Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 1676/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1676/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 406/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL Bîrlad, având ca obiect acțiune în anulare hotărâre arbitrală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus răspuns la întâmpinare, iar pârâta intimată a depus cerere de amânare a judecății având în vedere că reprezentantul societății nu se poate prezenta datorită condițiilor atmosferice neprielnice, iar în cazul în care cererea de amânare nu va fi încuviințată, solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, precum și cererea de amânare a pronunțării având în vedere apropiata a Crăciunului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința nr. 406/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins acțiunea în anulare formulată de - " " SRL împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2/21.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 7/2007 de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C-S și a fost obligată - " " SRL să plătească - " " SRL Bârlad suma de 4980,12 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată sub nr.2502/1.08.2007 - " " SRL Bârlad a solicitat Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C-S obligarea SRL la plata sumei de 13.599,5 Euro reprezentând 3.599,5 Euro rest de plată pentru manopere pantaloni și 10.000 Euro daune. În timpul dezbaterilor și-a precizat cererea pentru obligarea SRL la plata sumei de 1576 lei taxa de arbitraj și onorariu avocat 2000 lei justificate cu actele depuse la dosar.
În motivarea cererii a invocat contractul nr. 778/18.07.2006. Prin acest contract - " " SRL Bârlad avea calitatea de producător iar SRL avea calitatea de producător și coordonator. Obiectul contractului îl constituie prelucrarea și producerea de produse finite și semifabricate de confecții textile specificate și detaliate în dosarul tehnic parte integrantă a contractului.
SRL nu și-a respectat obligațiile asumate, respectiv obligația de plată a produsului către - SRL Bârlad conform cap.3 al contractului.
Suma datorată de SRL este de 3599,5 Euro. Din valoarea totală de 7.599,5 Euro SRL a achitat suma de 4.000 Euro după mai multe insistențe și numeroase tergiversări în plată. Această situație a creat prejudicii materiale pentru - " " SRL Bârlad, fapt pentru care aceasta a cerut daune în valoare de 10.000 Euro.
Prin întâmpinare SRL a solicitat respingerea capătului principal din acțiune ca nefundat deoarece produsele pentru care s-a cerut obligarea sa la plată au prezentat defecte de fabricație. A pretins că, dimpotrivă, ea a fost prejudiciată cu suma de 3.599,5 Euro fiindcă nu a încasat-o de la terțul beneficiar " " Italia întrucât marfa a fost necorespunzătoare calitativ.
În răspunsul la întâmpinare - " " SRL Bârlad a arătat că suma pretinsă de ea este justificată, daunele cerute se datorează faptului că a fost nevoită să recurgă la credite bancare, cu mențiunea că terțul beneficiar menționat în contractul bilateral nu era " " ci " & ".
Prin hotărârea arbitrală nr. 2/21.11.2007 dată în dosarul nr. 7/2007 Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C-S a admis în parte cererea formulată de - " " SRL Bârlad, a obligat SRL să-i achite suma de 12.237,5801 lei reprezentând diferența de preț la factura -/18.01.2007, suma de 8985,29 lei cu titlu de dobânzi legale, 2000 lei onorariu de avocat și 1576 lei taxa de arbitrare.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul arbitral a apreciat că SRL datorează - " " SRL Bârlad suma de 3599,5 Euro echivalentul a 12237,5801 lei ca reprezentând diferență de preț la factura de -/18.01.2007 întrucât produsul a fost executat și livrat în baza contractului bilateral denumit " Contract de import export și comision" încheiat în 13.07.2006 și înregistrat sub nr. 778/18.07.2006, că împotriva unei atare livrări părțile nu au formulat obiecțiuni, iar obiecțiunile formulate de firma și comunicate pârâtei nu pot fi luate în considerare întrucât aceasta este terț străin de contract și, nici direct nici indirect, nu a manifestat interes pentru a se introduce în litigiu și a-și apăra astfel interesele. În fine, pârâta avea obligația contractuală de a livrarea produselor efectuate de reclamantă, cu recondiționarea acestora pe seama pârâtei, sarcină ce nu a fost nici îndeplinită,nici reclamanta în dinamica raporturilor contractuale dintre părțile în litigiu.
