Spete pretentii comerciale. Sentința 73/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Număr în format vechi 1551/2007

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Sentința comercială nr.73

Ședința publică de la 1.06.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea

Grefier - -

**************

Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE SA, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 18.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 25.05.2009 și apoi la 1.06.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială sub nr- din 21.06.2007 reclamanta - DE SA a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B (S), solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 21.106.024 lei (ron) reprezentând daune echivalente cu contravaloarea stabilită la prețul de circulație ca imobilul teren și construcție denumită "Secția " din B, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost și este proprietara imobilelor teren și construcție denumite Secția, înscrise în 13.808 B, nr. top 9208/1/1/3/1/2/1, 9208/1/1/3/1/2/2, 9208/1/1/3/1/2/3.

Prin contractul de garanție imobiliară nr. 412 din 22.07.1998 încheiat de către reclamantă în favoarea - PRODUCTION SRL B, aceste imobile au fost ipotecate pentru acordarea unui credit la fosta - SA

Cum beneficiara contractului de credit nu a restituit suma împrumutată, debitul rezultat din contract a fost preluat de către B care, prin de licitație nr. 431/23.10.2001 a executat silit aceste imobile care au fost adjudecate de către - SA Târgu

Reclamanta a promovat acțiune în anularea actului de licitație, cât și a contractului de garanție imobiliară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, dispunând prindecizia nr. 1768 din 19.05.2006anularea Procesului verbal de licitație nr. 431/23.10.2001, iar prindecizia nr. 1095 din 16.03.2006a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr. 412 din 22.07.1998 încheiat de Miess.

Pe cale de consecință, reclamanta nu și-a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, astfel încât înstrăinarea lor pe calea executării silite de către pârâtă este nelegală, pârâta creând reclamantei un prejudiciu reprezentând contravaloarea imobilelor la preț de circulație, prejudiciu pentru care culpa îi revine pârâtei în exclusivitate.

A mai arătat reclamanta că societatea comercială adjudecatară, - SA Târgu Mav ândut aceste imobil către - SRL Tg M (denumirea actuală este SRL B), iar acțiunea promovată de către reclamantă, de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială, cumpărătorul invocând în apărare buna sa credință în dobândirea dreptului de proprietate.

În fine, reclamanta a menționat că valoarea de circulație a imobilelor a fost determinată prin Raportul de evaluare întocmit de - - - SRL B, precum și prin Raportul de evaluare întocmit de, expert evaluator proprietăți imobiliare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil.

În dovedire au fost depuse înscrisuri în copie: extras nr. 1133/13.01.2006, Proces verbal de licitație nr. 431/23.10.2001, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1768/19.05.2006, invitația la conciliere directă nr. 681/22.03.2007.

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.11.2007, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de articolul 46 alineat 1 din OG nr. 51/1998, republicată, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Pârâta a susținut că la data de 23.10.2001, dată la care a avut loc licitația pentru vânzarea activului Secția B, nu exista nici o hotărâre a vreunei instanțe judecătorești, definitive și irevocabile, care să anuleze sau să suspende executarea silită începută de către față de activul constituit garanție de către reclamantă pentru creditul de care a beneficiat debitorul cedat, - METAL PRODUCTION SRL.

Susținerile reprezentanților reclamantei au fost menționate în cuprinsul Procesului Verbal de licitație nr. 431/23.10.2001, fără însă ca aceste susțineri să fi fost probate de către reclamantă prin înscrisuri care să ateste cele afirmate.

Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri în apărare.

Prin încheierea pronunțată la 26.11.2007 (fila 35) instanța a respins excepția de necompetență materială invocată din oficiu.

Reclamanta a depus la data de 14.02.2008 cele două raportate de evaluare imobiliară menționate în petitul acțiunii.

La data de 21.04.2008 reclamanta a mai depus un set de înscrisuri (filele 155-157), iar pârâta a invocat în ședința publică excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, raportat la dispozițiile articolului 49 din OUG nr. 51/1998, republicată (fila 158).

Prin notele de ședință depuse la 15.05.2008 (filele 159 - 161), pârâta a prezentat în scris excepția invocată, de prescripție a dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a invocat apărări față de temeiul de drept al acțiunii, articolele 998 - 999 Cod civil, susținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu, aceasta având la dispoziție instituția întoarcerii executării, reglementată de articolul 4042Cod procedură civilă.

De asemenea, a susținut pârâta, reclamanta nu face dovada existenței vreunei fapte ilicite săvârșite de către pârâtă, deoarece la momentul ținerii licitației nu există nici un impediment care să justifice suspendarea licitației, hotărârea judecătorească privind constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară fiind ulterioară ținerii licitației, iar cumpărătorul a înțeles să liciteze chiar și în condițiile în care i s-a adus la cunoștință existența litigiului amintit.

Prin precizarea depusă la 9.06.2008 (filele 166 - 171) reclamanta a solicitat repunerea în termenul de prescripție, invocând buna sa credință în promovarea prezentei acțiuni, după expirarea tuturor căilor legale de recuperare a imobilului înstrăinat de către.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 22.09.2008 (fila 173) instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de către ca neîntemeiată și cererea de repunere în termen formulată de către reclamantă ca rămasă fără obiect pentru considerentele ce au fost expuse prin încheiere.

La data de 13.10.2008 reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică construcții pentru evaluarea imobilului și stabilirea prețului la zi.

Intimata a solicitat în contraprobă înscrisuri.

În cauză a fost întocmit raportul de expertiză construcții de către expert tehnic care a răspuns și la obiecțiunile formulate de către (filele 292-307).

