Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 74/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 68/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.74
Ședința publică de la 1.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenții,., CARKA, SUER, MINE, în contradictoriu cu intimatele - - SA, - SA, - SA și - INVESTIȚII SA, împotriva sentinței arbitrale nr. 193/15.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 309/2006, conexat cu dosarul nr. 339/2006.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 11.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 18.05.2009, apoi la 25.05.2009 și apoi la 1.06.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința arbitrală nr. 193/15.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele - SRL,- SA, - SA și - INVESTIȚII SA, denumite "cumpărătoare" împotriva pârâților, și în consecință a constatat că cele 4 societăți cumpărătoare sunt titularele dreptului de proprietate asupra a 210.461.159 acțiuni ale Bank SA, drept pe care l-au dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu vânzătorii menționați, la 26.05.2003, modificat și completat prin actele adiționale din 29.08. și 29.10.2003 și în baza unor contracte de cesiune de acțiuni.
S-a stabilit că prețul vânzării cuvenit vânzătorului este de 2953.919 USD și a dispus plata acestei sume către vânzători din contul escrow de la Bank, cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 calculată de la data pronunțării sentinței arbitrale și până la efectuarea plății.
Împotriva acestei sentințe arbitrale, pârâții în temeiul dispozițiilor articolului 364 litera i teza finală Cod procedură civilă și articolului 364 litera d (3603) Cod procedură civilă, au formulat acțiune în anulare prin care solicită anularea sentinței atacate și în principal constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de părți ca urmare a inexistenței unei modalități valabile de determinare a prețului și repunerea în situația anterioară, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată (pentru lipsa prețului) a acțiunii arbitrale.
În motivarea acțiunii arbitrale petenții susțin următoarele:
Hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii - art. 364 pct. 1) Cod procedura civila.
Ca urmare a condițiilor legislative existente la nivelul anului 2003, pe care le-am detaliat pe larg in Notele de concluzii depuse in cadrul dosarului arbitral si pe care nu le reluam in cele ce urmează, prin Contractul semnat la data de 26 mai 2003, s-a convenit achiziționarea de către pârâți in calitate de cumparatori de la subsemnații in calitate de vânzători a unui număr de 94,4676% din acțiunile - BANK SA, respectiv 258.461.159 acțiuni, la prețul stabilit inițial, cu titlu orientativ de 8.389.880 USD.
Vânzarea acțiunilor s-a realizat in 2 etape: intr-o 1 etapa - 54,9395%, din capitalul social iar in a II a etapa când ceilalți cumparatori care la data semarii contractului nu îndeplineau condițiile legale ar fi obținut Avizul BNR in acest scop ar fi trebuit sa se ceisioneze restul de acțiuni - 39,5281 %, (ramanand in final doar 21,9841 % ca urmare a schimbărilor intervenite si detaliate in Notele de concluzii), prețul urmând a fi achitat după finalizarea integrala a vânzării tuturor acțiunilor.
Acest preț (pretul initial) a fost agreat de parti prin raportarea la Valoarea al bancii (V AN sau in cele ce vor urma) de la data de 28 februarie 2003.
Cu toate acestea, acest pret era doar unul orientativ, prețul real si efectiv ce ar fi fost plătit urma sa fie modificat la momentul finalizării contractului dupa ce s-ar fi transferat si restul de actiuni catre cumparatorii care ar fi trebuit sa primeasca Avizul BNR si s-ar fi îndeplinit si celelalte formalitati stipulate in contract ("data finalizarii" sau "data closing-ului") modificare ce trebuia facuta prin raportarea la o serie de indici si valori financiar-contabile calculate la acest moment prin modalitatile si formulele agreate de parti.
Avand in vedere ca acest contract nu se mai putea încheia "uno ictu", datorita faptului ea nu toti cumparatorii indeplineau conditiile cerute de lege la momentul semnarii pentru a putea deveni acționari bancari, el urmand a se derula pe mai multe etape, partile au adus anumite amendamente de stabilire a pretului - amendamente care se refereau la activitatea economico-financiara a bancii pe intreaga perioada de derulare a contractului in functie de care ar fi trebuit stabilit si pretul final al actiunilor cesionate.
