Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 292/R/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1295/C din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul V și intimata-pârâtă, lichidator al SC ROMÂNIA DE SRL cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, și consilier juridic pentru intimata-reclamantă, în baza ordinului de deplasare aflat la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 66189 din 07.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești, și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar copie de pe procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, proces ce se află și la dosarul de fond, precum și un set de fotografii ale bunurilor casate.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că bunurile se află în patrimoniul societății pârâte.
Reprezentanta intimatei-reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.1295/C/19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice V și l-a obligat pe pârâtul - la plata sumei de 63.517,97 lei către societatea falită SC România de SRL; a dispus, totodată, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâtului până la concurența sumei datorate.
În motivarea sentinței, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a fost administrator social al debitoarei falite SC România de SRL, calitate în care a săvârșit fapta prev. de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 în sensul că nu a ținut evidența analitică pentru conturile de datorii și creanțe și nu a efectuat inventarierea anuală.
Totodată, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a săvârșit și fapta prev. de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006 în sensul că a hotărât casarea mijloacelor fixe ale societății al cărei administrator era, fără ca această operațiune să fi fost înregistrată în contabilitate, aspect ce duce la concluzia că pârâtul a folosit bunurile respective în interes propriu.
În privința sechestrului asigurator, judecătorul sindic a apreciat că se impune instituirea acestuia asupra bunurilor mobile, potrivit dispoz. art.907 și 908 Cod comercial.
Împotriva sentinței, în termenul legal, a formulat recurs pârâtul care, invocând dispoz.art.304 alin.9 și 10 Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în privința faptei imputate în temeiul art.138 lit.a), a arătat că stocurile de mijloace fixe, obiecte de inventar și mărfuri au fost în realitate doar materiale publicitare (pliante, pixuri și mape de prezentare), ce erau prezentate la diferite târguri, sau revistele și ziarele retur. Aceste bunuri se degradează în timp foarte scurt, folosirea sau valorificarea lor fiind imposibilă, iar păstrarea lor inutilă.
Pe de altă parte, valoarea așa ziselor obiecte de inventar a fost foarte mare având în vedere că a fost vorba doar de piese de mobilier casate potrivit probelor din dosar și nu valorificate de recurent în frauda societății sau a creditorilor. Lichidatorul, deși informat, nu s-a prezentat niciodată pentru a vedea stocul și locul de depozitare și pentru a identifica sau ridica bunurile. Însăși instanța de fond ar fi putut verifica printr-o cercetare locală dacă bunurile mai există sau nu.
Aceste bunuri casate au fost inventariate anual, greșit reținând judecătorul sindic că nu au fost înregistrate în contabilitate, având în vedere că factura fiscală și chitanța de achiziționare sunt documente financiar contabile care stau la baza procesului verbal de casare.
Judecătorul sindic nu a verificat modul de calcul al sumelor datorate creditorului DGFP V, obligația impusă în sarcina recurentului fiind cu mult peste sumele cuprinse în titlurile executorii comunicate de către creditoare.
Recurentul a mai susținut că nu a săvârșit nici una din faptele imputate, că nu există legătură de cauzalitate între starea de insolvență a societății și acțiunile ori inacțiunile sale în calitate de administrator, că obligațiile administratorului sunt de diligență și de prudență, iar culpa nu se prezumă și se dovedește, că starea de insolvență a societății se datorează în totalitate realității economice corelată direct cu obiectul de activitate al societății pentru care interesul pieței a scăzut treptat. Astfel interesul scăzut al cititorilor a determinat o vânzare slabă și creșterea stocului de marfă.
Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu înlăturarea art.304 pct.10 Cod pr.civilă care este abrogat, având în vedere și dispoz.art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, din raportul preliminar întocmit de administratorul judiciar SC SRL asupra cauzelor de insolvență a SC România de SRL rezultă că recurentul - pârât nu a depus la dosarul de faliment actele prev. de art.26 din Legea nr.64/1995/R, deși i-au fost solicitate.