Părțile au depus concluzii scrise.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor de drept și de fapt invocate de către reclamantă constat următoarele:

Reclamanta - DE SA a încheiat la data de 22.07.1998 contractul de garanție imobiliară (ipotecă de rangul I) nr. 412 asupra imobilului înscris în Cartea Funciară B, nr. top 9208/1/1/3/1/2 aflat în proprietatea sa pentru a garanta creditul în valoare de 400.000 USD acordat de către fosta SA - Sucursala B, societățile comerciale Euro Metal Production SRL.

Constituirea acestei garanții a fost efectuată în baza hotărârii nr. 4 a - DE SA din 15.12.1995, hotărâre care a fost anulată prin sentința penală nr. 259/14.05.2004 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă.

La data de 15.09.2004 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr. 412 din 22.07.1998, nulitate care a fost constatată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin decizia comercială nr. 1095 din 16.03.2006 prin care a fost admis recursul promovat de către reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 104 din 20.07.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială (filele 11-12).

La data de 23.10.2001, dată la care a executat silit pe garantul ipotecar - DE SA pentru recuperarea creanței debitorului cedat - METAL PRODUCTION SRL, vânzând prin licitație, potrivit Procesului verbal nr. 431, imobilul ipotecat - Secția B, care a fost adjudecat de către - SA Tg. M, nu exista pe rolul vreunei instanțe nici o acțiune promovată de către reclamantă pentru constatarea nulității contractului de garanție imobiliară.

De asemenea, reclamanta nu a obținut la data ținerii licitației, 23.10.2001, nici o hotărâre judecătorească de suspendare a licitației ( a executării silite).

Anularea Procesului verbal de licitație nr. 431 din 23.10.2001 s-a produs abia în anul 2006, prin decizia comercială nr. 1768 din 19.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială care a admis recursul contestatoarei Fabrica de SA împotriva sentinței comerciale nr. 101 din 24.06.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială și a anulat Procesul verbal de licitație pe cale de consecință, instanța Supremă reținând în motivare faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea absolută a contractului de garanției mobiliară prin decizia comercială nr. 1095 din 16.03.2006 (filele 13-15).

Așa fiind, intimata nu are nici o culpă în ținerea licitației din 23.10.2001 și vinderea imobilului proprietatea reclamantei pentru recuperarea creditului garantat prin ipoteca de gr. I instituită asupra imobilului, aceasta acționând în conformitate cu atribuțiile ce-i reveneau prin actul de înființare, respectiv pentru recuperarea creditelor neperformante care se fac venit la bugetul de stat, și nu pentru interesul propriu.

De asemenea, activitatea desfășurată de către intimata nu a fost în detrimentul reclamantei, intimata neurmărind prejudicierea acesteia, ci executarea propriilor atribuții legale în conformitate cu OUG nr. 51/1998 republicată, care abilitează să efectueze executarea silită a debitorilor și garanțiilor fără încuviințarea instanței (articolul 60 din OUG nr.51/1998, rep).

Potrivit dispozițiilor OUG nr. 51/1998 republicată, articolului 82 alineat 2 "executarea silită începută de prin executorii proprii sau prin executorii judecătorești continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".

Rezultă că nu a săvârșit nici o faptă ilicită atunci când a procedat la executarea silită a debitorului (garantului), atâta timp cât era obligată a proceda la aceasta în virtutea legii, lege care interzice chiar suspendarea executării silite pe parcursul soluționării contestațiilor, deci cu atât mai puțin s-ar fi putut suspenda licitația (executarea silită), în afara existenței pe rolul instanței de judecată a unei contestații împotriva executării silite.

Față de cele reținute, instanța constată că nu există întrunite condițiile imperative prevăzute de articolele 998 - 99 cod civil pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatei, respectiv fapta ilicită, vinovăția (constând în atitudine, intenție, neglijență, imprudență), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul.

În speță, la data ținerii licitației, nu se putea vorbi nici despre existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, deoarece la acea dată imobilul nu era în proprietatea reclamantei, fiind înstrăinat de către aceasta prin contract de vânzare - cumpărare către societatea debitoare - METAL PRODUCTION SRL, fapt consemnat în Procesul verbal de licitație.

Așadar, executarea silită a fost pornită împotriva debitoarei - METAL PRODUCTION SRL, care, la data de 23.10.2001, data ținerii licitației și adjudecării imobilului - Secția B-, era proprietara respectivului imobil, reclamanta fabrica de SA, fiind terț față de raportul juridic respectiv.

Faptul că ulterior executării silite (licitației din 23.10.2001),reclamanta a obținut prin procese succesive anularea hotărârii AGA, anularea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului către - METAL, nulitatea contractului de garanție imobiliară și, în final, anularea licitației (în 2006) nu este de natură a induce vreo vină în sarcina intimatei, prejudiciul suferit urmând a fi recuperat de către reclamantă, în măsura în care va fi dovedit, pe calea prevăzută de lege, a întoarcerii executării în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sau de la persoanele culpabile pentru înstrăinarea și ipotecarea imobilului respectiv, persoane angajate ale societății reclamante (a se vedea sentința penală nr. 259/14.05.2004 a Tribunalului Galați ).

Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil, articolului 39 alineat 1, articolului. 58, articolului 60, articolului 70, articolului 71, articolului 73 alineat 3 și articolului 82 alineat 2 din OUG nr. 51/1998 rep, respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate, față de lipsa dovezilor care să ateste aceste cheltuieli, factura depusă în acest sens nefăcând dovada plății (fila 332) în absența extrasului de cont sau a chitanței de încasare a plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE SA, cu sediul în,-, Județ B, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1.

Respinge cererea intimatei de obligare a petentei la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2009.

PREȘEDINTE

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

Președinte:Maria Speranța Cornea
Judecători:Maria Speranța Cornea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Sentința 73/2009. Curtea de Apel Bucuresti