Sub aspectul daunelor în sumă de 10.000 Euro, tribunalul a reținut că reclamanta a înregistrat daune dar numai în parte și-a justificat consecințele negative ce i s-au produs urmare a neplății în termen de către pârâtă a sumei datorate Spre acest scop, tribunalul a apreciat că daunele ce i s-au putut produce părții reclamante pot fi cel mult la nivelul dobânzilor bancare ce i se cuveneau la suma respectivă și în raport cu perioada de neplată, din principiu fiind că în perioada descrisă prețul neachitat a profitat pârâtei, creând un venit nejustificat, dar a prejudiciat pe reclamantă, obligând-o să recurgă la alte surse de lichidități, precum creditele invocate, atât bancare cât și personale, fiind de esența economiei de piață că orice venit este purtător de dobândă comercială. În concret, tribunalul apreciază că pârâta este ținută, ca desdăunare a reclamantei, conform Codului civil, și la plata sumei de 8985,29 lei, cu titlu de dobânzi legale, calculate asupra perioadei începând cu 5 zile după data introducerii facturii -/18.01.2007, respectiv începând cu 23.01.2007 până la data pronunțării hotărârii arbitrare 21.11.2007 raportat la suma de 12237,5801 lei, echivalentul a 3599,5 Euro, pe baza ratei dobânzilor de referință asupra perioadei menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare SRL solicitând admiterea acțiunii în anulare, desființarea hotărârii arbitrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în anulare a arătat pe cale de excepție că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 363 Cod pr.civilă care stipulează: Hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult o lună de la data pronunțării ei". Astfel, deși hotărârea arbitrală s-a pronunțat la data de 21.11.2007 comunicarea acesteia nu s-a făcut în cel mult o lună ci după trei luni, la data de 22.02.2008.
Pe fond a invocat prevederile art. 364 lit.F " tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut".
În cererea introductivă a petentei - " " SRL Bârlad, se solicită suma de 3-599,5 Euro cu titlu de rest preț. Pe teritoriul României cererile judiciare se formulează în lei și nu în euro. Tribunalul arbitral, la nici un termen, nu a obligat petenta să-și precizeze pretențiile în lei, iar taxa de timbru s-a calculat incorect.
Petenta reclamantă nu a solicitat acordarea de dobânzi, nici în cererea introductivă și nici în altă cerere pe parcursul probațiunii.
Explicațiile tribunalului arbitral din considerentele hotărârii sunt speculații unilaterale, respectiv privarea de venitul nerealizat, etc.
Pretențiile fiind formulate în euro, includeau automat și rata inflației, fapt pentru care nu s-au cerut dobânzi de reclamantă.
Cu toate acestea tribunalul acordă dobânzi deși acestea nu s-au cerut, respectiv plus petit
Pe lângă faptul că s-a pronunțat în consecință asupra unor lucruri care nu s-au cerut, acordă nu dobânda comercială precum prevede legea, cu dobânda bancară.
În plus, tribunalul arbitral face o confuzie inadmisibilă între dobândă și daune interese, pe care le asimilează, și acordă daune la nivelul dobânzilor necerute.
Solicită instanței să examineze și judecata fondului cauzei întrucât hotărârea pronunțată încalcă principiul de drept: " nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru dobândi un drept".
Reclamanta fondului nu a depus la dosarul cauzei, cu excepția facturilor emise pentru suma de 3.599,5 Euro, nici un înscris care să o îndrituiască la pretenția bancară. Nu se poate emite o pretenție bănească pentru o marfă executată prost, pe care a compromis-
SRL a depus la dosarul cauzei refuzul partenerului expern de a plăti o marfă compromisă.
inițial - " " SRL Bârlad a compromis marfa, a se vedea descrierea ing., care explică greșelile de execuție, beneficiarul italian nu le-a nominalizat, refuzând marfa pur și simplu. Reclamanta a recunoscut că a confecționat greșit blue jeans dând vina pe "indicațiile unui vizitator italian", nemandatat de SRL.
