Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 291/R/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
: - - -, JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
: - -, JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, domiciliat în H,-, județul V și cu reședința în stațiunea Vidra la SC SRL, județul V, împotriva deciziei nr. 1294/C din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -lichidator al SC SA și intimata-pârâtă SC SA, prin lichidator, cu sediul social în Râmnicu V,-, -1/1,.A.9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 20,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 66180 din 07.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Recurentul-pârât, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui.
CURTEA:
Constată că prin decizia nr.1294/C din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a fost admisă acțiunea formulată de - lichidator judiciar al SC SA H - și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.591.474,56 lei către SC SA.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că - lichidator judiciar al SC SA H - a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.591.474,56 lei, sub motiv că potrivit raportului preliminar întocmit de administratorul judiciar în dosarul de faliment pârâtul a efectuat un management defectuos, nu a depus diligențe pentru recuperarea creanței de 113.595 lei, a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; și nu a ținut contabilitatea conform legii, concluzie dedusă din faptul că pârâtul nu a depus actele contabile la dispoziția administratorului judiciar și a lichidatorului, deși a fost notificat de mai multe ori pentru aceasta.
Judecătorul-sindic a mai constatat că pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând acțiunea,judecătorul-sindica constatat că prin sentința nr.770/C/14.12.2005 a Tribunalului Vâlceaa fost deschisă procedura de reorganizare judiciară și faliment față de SC SA H și că pârâtul a fost administrator al acestei societăți. Analizând pe fond acțiuneajudecătorul-sindica constatat că, în fapt, nu a depus documentele contabile ale societății, prezumând prin aceasta că pârâtul nu a ținut contabilitatea, faptă ce antrenează răspunderea potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.Judecătorul-sindica înlăturat apărare pârâtului prin care acesta susținea că nu are actele contabile ale societății și că la momentul cesiunii societății, aceasta era ruinată deja și deci el nu a contribuit la provocarea incapacității de plată a societății.
Cu privire la faptele prevăzute de art.138 lit.b, c și e din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic a constatat că acțiunea nu este întemeiată, deoarece nu există dovezi că pârâtul a efectuat acte de comerț în interes personal, că a dispus continuarea activității în interes personal deși societatea se afla în incapacitate de plată, sau că a fost deturnat sau a fost ascuns o parte din activul persoanei juridice.
La 1 septembrie 2008, a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
1. Decizia primei instanțe este nelegală deoarece la termenul din 19 decembrie 2007 a fost lipsă de procedură cu părțile, acestea nefiind legal citate.
2. Soluția primei instanțe este greșită deoarece este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Se susține că, în raportul lichidatorului nu este stabilit corect raportul dintre membrii organelor de conducere și că, de asemenea, în raport nu se ține cont de condițiile prevăzute de art.138 alin.1, atunci când concluzionează că recurentul ar fi singurul vinovat de falimentul societății.
Se mai arată că, greșit instanța de fond a reținut că recurentul a făcut acte de comerț în interes personal și că în decizia atacată nu se arată care au fost actele făcute în interes personal.
De asemenea, se susține că greșit instanța de fond a reținut culpa recurentului în omisiunea de a ține contabilitatea fără să observe că societatea avea un contabil și acesta trebuia să organizeze ținerea contabilității și că acestuia din urmă trebuia să-i fie solicitate actele contabile. În concluzie, susține recurentul, instanța de fond trebuia să constate că răspunderea pentru prejudiciul creat aparține tuturor membrilor conducerii societății.
Recurentul mai invocă faptul că, în raportul administratorului judiciar nu a fost menționat incendiul care a avut loc în incinta societății la scurt timp după achiziționarea de către acesta a fondului de comerț.
În fine, recurentul susține că relativ la contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SRL, ce a avut ca obiect un teren și construcții, contract care ulterior a fost rezoluționat, greșit prima instanță a reținut că nu a fost restituit avansul de 90.000 lei de către vânzătoare societății în faliment. Recurentul susține că prin procesul verbal de conciliere din 9.07.2007, încheiat între lichidator și SC SRL, a fost precizat că vânzătoarea a restituit suma arătată și aceasta a intrat în patrimoniul falitei.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată de recurent în motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, la termenul din 12 septembrie 2007, pârâtul a fost prezent personal în ședința de judecată, ocazie cu care și-a făcut apărări, arătând printre altele că nu deține actele contabile, că la momentul achiziționării fondului de comerț SC SA H era deja ruinată și de asemenea, a răspuns la întrebările puse de instanță cu privire la alte bunuri ale societății. Din acest moment, pârâtul a avut termen în cunoștință pentru ședința următoare și potrivit art.89 alin.2 Cod pr.civilă, din acest moment el nu trebuia să mai fie citat.
Din acel moment, procesul a fost amânat de trei ori, până la 5 decembrie 2007, când dosarul a rămas în pronunțare, decizia fiind dată la 19 decembrie 2007, după amânarea pronunțării.
În concluzie, această critică este nefondată.
2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată de recurent în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că angajarea răspunderii recurentului a fost făcută numai pentru fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, care prevede că omisiunea de a ține evidența contabilă potrivit legii angajează răspunderea persoanelor din conducerea societății. În consecință, toate celelalte critici ale recurentului privind actele de comerț în interes personal, prejudiciul rezultat în urma incendiului din incinta societății și cu privire la restituirea părții din preț ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SRL sunt lipsite de consecințe, deoarece, așa cum a fost arătat mai sus, pentru aceste fapte judecătorul-sindic a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, recurentul invocă mai multe apărări care nu sunt însă fondate.
Astfel, acesta susține că pentru omisiunea de ținere a contabilității ar trebui să răspundă - contabilul societății, și nu recurentul și că, de asemenea, judecătorul a omis să verifice vinovăția tuturor membrilor societății.
Curtea constată că nu poate fi primită critica recurentului, deoarece potrivit art.73 alinh.1 lit.c din Legea nr.31/1990, administratorul social are atribuția de a organiza ținerea contabilității. Cum recurentul a fost singurul administrator el este ținut să răspundă pentru prejudiciul produs.
În consecință, pârâtul este singurul ținut să răspundă pentru punerea actelor contabile la dispoziția organelor de stat sau a împuterniciților acestora. Așa fiind, nu poate fi primită critica privind răspunderea solidară și nici cea privind gradul de vinovăție a membrilor conducerii societății.
În concluzie, recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de, domiciliat în H,-, județul V și cu reședința în stațiunea Vidra la SC SRL, județul V, împotriva deciziei nr. 1294/C din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - lichidator al SC SA și intimata-pârâtă SC SA, prin lichidator, cu sediul social în Râmnicu V,-, -1/1,.A.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
19.03.2008
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
