părți prin semnătură.”

Dispozițiile legale prevăd trei condiții speciale de admisibilitate: creanța să constea într-o sumă de bani, să fie asumată prin existența unui înscris între părți care atestă drepturi și obligații și să fie certă, lichidă și exigibilă.

Cu privire la prima condiție, se observă că creditoarea solicită emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de revizie lunară.

În raport de prevederile art. 663 alin. 2 C.proc.civ., o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși actul de creanță. Astfel, creanța creditoarei este certă, existența ei rezultând din Contractul de revizie tehnică nr._ și din facturile emise în baza acestuia depuse la filele 23-37 din dosar.

Creanța creditoarei este lichidă în sensul art. 663 alin. 3 C.proc.civ., câtimea ei fiind determinată prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv prin contractul însușit de societatea debitoare prin semnătură și facturile emise în baza acestuia. Prin urmare, cuantumul creanței este determinat, având caracter lichid.

În ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că termenul de plată era împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată. Astfel, potrivit art. 7 din contractul de revizie tehnică, beneficiarului trebuia să achite contravaloarea facturilor în termen de maximum 10 zile de la primirea facturii.

De asemenea, și cea de-a treia condiție este îndeplinită în cauză, între părți fiind încheiat un contract de revizie tehnică. La dosarul cauzei, la filele 15-20, a fost depus Contractul de revizie tehnică nr._ însușit de debitoare prin semnătură. Conform art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Potrivit art. 1350 cod civil orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat. Art. 1548 Cod civil instituie o prezumție de culpă împotriva debitoarei, aceasta trebuind să dovedească executarea conformă a propriei obligații, dovadă care nu a fost făcută în cauză.

Față de aceste dispoziții legale, poziția debitoarei în sensul că solicită dovada îndeplinirii de către creditoare a obligațiilor prevăzute în contractul de revizie tehnică apare ca vădit neîntemeiată, nefiind de natură a conduce la respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată.

În plus, prin întâmpinarea formulată, debitoarea nici măcar nu a indicat în mod concret care sunt, în opinia sa, obligațiile care nu ar fi fost îndeplinite de creditoare, limitându-se la a reda conținutul art. 6.1 și 6.2 din contract și la a solicita dovada îndeplinirii obligațiilor, ceea ce nu echivalează cu o contestare a creanței. Instanța constată că societatea creditoare a depus la dosar rapoartele de revizii tehnice curente, în contractul părților neexistând vreo prevedere care să condiționeze plata facturilor de întocmirea acestor rapoarte sau de semnarea lor de către o persoană anume.

De asemenea, susținerile debitoarei în sensul că facturile nu conțin semnătura de primire a reprezentantului societății sunt lipsite de relevanță având în vedere că facturile au fost emise în baza contractului încheiat între părți. Chiar dacă aceste facturi nu au fost semnate de către debitoare, în baza art. 277 alin. (2) C.proc.civ., deoarece sunt utilizate în mod obișnuit în exercițiul activității întreprinderii și pentru că sumele au fost stabilite prin contract (art. 4), ele fac dovada sumelor datorate. În speță, debitoarea nu a contestat primirea facturilor.

În contextul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate guvernate de imperativul celerității obținerii unui titlu executoriu prevăzute de procedura ordonanței de plată, instanța reține că apărările formulate de debitoare prin întâmpinare sunt formale, contestația nefiind întemeiată. Simpla invocare a prevederilor art. 1021 C.proc.civ. nu poate conduce de plano la respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată. În baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor părților, instanța apreciază că cererea creditoarei este întemeiată.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului principal solicitate de către creditoare, instanța reține că, potrivit art. 7 din contract, părțile au stabilit că obligația beneficiarului este să achite în termen de maximum 10 zile de la primirea facturii contravaloarea acesteia, în caz de neonorare a prețului aferent lucrărilor executate urmând a suporta penalități de 0,15% din valoarea prețului neachitat, pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere că părțile au evaluat anticipat prejudiciul printr-o convenție accesorie și, prin semnarea contractului de către debitoare, aceasta a acceptat și clauza penală reprezentată de stabilirea penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%/zi, instanța apreciază că și capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere este întemeiat, calculul efectuat de creditoare nefiind contestat în cauză.

Întrucât creditoarea a oferit modul de calcul al penalităților de întârziere (f. 52), acestea fiind calculate după expirarea unui termen de 10 zile de la primirea de către debitoare a notificării nr. 4050/04.09.2015 (f. 6-10), instanța va obliga debitoarea la plata sumei determinate de 499,18 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 21.09.2015 – 27.10.2015, precum și penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Cum debitoarea nu a făcut dovada faptului că și-a executat obligația de plată și nu a dovedit existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere, instanța apreciază că pretenția creditoarei se întemeiază pe o creanță certă, lichidă și exigibilă, sens în care, conform art. 1022 alin. 1 C.proc.civ. va emite ordonanța de plată pentru suma de 9244,03 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, pentru suma de 499,18 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 21.09.2015 – 27.10.2015, precum și pentru penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului, stabilind totodată și termenul de plată, respectiv 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

Totodată, în conformitate cu art. 453 alin. 1 NCPC, constatând culpa procesuală a debitoarei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de creditoare pentru soluționarea prezentei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de creditoarea .> cu sediul în sector 4, București, .. 10 în contradictoriu cu debitoarea . SRL cu sediul în sector 1, București, ., nr. 22 și sediul procesual ales la Cabinet de avocat C. M. în București, ., ., ., sector 5, astfel cum a fost precizată.