Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 289/R/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
: - - -, JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
: - -, JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta - 2000 SRL, cu sediul în-, -.47,.1,.19, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr. 1102/C din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns avocat C-tin pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 1.687,00 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr. 5237 din 07.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că prin serviciul registratură la data de 28.02.2008 a depus întâmpinare și delegație de reprezentare, însă acestea nu se află la dosar. În acest sens, depune copie de pe întâmpinare pe care o intitulează concluzii scrise, comunicând un exemplar de pe aceasta și părții adverse.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării, iar în cazul în care instanța respinge cererea, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, urmând să amâne pronunțarea pentru a-i da posibilitate apărătorului recurentei-pârâte să depună concluzii scrise.
Între timp, de la serviciul registratură au fost depuse la dosar întâmpinarea și delegația de reprezentare din partea apărătorului intimatei-reclamante, acte despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită proba cu înscrisuri din care rezultă că a fost încheiat contract de vânzare-cumpărare cu o altă persoană.
Apărătorul intimatei-reclamante consideră că proba cu acte este neconcludentă și solicită respingerea ei.
Curtea constată că înscrisurile nu sunt concludente, această apărare nu a fost făcută în recurs, fiind pentru prima dată când se ridică o astfel de problemă.
Apărătorul recurentei-pârâte insistă ca actul să rămână la dosar.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii. Solicită și cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinare, intitulată concluzii scrise. Arată că recurenta-pârâtă nu mai poate invoca stingerea obligațiilor sale prin compensare. Solicită și cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, în replică solicită ca instanța să se pronunțe pe compensație. Totodată arată că renunță la cererea de amânare a pronunțării, depunând la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Constată că, prin sentința comercială 1102/C/21.11.2007 a Tribunalului Comercial Argeș, fost admisă cererea precizată formulată de - - și a fost obligată pârâta - 2000 SRL la plata sumei de 10.005,89 lei reprezentând chirie spațiu, a sumei de 5.685,84 lei cu titlu de utilități și la 15.691,73 lei penalități de întârziere calculate la sumele pentru neplata creanțelor principale.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 25.07.2005, reclamanta - - a solicitat Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie A obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 160.205.654 lei vechi reprezentând contravaloare chirie pe luna februarie 2005, sub motiv că în temeiul contractului de închiriere nr.195/01.02.2003, pârâta datora reclamantei suma arătată mai sus, cu titlu de chirie; că la data formulării acțiunii contractul a fost reziliat prin acordul părților, cu asigurarea din partea pârâtei că își va achita toate datoriile, obligație pe care însă pârâta nu și-a executat-o în totalitate, achitând doar suma de 1.000 lei din suma consemnată în factura emisă de reclamantă sub nr.-/01.02.2005, rămânând de achitat suma de 16.020,57 lei, sumă recunoscută de pârâtă cu prilejul concilierii directe, dar considerată ulterior de ea ca fiind stinsă prin compensare legală cu presupuse și neîntemeiate debite pe care reclamanta - - le-ar avea față de ea.
Tribunalul a mai constatat că reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 74.849.517, 12 lei cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea, tribunalul a constatat că prin sentința nr.2/14.02.2006 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie Aaf ost admisă acțiunea, așa cum a fost modificată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 160.205.654 lei ROL, cu titlul de debit restant - chirie și utilități; a sumei de 74.849.517,12 lei ROL, cu titlu de penalități de întârziere și la 1.461 lei RON cheltuieli de arbitrare.
Tribunalul a constatat că în motivarea soluției instanța arbitrală a reținut că pârâta datorează chiria pretinsă de reclamantă pe luna februarie 2005 în temeiul art.4, art.5 litera a și art.2 din contractul de închiriere nr.195/30.01.2003.
Totodată, tribunalul a constatat că pârâta - 2000 SRL a formulat acțiune în anularea sentinței arbitrale, invocând viciul de procedură privind citarea acesteia.
Prin sentința comercială nr.401/C/10.04.2007, dosar nr-, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea în anulare formulată de - SRL și a anulat hotărârea arbitrală nr.2 din 14.02.2006 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie A și a reținut cauza pentru soluționare pe fond.