Transferul dreptului de proprietate asupra primei parti a actiunilor - 54,9395%, a avut loc la momentul realizarii mentiunilor necesare in registrul actionarilor bancii, ceea ce s-a intamplat imediat dupa semnarea contractului, astfel incat managementul efectiv ulterior al Bancii a fost realizat de catre cumparatori
Dupa monetul incheierii contractului, Banca a suferit mari pierderi in activitate ce au rezultat in principal din faptul ca sau realizat provizioane de creditare foarte mari dupa momentul încheierii contractului. Acest fapt este extrem de important deoarece potrivit cu Sectiunea 3, punctual 3.1 din Contract, pretul actiunilor urma a fi ajustat daca asigurarea finala a Bancii de la data executarii este mai sau mai mare decat de referinta. Astfel pretul urma a fi marit sau micsorat cu diferenta dintre asigurarea finala si de referinta, in sensul ca aceasta diferenta urma a fi inmultita cu 0,9447 si adunata respectiv scazuta din pret. Or relizarea unor provizioane de creditare foarte mari este principalul element care conduce la scaderea drastica a pretului datorat de catre cumparatori.
La sfarsitul anului 2003, au refuzat finalizarea tranzactiei si incalcand cu vadita rea credinta principiile contractuale au comunicat o drastica scadere a pretului datorat pentru actiuni. In perioada de trei luni anterioara intrarii in vigoare a modificarilor art. 73 din Legea nr. 58/1998, Paratii au procedat de asa maniera incat noi aveam posibilitatea de a alege fie o reducere scandaloasa si nejustificata a pretului vanzarii, fie sa suportam rigorile noii legislatii.
Petenții au actionat intotdeauna in spiritual prevederilor contractuale si cu buna credinta, au încercat să numească de comun acord cu paratii un expert independent, care desi initial era acceptat de catre acestia, ulterior la momentul cand trebuia concretizat acest demers, de fiecare data in mod nejustificat a intervenit refuzul paratilor. Au apreciat ca a existat si exista o vadita rea credinta a paratilor in executarea obligatiilor contractuale, ce reiese in primul rand din managementul intentionat defectuos pe care l-au aplicat in scopul imediat al obtinerii- unei reduceri severe de pret, precum si din faptul ca nu au agreat, dar nici nu au propus vreun expert independent care sa stabileasc in mod corect pretul datorat in acord cu dispozitiile Contractului.
Nici pana la data prezentei actiuni, nu a avut loc finalizarea tranzactiei asa cum este ea definita in Sectiunea 5 din contract, astfel incat noi Reclamantii nu am incasat pretul actiunilor, desi ne-am indeplinit toate obligatiile asumate.
Astfel, pretul - initial fiind unul determinabil in baza unor formule de calcul si anumiti indici economico-financiari detaliati pe larg in cadrul dosarului de arbitraj -, ca urmare a faptului ca dupa transferarea I transe de 54,9395% din capitalul social cumparatorii au realizat cu vadita rea-credinta un managementul defectuos al Bancii, acesta a devenit un pret stabilit ca urmare a actiunilor unilaterale intreprinse de cumparatori.
Astfel, dupa momentul semnarii contractului, in momentul de fata este evident ca respectivele cumparatoare au depus toate eforturile - reusind cu succes, ca sa tergiverseze finalizarea contractului si sa se poata ajunge Ia un termen de finalizare cat mai indelungat, asa incat sa poata conduce banca si sa diminueze toate valorile care stau la baza calcularii pretului final datorat.
Acest lucru s-a realizat foarte simplu prin: acordarea cator mai multe credite fara garantii concomitent cu crearea provizioanelor aferente a condus la sporirea valorii (Valoarea de referinta); inactiunea in recuperarea creditelor deja acordate - prin executare silita sau sechestrul garantiilor sau prin intermediul altor masuri legale -- care ar fi putut diminua; diminuarea activului bancii - era usor de realizat avand in vedere ca imediat dupa semnarea contractului acestia au preluat administrarea bancii in totalitate, reprezentantul nostru --- dI. lsmail --- chiar daca era vicepresedinte al bancii - acesta nu avea putere de decizie deplina ca atare, nu ar fi putut nici sa execute dupa bunul plac si nici sa se opuna anumitor masuri care au condus la situatia data.