Prin decizia civilă nr. 30/11.09.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Dosarul a fost înregistrat la tribunalul C-S sub nr- la data de 14.10.2008.
Prin sentința nr. 2046/17.11.2008, Tribunalul C-S a respins acțiunea în anulare formulată de - SRL împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2/21.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 7/2007 de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C-
A obligat " " să plătească Societății Comerciale " " Bârlad suma de 2.050 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prevederea cuprinsă în art. 363 alin.1 Cod pr.civilă privind comunicarea hotărârii arbitrale în termen de cel mult o lună de la data pronunțării ei are caracter de recomandare, lipsind sancțiunea, deci excepția invocată de SRL este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 364 lit.f Cod pr.civilă o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă "tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 364 alin.1 lit.f Cod pr.civilă, în sensul că instanța arbitrală nu a dat mai mult decât s-a cerut.
Tribunalul a decis că hotărârea arbitrală atacată este temeinică și legală, prin prisma dispozițiilor art. 364 lit. f astfel că tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de împotriva hotărârii arbitrale nr. 2/21.11.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C - S în dosarul nr. 7/2007.
În temeiul art. 274 Cpc tribunalul a obligat - SRL să plătească Bârlad suma de 2.050 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia și în principal casarea hotărârii atacate pentru nulitate și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, în subsidiar casarea sentinței atacate pentru netemeinicie și nelegalitate, cu cheltuieli de judecată.
În principal a invocat motivul de casare prevăzut de prevederile art.304 pct.5 cod pr.civilă, respectiv hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de prevederile art.105 alin.2 cod pr. civilă.
Reclamanta recurentă a arătat că nu a fost citată la sediul său ori la un alt sediu ales, iar din investigațiile ulterioare, după primirea sentinței a constatat că nu s-a deplasat la sediul său nici un factor poștal sau agent procedural pentru înmânarea citației sau afișarea acesteia.
În subsidiar, a susținut motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civila,arătând că intimata - SRL nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă (înscris) care să o îndrituiască la pretenția de 3.599,5 Euro și la ridicola cerere de daune de 10.000 Euro cu excepția facturilor emise.
Recurenta a arătat că instanța de arbitraj, dar și cea de fond nu au înțeles și au făcut abstracție totală de principiul de drept că nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a dobândi un drept.
Refuzul partenerului extern italian PRODUTIONE de a plăti reclamantei recurente suma de 3.599,5 Euro, conform refuzului de facturi anexate, a determinat societatea recurentă să refuze plata facturilor intimatei pentru marfa prost executată, cu grave defecțiuni constatate de beneficiarul italian.
Se arată că intimata, ca și instanța arbitrală și de fond, au ignorat principiul de drept al executării cu buna credință a contractelor, conform clauzelor acestora, dar și la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le dă obligației după natura sa.
Nota de constatare a ing. de la - Este SRL detaliază și explică pentru aceasta societate la cererea oficiului juridic, deficiențele mărfii constatate la recepția finală de beneficiarul extern.
Faptul că - SRL nu a identificat defecțiunile și le-a depistat beneficiarul italian care are conform contractului obligația recepției finale nu constituie un motiv de aoc ulpabiliza pe reclamanta recurentă și a-i plăti defectele de execuție, dacă sunt parteneri, sunt și la cîștiguri și la pierderi.
Se mai arată că, cererea de daune nu a fost acceptata nici de Curtea de Arbitraj deși le-a cerut expres Tribunalul C-S ca și Curtea de Arbitraj, menține acordarea de dobânzi în cuantum de 8.985,29 lei, deși niciodata - SRL nu a cerut dobânzi.
Astfel, recurenta a apreciat că Tribunalul C-S a încălcat dispozițiile art.364 lit.f Cod pr.civila și nu a desființat o hotărâre arbitrală prin care Curtea s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care nu le-a cerut.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta intimata - SRL solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare se arată că actele de procedura depuse la dosarul cauzei sunt legale și reprezintă dovezi clare precum că procedura a fost legal îndeplinită, ele purtând mențiunea agentului procedural sau a lucrătorului poștal, fiind emise de instanțele competente, condiții în care aceste înscrisuri nu pot fi "fictive" ele făcând deplina dovadă a îndeplinirii procedurii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că recurenta solicită, în fapt, o rejudecare pe fond a cauzei, fără a observa că pentru a rejudeca este necesar mai întâi să fie desființată hotărârea atacată în baza art.364 cod pr.civila, ori instanța de fond a considerat neîntemeiate motivele de desființare a hotărârii arbitrale invocate de recurentă.