Judecând acțiunea după anularea cu reținere,tribunalula constatat că reclamanta și-a majorat pretenția solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 10.005, 88 RON cu titlu de chirie pe luna februarie 2005, la plata sumei de 5.685,84 RON reprezentând contravaloarea utilităților datorate pentru aceeași lună și la plata penalităților de întârziere de 15.691,73 RON; și căîn fapt,în temeiul contractului de închiriere nr.195/2003, aceasta a închiriat pârâtei suprafața de 1600 mp, situată în Pitești, str. - nr.64, în schimbul chiriei de 3.000 USD/lună, fără TVA, echivalentă în lei la cursul BNR; la care se adaugă, potrivit art.2, art.4 și art.5 din contract, plata separată a costului utilităților (energie electrică, apă-canal, gunoi și energie termică), sub sancțiunea unei penalități de 0,3%/ zi de întârziere pentru neplata acestor utilități; precum și a suprafeței de 360 mp contra unei chirii de 200 USD/lună fără TVA, pentru această suprafață locatorul angajându-se să acorde o reducere de 520 USD/lună pe perioadă de 5 ani de la data încheierii contractului până la 1.02.2008; că, potrivit art.4 din contract, plata chiriei se va face în luna curentă pentru luna curentă pe baza facturii emise de locator, decontarea ei urmând să se facă până la data de 10 ale lunii curente, iar sancțiunea neplății chiriei și a utilităților dădea dreptul locatorului la rezilierea unilaterală a contractului și la penalități de 0,3 %/zi de întârziere (art.5); că acest contract a fost reziliat prin acordul părților la 28.02.2005, la cererea debitoarei; că reclamanta l-a notificat pe debitor pentru plata sumei de 160.205.654 lei ROL, consemnată în factura emisă pe luna februarie 2005; că prin corespondența purtată pârâta a recunoscut că datorează suma arătată, solicitând îngăduința de a plăti debitul în tranșe, datorită unei situații financiare dificile; și că debitoarea nu a plătit nici în această modalitate.
În drept,tribunalula constatat că în temeiul art.969-970 Cod civil, pârâta este datoare să plătească chiria și utilitățile în luna curentă pentru luna curentă și că întârzierea plății atrage aplicarea penalităților convenite.
Tribunalul a respins apărarea pârâtei prin care aceasta invoca încălcarea de către reclamantă a obligației de reparare a acoperișului spațiului închiriat, omisiune ca ar fi împiedicat pârâta să folosească spațiul închiriat, instanța reținând că excepția de neexecutare a contractului nu a fost dovedită și că dimpotrivă din corespondența purtată în lunile februarie-aprilie 2005 rezultă că pârâta nu a plătit datoria din cauza situației financiare dificile, această situație fiind și cauza pentru care pârâta ar fi solicitat rezilierea amiabilă a contractului.
În fine, tribunalul a constatat că din concluziile raportului de expertiză asupra cărora pârâta nu a formulat obiecțiuni rezultă că aceasta datorează reclamantei suma de 31.712,29 RON din care 10.005,88 RON reprezintă chiria pentru spațiu, 5.685,84 RON reprezintă suma datorată cu titlu de utilități, iar 15.691,73 lei reprezintă penalități calculate potrivit contractului.
La 22.01.2008, - 2000 SRL a formulat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
1. Greșit prima instanță a reținut că recurenta ar fi recunoscut sumele pretinse de reclamantă cu titlu de chirie aferentă lunii februarie 2005. Se susține că recurenta nu a fost de acord cu suma pretinsă de reclamantă, iar atitudinea acesteia față de reclamantă, inclusiv în cadrul procedurii de conciliere, nu poate constitui decât o dovadă a bunei-credințe și a dorinței ei de a clarifica aspectele ce țin de interpretarea legală a contractului. Se mai susține că recurenta ar fi invocat reclamantei daunele suferite de aceasta prin neefectuarea reparației imobilului închiriat, de exemplu, prin faxul din 14.07.2005, recurenta ar fi notificat reclamantei faptul că a fost împiedicată să folosească spațiul, pașnic și netulburat, din cauza lipsei de întreținere a acoperișului.
2. Greșit prima instanță nu a constatat că între părți a intervenit o compensație legală a datoriilor bănești reciproce, compensație adusă la cunoștința reclamantei prin faxul din 14.06.2005 și 14.07.2005. Cu privire la compensație, recurenta susține că aceasta are față de reclamantă o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată din faptul că, potrivit art.4 din contract, locatara a beneficiat de o reducere de 520 USD pentru spațiul suplimentar închiriat, în suprafață de 360 mp.
La 28.02.2008, intimata - - a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.3041Cod proc.civilă.
Curtea constată că temeiul obligării pârâtei la plata chiriei, a contravalorii utilităților și a penalităților de întârziere a fost contractul nr.195/30.01.2003, încheiat de părți și nu recunoașterea obligației de către recurentă. Este adevărat, instanța de fond a constatat că prin corespondența purtată între părți chiriașul a recunoscut că datorează suma pretinsă de reclamantă și că i-a solicitat îngăduința de a-și achita datoria în tranșe.