În lipsa documentelor contabile, analiza stării financiare a debitoarei falite a fost făcută pe baza bilanțurilor contabile depuse în anii 2000-2003 la organele fiscale.
Nedepunerea documentelor contabile prev. de art. 26 din Legea nr.64/1995/R, ulterior prev. de art. 28 din Legea nr.85/2006 prezumă faptul că pârâtul nu a ținut contabilitatea societății potrivit dispozițiilor legale, prezumție simplă care nu a fost răsturnată de către acesta în nici un fel. Neținerea contabilității potrivit legii face ca situația financiară reală a unei societăți să nu fie cunoscută, inclusiv sub aspectul datoriilor acumulate și a scadenței acestora. Neținerea contabilității la societatea falită - prin neîndeplinirea atribuției administratorului social de a asigura realizarea acesteia - a făcut ca datoriile societății să se acumuleze fără a putea fi verificată și puterea de acoperire a acestora de către societate. În acest fel, societatea a ajuns în insolvență, iar pasivul social se impută în totalitate pârâtului, ca fiind cel obligat să asigure ținerea contabilității și care - prin neîndeplinirea obligației - a cauzat întregul pasiv.
În raportul final privind SC România de SRL lichidatorul judiciar a arătat că, din balanța de verificare la data de 31.12.2001, din cea de la data de 31.12.2003 și conform bilanțului contabil la 30.06.2004, rezultă că debitoarea figura cu stocuri mijloace fixe, obiecte de inventar și mărfuri, neidentificate în patrimoniul societății și a căror ieșire din patrimoniu nu a putut fi probată cu documente legale de către reprezentantul debitoarei falite. Valoarea rezultată din valorificarea respectivelor bunuri nu a fost regăsită în patrimoniul societății și nici evidențiată în contabilitatea acesteia.
Recurentul - pârât nu a dovedit că a casat respectivele bunuri în condiții legale, evidențiind operațiunea în contabilitate, astfel că în mod corect a reținut judecătorul sindic săvârșirea de către pârât a faptei prev. de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, prezumând folosirea în interesul său a respectivelor bunuri.
Nu au relevanță susținerile recurentului pârât cu privire la faptul că bunurile aflate în stoc s-au degradat și au avut o valoare foarte mică, atâta vreme cât acestea nu sunt bazate pe documente contabile care să le confirme și care să ateste mișcările în societate a bunurilor respective.
Judecătorul învestit cu o cerere în antrenarea răspunderii personale ca cea din speță nu poate face verificări asupra legalității și temeiniciei unei creanțe admise la masa credală, cum este în cauză creanța DGFP V, ci poate doar să verifice cât din pasivul social este produs prin faptele pârâtului. În speță, prima instanță a stabilit în mod corect că recurentul pârât este răspunzător pentru întreg pasivul social.
Din nedepunerea documentelor contabile după deschiderea procedurii insolvenței și din imposibilitatea de identificarea de către lichidator a bunurilor evidențiate în bilanțurile contabile depuse la organele fiscale, se prezumă că recurentul pârât nu a ținut contabilitatea potrivit legii și a folosit bunurile societății în folosul său. Cum răspunderea delictuală intervine și pentru culpa cea mai ușoară și cum pârâtul nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, rezultă că faptele au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege pentru a fi angajată răspunderea civilă. Prin faptele sale, recurentul pârât a determinat o creștere fără control a pasivului social până la a nu mai putea fi acoperit din resursele proprii ale societății, fiind astfel prejudiciat bugetul de stat. Nu are relevanță faptul că piața nu a mai fost interesată de produsele societății falite, întrucât aceste aspect - chiar dacă este posibil să fi influențat dezvoltarea societății, nu a cauzat starea de insolvență a acesteia.
Pentru cele expuse instanța urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul, împotriva sentinței nr. 1295/C din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimata-pârâtă, lichidator al SC ROMÂNIA DE SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
2.04.2008
jud fond. A
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