Prin decizia nr.342/05.03.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.2046/17.11.2008 pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut următoarele:
Conform art.100 cod pr.civilă procesul verbal încheiat de agentul procedural trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, anul, luna și ziua când a fost încheiat precum și numele celui care l-a încheiat.
În speță, însă dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecata când prima instanță a pronunțat hotărârea atacata nu cuprinde aceste mențiuni, astfel că este nula și implicit procedura de citare a reclamantei este lovita de nulitate.
Conform art.85 cod pr.civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, or în cauza reclamanta nu a fost citata corect și nici nu a fost prezentă la dezbateri.
Rațiunea obligativității mențiunilor privind anul, luna, ziua când a fost încheiat procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare este de a se putea verifica și îndeplinirea disp.art.89 alin.1 cod pr.civilă care prevăd că citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânata părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecata, iar rațiunea obligativității mențiunilor privind numele agentului procedural este că acesta face unele constatări personale (identitatea persoanei căreia îi înmânează citația) constatări care fac dovada până la înscrierea în fals, ori dacă nu este cunoscut numele agentului procedural nu se pot face nici un fel de verificări cu privire la realitatea constatărilor. În speță, chiar recurenta invocă faptul că nici un agent procedural nu s-a deplasat la sediul ei pentru a îndeplini procedura de citare, iar acest aspect nu poate fi verificat.
Pentru a face deplina crezare despre faptele constatate, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare trebuie să fie și semnat de agentul procedural, însă în speță și aceasta semnătură lipsește, viciu care la rândul său este sancționat cu nulitatea absolută de art.100 al.3 cod pr.civila.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C-S sub nr- din 31.03.2009. Cu ocazia rejudecării, părțile au invocat aceleași motive ca și prima dată la instanța de fond, fără, însă, să aducă dovezi noi.
Din analiza actelor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei tribunalul a reținut că prin acțiunea comercială, în fața tribunalului arbitral, - " " SRL Bârlad a solicitat obligarea SRL la plata sumei de 3599,5 Euro cu titlu de pretenții și 10.000 Euro cu titlu de daune și a depus extrasul de cont (fila 26 dosar) pentru debitul calculat în lei, respectiv 12.237,58 lei.
Tribunalul arbitral a admis în parte acțiunea obligând-o pe SRL la plata sumelor de 12.237,5801 lei reprezentând diferență preț factură, 8985,29 lei cu titlu de dobânzi legale, 2000 lei onorariu avocat și 1576 lei taxa de arbitrare.
Deoarece excepția invocată prima dată în fața tribunalului a fost reiterată în rejudecare, potrivit art. 137.proc.civ. tribunalul se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții, respingând-o, deoarece încălcarea prevederilor art. 363 Cod pr.civilă nu are sancțiune, termenul de o lună fiind unul de recomandare. Astfel, este real că, deși hotărârea arbitrală s-a pronunțat la data de 21.11.2007 comunicarea acesteia nu s-a făcut în cel mult o lună ci după trei luni, la data de 22.02.2008. Însă calea de atac curge de la comunicare, iar părțile nu au fost prejudiciate de calea de atac, prin urmare nu a existat o consecință juridică a depășirii termenului.
Celălalt motiv invocat în cererea de anulare a hotărârii arbitrale și reiterat cu ocazia rejudecării este acela că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Conform dispozițiilor art. 364 lit.f Cod pr.civilă o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă " tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 364 alin.1 lit.f Cod pr.civilă, chiar dacă, instanța arbitrală a respins cererea de daune și a acordat dobânda legală nesolicitată, deoarece aceasta vine din lege și a fost solicitată chiar de apărătorul reclamantei în cuvântul pe fond în fața instanței arbitrale - dosarul Curții de arbitraj comercial, fila 170-în replică. Dobânzile calculate conform Codului civil și aplicabile în relațiile comerciale, dacă părțile nu au convenit alte dobânzi prin contract, au fost calculate în mod explicit de către instanța arbitrală.
În concluzie, instanța arbitrală nu a dat mai mult decât s-a cerut, ci a apreciat corect probele dosarului și a stabilit tot corect raporturile juridice dintre părți precum și întinderea obligațiilor asumate reciproc.
În fapt mărfurile livrate s-au primit de către SRL, aceasta nu le-a refuzat sau returnat pentru remedierea defecțiunilor, astfel că avea obligația să le achite în termenul scadent.
La pronunțarea hotărârii arbitrale s-au avut în vedere prevederile contractului încheiat între părți, obligațiile reciproce ale părților din contract; apreciind în mod corect că - " " SRL și-a îndeplinit obligația asumată și a executat produsele.
Reclamanta SRL nu a refuzat produsele, nu a dispus recondiționarea lor pe cheltuiala executantului - " " SRL și nu a achitat în întregime obligația de plată a manoperei rămânând un rest de achitat de 3995,5 Euro din valoarea facturii -/18.01.2007.
Dacă produsele ar fi fost necorespunzătoare calitativ, SRL nu ar fi achitat parțial factura, respectiv suma de 4.000 Euro. Astfel în mod corect tribunalul arbitral a apreciat că suma cerută reprezintă o parte din prețul operațiilor facturate, ceea ce arată că obligațiile părților au decurs normal până la obstrucționarea de către pârâtă a sarcinii ( restului) de plată.
Hotărârea arbitrală atacată este temeinică și legală, prin prisma dispozițiilor art. 364 lit. f proc.civ. și, neexistând nici unul dintre celelalte motive de desființare prevăzute expres de art. 364.proc.civ. tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de - SRL.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat - SRL să plătească - SRL Bârlad suma de 4980,12 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat în cele trei cicluri procesuale.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a formulat acțiune în anulare împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2/21.11.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă C-S în dosar nr. 7/2007, apreciind că acest tribunal de arbitraj a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea arbitrală de către - SRL Bârlad. Sub acest motiv recurenta a mai arătat că deși prin acțiunea arbitrală reclamanta în procedura de arbitraj a solicitat acordarea unor daune pentru neplata la scadență a unor obligații pecuniare rezultând din contractul de import export și comision încheiat între părți pe 29.05.2006, acestei reclamante i s-au acordat fără nici o justificare dobânzi la nivelul dobânzii de referință, instanța de arbitraj depășindu-și cu totul limitele investiturii sale, în sensul că a acordat sub titlu de daune dobânzi bancare, respectiv a calculat ea însăși aceste dobânzi fără a fi fost precizate de partea reclamantei.
Un al doilea motiv al acțiunii în anulare a vizat nerespectarea dreptului la un proces echitabil de către instanța de arbitraj, iar prin aceasta a dreptului la apărare în sensul dezbaterii tuturor cererilor formulate în cauza de arbitraj în condiții de contradictorialitate și în cadrul unei ședințe publice. Aceasta întrucât instanța de arbitraj nu a pus nici un moment în discuție natura juridică a daunelor solicitate de reclamantă astfel încât pârâta recurentă să poată să răspundă și să se apere în raport de calificarea acestor daune.
În fine, nici instanța de arbitraj și nici tribunalul comercial nu au observat apărarea formulată de către reclamanta acțiunii în anulare față de clauza contractuală stipulată în cadrul Cap.V din contractul părților conform căruia pagubele rezultate ca urmare a nerespectării a tehnologiei de fabricație se suportă de către producător iar acest producător este tocmai reclamanta acțiunii în arbitraj și anume - SRL Bârlad.