Acest aspect contravine in mod flagrant cu doctrina in materie, care prevede ca "acordul de vointa va fi valabil numai daca sunt de acord ambele parti", conventiile legal facute avand putere de lege intre partile contractante - art. 969 Cod civil, or in speta noastra, pretul a fost stabilit de catre cumparatore ca urmare a actiunilor lor, in mod unilateral, lipsind astfel, modalitatea valabila de determinare a pretului.
Datorita faptului ca la data presupusa a finalizarii contractului nu a putut fi stabilita de comun acord suma finala ce urma a fi platita, neexistand astfel un acord de vointa valabil intre parti, hotararea arbitrala este anulabila pe motiv de ordine publica si incalcare a dispozitiilor imperative ale legii, ca urmare a lipsei modalitatii valabile de determinare a pretului.
II. In călcarea dispozițiilor art. 3603Cod pr. civilă, cu referire la ert. 364 lit. d Cod pr. civilă. constând în nesocotirea prevederilor referitoare la numirea supraarbitrului.
Conform art. 13 din Contractul de vanzare-cumparare semnat la data de 26.05.2003, s-a inserat o clauza compromisorie conform careia orice neintelegere dintre parti legata de Contract si care nu poate fi solutionata intr-o maniera amiabila va fi solutionata de Curtea de Arbitraj Comercial Internatioal, conform regulilor sale de procedura, arbitrajul urmand a fi efectuat de 3 arbitrii, dintre care unu va fi numit de fiecare parte, iar al treilea de catre cei doi arbitrii numiti de parti.
Conform art. 3603Cod pr. civilă când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soț de arbitri și aceștia nu se înțeleg asupra soluției, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înțelegerii dintre părți sau, în lipsă, conf. art. 351. numit se va uni cu una dintre soluții, o va putea modifica sau va putea pronunța o altă soluție, dar numai după ascultarea părților și a celorlalți arbitri.
Așadar, atât asupra desemnării arbitrilor, cât și a supraarbitrului, mai întâi vor trebui să decidă părțile prin înțelegere și, apoi, arbitrii sau instanța judecătorească, în cazul neînțelegerilor cu privire la arbitri (art. 351 al. 2 Cod pr. civilă).
La numirea 1 supraarbitru, partile au fost convocate pentru a-si exprima opinia cu privire la persoana pe care se intentiona sa o numeasca drept supraarbitru.
Deoarece acesta din urma a renuntat la sarcina de supraarbitru ca urmare a unor incompatibilitati, s-a procedat la numirea unui nou supraarbitrul, fara insa ca de aceasta data subsemnatii sa fim convocati, citati, pentru a ne exprima opinia pro sau contra, referitoare la persoana pe care se intentiona sa o numeasca drept supraarbitru.
Astfel, nu am avut posibilitatea sa ne exprimam obiectiunile cu privire la numirea celui de-al doilea supraarbitru, fiind astfel incalcate dispozitiile procedurale referitoare la conditiile prealabile ce trebuie indeplinite in cazul numirii supraarbitrului, sanctiunea incalcarii unor asemenea dispozitii procedurale fiind nulitatea - in sensul acesta fiind de altfel si jurisprudenta in materie.
Intimatele legal citate au răspuns motivelor de fapt și de drept invocate de petenți, printr-o întâmpinare comună (fila 34) prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în anulare.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de arbitraj potrivit dispozițiilor articolului 364 litera i teza finală Cod procedură civilă și articolului 3603Cod procedură civilă constată că acțiunea în anulare este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor articolului 364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiunea în anularepentru unul din motivele prevăzute la literele a-
Hotărârea arbitrală are deci, efectele unei hotărâri judecătorești definitive, singurele temeiuri care pot duce la desființarea ei, fiind cele limitativ prevăzute de articolul 364 literele a-i Cod procedură civilă prin exercitarea acțiunii în anulare.
