Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 347/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.374
Ședința publică de la 24.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - COM SRL, în contradictoriu cu intimata PRESTAREA, împotriva sentinței comerciale nr.14629/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea recursului, depune note scrise la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 14629/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 43/18.04.2007 pronunțată de - "UCECOM"B, formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâta PRESTAREA, reținând în esență faptul că deși reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile articolului 364 litera i Cod procedură civilă, aceasta nu precizează normele imperative sau dispoziții de ordine publică care au fost încălcate, pronunțarea sentinței arbitrale contestate.
Împotriva acestei sentințe comerciale
Reclamanta în termenul legal prevăzut de articolul 301 Cod procedură civilă, a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, la data de 18.02.2008 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală (articolul 3041Cod procedură civilă) deoarece instanța de fond în mod greșit a interpretat actul juridic dedus judecății și astfel nu a observat că în cauză opera compensația legală potrivit dispozițiilor articolului 1143 Cod civil, că intimata a perceput o chirie mai mare calculată pe2decât aceea la care ar fi îndreptățită, obținând astfel un beneficiu nelegal care se compensa cu, chiria datorată pentru lunile 07-09.2006.
Intimata legal citată a depus la dosar note scrise.
Nu s-au administrat probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prin sentința nr. 43/18.04.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM B, recurenta a fost obligată la plata către intimată a sumei de 2.966,44 lei reprezentând contravaloare chirie neachitată și la 874,50 lei penalități de întârziere.
Între părți, la data de 12.07.2002 s-a încheiat un contract de închiriereavând drept obiectpotrivit articolului 1 "încheierea (de către recurentă) a unei suprafețe de cca 20. din spațiul unității nr.21 din șos. - - nr. 136, -0, proprietatea intimatei", recurenta obligându-se să achite lunar o chirie în valoare de 200 USD + TVA la cursul BNR din ziua facturii (articolul 2 punctul B).
Ulterior printr-un act adițional, părțile au convenit la stabilirea unei chirii lunare de 750 lei + TVA.
La data de1.01.2006 deși mai avea de achitat chiria pe perioada 07-09.2006 recurenta a solicitat rezilierea menționatului contract, cerere acceptată de către intimată, sub rezerva obligării recurentei la plata chiriei restante calculată la suma de 2.966,44 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 874,50 lei.
Analizând clauzele contractuale menționate, Curtea reține faptul că, recurentei i s-a închiriat de către intimată un spațiu comercial în suprafață deaproximativ 20.pentru care cea dintâi în calitatea sa de chiriaș s-a obligat să achite o chirie lunară în cuantum de 200 USD + TVA.
Întrucât potrivit dispozițiilor articolului 969 Cod civil, "convențiile legal făcuteau putere de legeîntre părțile contractante", recurenta nu poate modifica unilateral conținutul convenției și nici nu poate da o interpretare clauzelor contractuale străine de voința părților.
Voința părților a fost exprimată clar și neechivoc în contractul de închiriere astfel: intimata s-a obligat să închirieze recurentei un spațiu comercial d e "circa 20."la adresa menționat, iar recurenta s-a obligat să achite o chirie lunară pentru întregul spațiu în cuantum de 200 USD + TVA.
În acest context, este evident că nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia spațiul închiriat în realitate fiind mai mic decât cel prevăzut contractual și chiria ar fi trebuit să se diminueze corespunzător, astfel încât intimata încasând o chirie mare decât cea cuvenită nu ar mai avea dreptul să solicite chiria pentru lunile 07-09.2006 întrucât pentru această sumă ar fi operat compensarea de drept potrivit dispozițiilor articolului 1143 și urm Cod civil, întrucât așa cum s-a arătat obiectul contractului de închiriere l-a reprezentat un spațiu comercial identificat prin adresă, care nu a fost măsurat și care a fost apreciat de părți estimativ la "circa 20.".
În raport de acest obiect convenit de ambele părți și chiria stabilită (articolul 2 litera b) s-a raportat la întregul spațiu de "circa 20." și nu pe metru pătrat așa cum greșit pretinde recurenta, aceasta achitând de altfel o lungă perioadă de timp (4 ani) chiria stabilită în termeni menționați.
În această situație este evident că nu poate fi vorba de aplicarea dispozițiilor articolului 1143 și urm. Cod civil, deoarece pentru a fi în prezența unei compensații legale ar fi fost necesar să existe două obligații reciproce între cele două părți, fiecare dintre acestea trebuind să aibă în mod personal și în același timp atât calitatea de creditor cât și calitatea de debitor al celeilalte, iar obligația să fie certe, lichide și exigibile.
Or, în cazul de față numai intimata a făcut dovada calității sale de creditoare a recurentei, în timp ce recurenta a dovedit doar calitatea sa de debitoare a intimatei nu și calitatea de creditoare a acesteia din urmă.
Față de aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - COM SRL, în contradictoriu cu intimata PRESTAREA, împotriva sentinței comerciale nr.14629/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
14.04.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