În cauză a formulat întâmpinare intimata - SRL Bârlad solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate arătând în motivare că instanța de arbitraj a acordat în mod legal dobânzi cu titlu de sancțiune a nerespectării la scadență a obligațiilor pecuniare ale recurentei, arătând că potrivit art. 43.com. în obligațiile comerciale dobânzile curg de drept de la data scadenței fără a fi necesară vreo dovadă a acestor dobânzi întrucât sunt prezumate de lege.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor 304 pct. 6, 8 și 9, 304 ind.1 și 312.proc.civ. astfel cum au fost arătate de către recurentă, respectiv a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, tribunalul a reținut în mod judicios că raportat la prevederile art. 364 lit.f proc.civ. dar și a celorlalte motive de desființare prevăzute de art. 364, nu există nici unul dintre cazurile de desființare a hotărârii arbitrale atacate cu acțiune în anulare.
Sub acest cuprins prima instanță a reținut că din moment ce - SRL nu a achitat parțial factura, respectiv suma de 4.000 euro, aceasta reprezintă o neexecutare a contractului și totodată o obstrucționare a continuării raporturilor contractuale.
În plus, Curtea relevă că prin acțiunea în anulare introductivă în primă instanță, recurenta a solicitat anularea sentinței arbitrale exclusiv pe temeiul prevăzut de art. 364 lit.f arătând textual că tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Prin urmare, Curtea urmează a verifica acest aspect, iar nu toate cazurile acțiunii în anulare astfel cum sunt prevăzute în art. 364 lit. a-i Aceasta întrucât pentru prima dată în recurs reclamanta recurentă face trimitere și la un alt caz al acțiunii în anulare și anume cel prevăzut de art. 364 lit.i, cu referire la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale. Curtea relevă că potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin.1 în calea de atac a recursului nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula cereri noi.
Astfel, critica ce vizează pronunțarea instanței de arbitrajplus petita, respectivomnia petitaîn sensul că această instanță ar fi acordat mai mult decât s-a cerut sau un lucru ce nu s-a cerut cu referire la dobânzile bancare acordate reclamantei acțiunii în arbitraj, caz în care ar fi incident motivul acțiunii în anulare prevăzut de art. 364 lit.f nu poate fi reținut de către C întrucât așa cum rezultă din acțiunea în arbitraj reclamanta acestei acțiuni a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune interese precizând totodată și cuantumul acestora și anume de 10.000 euro, arătând că acestea sunt justificate datorită pierderilor înregistrate de către reclamantă pe care a fost nevoită să le acopere cu credite bancare în valoare de 44.100 lei, depunând în acest sens și contractele de creditare.
Prin consecință, instanța de arbitraj nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci dimpotrivă s-a pronunțat asupra daunelor invocate de către reclamanta acțiunii în arbitraj. Sub acest aspect, critica vizând incidența uneia dintre tezele reglementate de art. 364 lit.f și 304 pct.6 nu poate fi reținută.
În ceea ce privește motivul de recurs că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, și această critică se dovedește neîntemeiată întrucât așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței arbitrale, instanța de arbitraj a acordat daune constând în dobânzi bancare într-o valoare mai mică decât cea solicitată de către reclamanta acțiunii în arbitraj, ceea ce rezultă prin simpla comparare a sumei de 10.000 euro solicitată cu suma de 8.985, 29 lei acordată. Prin consecință, nici cea de a doua teză conținută de art. 364 lit.f și 304 pct.6 nu poate fi reținută.
În fine, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 8 cu referire la sentința civilă pronunțată de tribunalul comercial, nu primesc nici un fel de relevanță juridică întrucât prima instanță nu a dat dovadă de interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau de schimbare a naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cauza având un obiect precis determinat și anume acțiune în anulare a hotărârii arbitrale. De asemenea, prima instanță nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. De altfel, recurenta nici nu susține în fapt aceste temeiuri în drept ale recursului, iar dacă se referă la hotărârea instanței de arbitraj, astfel de temeiuri nu au făcut obiectul acțiunii în anulare introductive în primă instanță, fiind aplicabil din nou imperativul interdicției prevăzută de art. 316 combinat cu art. 294 alin.1
Văzând și prevederile art. 274 precum și constatând culpa procesuale a reclamantei recurente, se va respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei - SRL împotriva sentinței civile nr. 406/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată a reclamantei recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./MB/06.01.2010
TEHNORED. /06.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
PREȘEDINTE:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