Prin urmare acțiunea în anulare a fost concepută de legiuitor drept o cale de atac și nu o acțiune propriu-zisă de soluționare a litigiului dintre părți, concluzie care se desprinde și din reglementarea căii de atac căreia îi este supusă hotărârea judecătorească ce se pronunță în acțiunea în anulare și anume recursul, în conformitate cu dispozițiile articolului 366 alineat 2 Cod procedură civilă.
Criticile pretențiilor referitoare la cuantumul prețului determinat în baza raportului de expertiză, nu pot forma obiectul acțiunii în anulare, atâta timp cât aprecierea probelor este lăsată la latitudinea tribunalului arbitral, iar petenții nu au indicat în mod concret normele de ordine publică sau dispozițiile legale imperative cărora hotărârea arbitrală le-ar aduce atingere.
Acțiunea în anulare așa cum s-a arătat deja, este strict limitată la motivele prevăzute de articolul 364 Cod procedură civilă și nu poate fi transformată într-o cale devolutivă de atac similară apelului.
Petenții se limitează doar la invocarea dispozițiilor articolului 969 Cod civil, în sensul că intimatele ar fi determinat o reducere a prețului acțiunilor printr-un "management defectuos al Băncii" ceea ce ar fi condus la "un preț stabilit ca urmare a acțiunilor unilaterale întreprinse de cumpărători".
Acest argument reprezintă o critică care vizează modul de soluționare a acțiunii arbitrale de către Tribunalul arbitral și interpretarea dispozițiilor articolului 969 Cod civil, aspecte care așa cum s-a mai arătat nu poate forma obiectul controlului judiciar, deoarece hotărârea arbitrală reprezentând potrivit dispozițiilor articolului 35811alineat 4 Cod procedură civilă rezultatul propriilor convingeri ale arbitrilor, instanța superioară nu poate verifica decât aspectele care țin de nelegalitatea sentinței pentru unul din cazurile prevăzute la articolul 364 literele a-i Cod procedură civilă, nu și cele care țin de netemeinicia acesteia.
Pentru aceste considerente având în vedere și faptul că motivele invocate de petenții (articolul 364 litera i teza finală Cod procedură civilă) privesc nemulțumiri care țin de fondul litigiului, Curtea va respinge ca nefondată această critică.
Referitor la motivul dedus din încălcarea dispozițiilor articolului 3603Cod procedură civilă, cu referire la articolul 364 litera "d" Cod procedură civilă, Curtea va analiza doar ipoteza prevăzută de articolul 364 litera d, deoarece potrivit dispozițiilor menționate, petenții au obligația de a se raporta numai la motivele limitativ prevăzute de norma imperativă citată (articolul 364 Cod procedură civilă).
Articolul 364 litera d Cod procedură civilă se referă la posibilitatea desființării hotărârii arbitrale în ipoteza în care "partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Analizând îndeplinirea cumulativă a celor 2 condiții, în raport de lucrările dosarului arbitral, Curtea constată că petenții fiind prezenți pe toată durata desfășurării procesului arbitral la fiecare de judecată, inclusiv la termenul la care s-a soluționat cauza, prin apărătorul ales, astfel cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 10.09.2008, susținerea pretențiilor referitoare la incidența dispozițiilor articolului 364 litera d Cod procedură civilă este nefondată.
În consecință, față de toate aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 364 litera "d" și "i" teza finală Cod procedură civilă va respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenții, CARKA, SUER, MINE, toți cu la domiciliul ales în B,-, -.1,.4,. 23, sector 3, în contradictoriu cu intimatele - - SA, cu sediul în B,-, -. 29-30 sector 3, - SA, cu sediul în B,- sector 2, - SA, cu sediul în G,-, Județ G și - INVESTIȚII SA, cu sediul în B,--5 sector 2, împotriva sentinței arbitrale nr. 193/15.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 309/2006, conexat cu dosarul nr. 339/2006.
Obligă petenții în solidar la plata către intimați a sumei de 14,482.84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
24 ex.
4.06.2009
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu
