Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1677/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA COMERCIAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1677/
Ședința public din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECTOR: - - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 214/JS/09.04.2009 pronunțat de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator Grup Reșița și intimatul, având ca obiect angajarea rspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal fcut în ședința public lips prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț dup care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constat încheiat cercetarea judectoreasc și, vzând c s-a solicitat judecata și în lips, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 214/JS din 09.04.2009 pronunțat de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins cererea formulat de reclamanta creditoare DGFP C-S pentru antrenarea rspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societții debitoare, pârâtul.
În considerentele hotrârii pronunțate, judectorul sindic a reținut c prin încheierea comercial nr. 968/ JS din data de 11.12.2008 ( fila 63 dosar), judectorul sindic a autorizat adunarea creditorilor, ca reprezentant a comitetului creditorilor, s promoveze acțiunea prevzut de art. 138 din Legea nr. 85/ 2006 împotriva persoanelor vinovate de starea de insolvenț a societții debitoare.
Ca urmare a acestei msuri, adunarea creditorilor a hotrât, în ședința din 06.03.2009, promovarea, în numele creditorilor, a acțiunii prev. de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006 de creditorul C- S ( fila 71-72 dosar).
Cu privire la cererea formulat de reclamanta - creditoare C- de atragere a rspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/ 2006, instanța a constatat c fapta ilicit descris în respectivul text legal se poate svârși printr-una dintre urmtoarele modalitți:
- ținerea unei contabilitți fictive, ce const în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate, de natur s induc în eroare asupra adevratei situații financiare a debitorului persoan juridic, fapt ce se poate realiza prin înregistrarea de debite în absența unor documente justificative.
- ascunderea unor documente contabile, care se realizeaz prin dosirea acestora cât și prin distrugerea lor, având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului persoan juridic.
- neținerea contabilitții în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilitții, fapt care se apreciaz în funcție de dispozițiile Legii nr. 82/ 1991 și care ar putea consta în neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar, neîntocmirea bilanțului societții etc.
Reclamanta-creditoare nu a prezentat nici o dovad din care s rezulte c administratorul societții debitoare, pârâtul, ar fi svârșit vreo fapt din cele prevzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, de natur a-i atrage rspunderea patrimonial. De asemenea, nu a fcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de rspundere civil delictual.
Aceasta nu a artat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevzute de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 au fost svârșite de fostul administrator al societții-debitoare, și nici c aceasta le-ar fi svârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele artate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilitții în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrrilor, a întocmirii actelor contabile prevzute de Legea nr.82/1991, republicat, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societții, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvenț, de insuficienț a activului, aceste fapte trebuind s fie dovedite.
Chiar dac s-ar accepta susținerea c nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilitții conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care s rezulte c neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvenț a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea rspunderii membrilor organelor de conducere a societții ajunse în insolvenț trebuie interpretat restrictiv, respectiv trebuie s fie instituit numai în cazurile expres și limitativ prevzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dac asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fr suport probator, ale reclamantei-creditoare nefiind suficiente pentru atragerea rspunderii personale a pârâtului.
Rspunderea reglementat de dispozițiile Legii insolvenței este o specie a rspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea reține existența acesteia este necesar s fie îndeplinite condițiile generale ale acestei rspunderi și anume: prejudiciul, fapta ilicit, legtura de cauzalitate între fapta ilicit și prejudiciu, și vinovția persoanei a crei rspundere se cere a fi antrenat.
Astfel, rspunderea persoanelor cu funcții de conducere, care au administrat societatea comercial ajuns în stare de insolvenț, are natura rspunderii civile delictuale dominat de principiile reglementate de art.998 Cod civil, (fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa) fiind, de asemenea, necesar s se probeze c administratorii sau asociații persoanei juridice debitoare, prin svârșirea culpabil a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevzute de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvenț.
Pe de alt parte, ca particularitate a rspunderii civile delictuale reglementat de dispozițiile legale artate, se impune ca faptele s se fi svârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevzute de textul ce le enumer.
Ori, în prezenta cauz nu s-a dovedit prin nici un mijloc de prob îndeplinirea cerințelor necesare atragerii rspunderii patrimoniale a administratorului social sau a asociaților debitoarei.
Dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culp a persoanelor a cror rspundere patrimonial se poate cere a fi tras, ci este necesar stabilirea existenței faptelor prevzute de textul de lege artat și a msurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenț a debitoarei, care nu poate avea la baz decât un probatoriu complet și pertinent.
Pentru aceste motive, în baza art.11 alin. 1 lit. g, a art. 138 alin. 1 lit.d și alin. 3 din Legea nr.85/2006, instanța a respins cererea formulat de reclamanta-creditoare C- pentru antrenarea rspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societții-debitoare, pârâtul.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând modificarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de antrenare a rspunderii patrimoniale formulat faț de administratorului societții debitoare.
În motive, se arat c prin sentința atacat s-a respins cererea formulat de creditoarea DGFP C-S prin care a solicitat antrenarea rspunderii personale patrimoniale a administratorului societții debitoare SC SRL, în persoana numitului.
Creditoarea arat c din Raportul final întocmit de administratorul judiciar rezult c organele de conducere ale debitoarei nu au luat legtura cu administratorul judiciar și nu au predat actele și documentele prevzute de art. 28 iar existența raportului de cauzalitate sunt de netgduit, fiind clar intenția administratorului ca prin faptele sale s conduc societatea la insolvenț comercial și la imposibilitatea achitrii creditorilor, în consecinț fiind întrunite condițiile din art. 138 alin.1 lit.d a Legii insolvenței.
Examinând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu pentru cele de ordine public, Curtea apreciaz ca nefondat calea de atac, pentru urmtoarele considerente:
Judectorul sindic în mod corect a apreciat starea de fapt și a evaluat modul de îndeplinire a cerințelor de atragere a rspunderii personale patrimoniale în condițiile în care din ansamblul dosarului de insolvenț nu reiese în concret nici una din faptele prevzute la art. 138, inclusiv cea de la lit.d, dup cum nu s-a dovedit în nici un fel existența unui raport de cauzalitate între starea de insolvenț și ceea ce creditoarea consider c administratorul societții a svârșit prin nepredarea actelor și documentelor contabile.
De altfel, aceasta nu constituie în sine fapta de la lit.d, ci este incriminat de textul legii ca o infracțiune ce poate fi constatat în urma plângerii penale, astfel cum este prevzut în art. 147 a legii și nici nu poate fi considerat ca o prezumție a faptului c ar fi ținut o contabilitate fictiv sau neconform cu legea ori a fcut s dispar unele documente contabile, fiind necesare elemente de probațiune care s confirme o astfel de stare de fapt.
Pe cale de consecinț, în mod just s-a apreciat c nu exist îndeplinite toate elementele componente ale unei astfel de rspunderi și în aceste condiții s-a respins cererea creditoarei și tot astfel, în conformitate cu art. 312.proc.civ. se va respinge ca nefondat și recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 214/JS/09.04.2009 pronunțat de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
Dr.
GREFIER
RED.//29.12.2009
TEHNORED. /29.12.2009
PRIMA INSTANȚ: TRIBUNALUL C-
JUDECTOR SINDIC:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