Curtea constată că, în realitate, tribunalul a reținut corect această recunoaștere deoarece este conformă cu adresa, fără număr, din 4.04.2004, transmisă reclamantei prin fax (fila 7 dosar Curtea de Arbitraj) precum și cu adresa nr.12 din 10.05.2005, transmisă în același mod. Din conținutul primei adrese rezultă fără dubii că recurenta a recunoscut datoria și că s-a angajat să o achite. În drept, curtea dă acestei recunoașteri și angajament de plată valoare de act juridic unilateral, iar potrivit art.1204 Cod civil, el obliga pe debitor. În acest sens potrivit art.1204 cod civil "se poate opune unei părți mărturisirea ce a făcut sau înaintea începerii judecății, sau în cursul judecății". Așa cum se observă recurenta a făcut această recunoaștere înainte de judecată. Este adevărat că ulterior, prin adresa nr.12 din 10.05.2005, la o lună de zile după prima recunoaștere, recurenta, arată că a efectuat deja o plată în temeiul adresei anterioare, scuzându-se că nu a putut să facă plata integrală și solicită ca pe viitor să nu mai fie calculate penalități de întârziere deoarece acestea îi vor îngreuna și mai mult posibilitatea de a face plata integrală. În plus, amintește că ea a efectuat investiții în spațiul închiriat și acestea au rămas în proprietatea - -. Curtea constată că din conținutul acestei adrese rezultă o confirmare a recunoașterii datoriei, și nu o contestare a acesteia, așa cum susține recurenta în critica ce face obiectul acestei analize.
Curtea constată că această singură recunoaștere ar fi suficientă pentru a angaja pe debitor la plata datoriei și în consecință corect tribunalul a reținut această recunoaștere ca un temei al obligării la plată. Așa cum a fost arătat mai sus, tribunalul a invocat și contractul ca temei al obligației la plată.
Curtea mai constată că, relativ la obligația de plată rezultată din contract, temei reținut de tribunal pentru obligarea recurentei, aceasta nu a făcut nicio critică. În consecință, sub acest temei, hotărârea tribunalului d e obligare a pârâtei la plată, a rămas irevocabilă.
Relativ la adresa transmisă reclamantei prin fax la 14.07.2005, curtea constată că din conținutul acestei adrese nu rezultă decât faptul că între părți a existat discuții relative la plata creanței, obiect al acțiunii reclamantei, și că recurenta amintește reclamantei faptul că ea a suferit pagube, fără să rezulte însă natura acestora. Curtea constată că simpla afirmație a recurentei în adresa arătată nu are valoare juridică pentru că ea nu anulează recunoașterea datoriei, reținută mai sus.
În consecință, curtea înlătură această apărare ca neîntemeiată și respinge ca nefondată prima critică.
2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
În esență, recurenta susține că instanța de fond trebuia să compenseze creanța certă, exigibilă și lichidă pe care aceasta ar fi avut-o față de reclamantă, creanță care rezultă din interpretarea art.4 a contractului de închiriere. Recurenta susține că din acest text rezultă că ea ar avea o creanță rezultată din reducerea cu 520 USD/lună pe o perioadă de 5 ani de la data încheierii contractului și că instanța de fond nu a analizat această apărare.
Curtea constată că tribunalul a analizat această apărare cel puțin implicit căci în finalul deciziei, judecătorul de fond a reținut că pârâta nu a făcut obiecții la concluziile raportului de expertiză. În adevăr, curtea constată că din concluziile raportului de expertiză rezultă că: recurenta datorează suma totală de 31.712,29 RON din care 10.005,88 RON, cu titlu de chirie; că această sumă a fost calculată pe temeiul textului art.4 alin.1 al contractului de închiriere care prevede și reducerea chiriei cu suma de 520 USD/lună raportată la chiria totală pe întreaga suprafață de 16002plus 3602; că acest mod de calcul al reducerii este justificat pe rațiunea că din interpretarea aliniatului 1 și aliniatului 2 al articolului 4, arătat mai sus, nu se poate acorda reducerea decât la suma totală a chiriei, căci într-o altă interpretare ar însemna să se facă o reducere de 520 USD/lună din chiria de 200 USD/lună calculată la suprafața de 3602, valori imposibil de calculat. În concluzie, curtea constată că just tribunalul nu a mai făcut nicio altă analiză a apărării făcută de recurentă privind compensarea creanțelor reciproce, având în vedere că suma calculată de expert cu titlu de chirie este rezultatul reducerii chiriei datorată de recurentă, potrivit art.4 din contract, și că recurenta a achiesat la această reducere calculată de expert din moment ce ea nu a făcut nicio obiecție la acest calcul.
Curtea constată că nici pe fond critica recurentei nu este fondată, întrucât din conținutul criticii nu rezultă că expertul ar fi făcut un calcul greșit prin efectuarea reducerii chiriei după rațiunea arătată mai sus. În conținutul acestei secunde critici, recurenta arată doar faptul că este îndreptățită la o reducere de 520 USD față de prețul de 200 USD stabilit ca și chirie pentru închirierea spațiului suplimentar de 360m2. Or, așa cum a fost arătat mai sus, această reducere a fost luată în calcul, dar nu prin scăderea cifrei de 520 din cea de 200 USD, scădere imposibilă, ci din chiria calculată la întreaga suprafață.
În concluzie, nici această critică nu este fondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod proc.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta - 2000 SRL, cu sediul în-, -.47,.1,.19, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr. 1102/C din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în-, județul A.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/13.03.2008
Jud.fond
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
