Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 365/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.275
Ședința publică de la 1.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele - ROMÂNIA SRL și - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.9662/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 18.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 25.05.2009 și apoi la 1.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 9662/23.09.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive și a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele - ROMANIA SA și - SRL, obligând pârâtele, în solidar, să efectueze pe cheltuiala proprie repararea motorului și a celorlalte componente constatate prin factura proforma /2.03.2006 emisă de - SRL la autovehiculul -up DC 4x4 2,5, cu seria caroserie -, cu nr. de înmatriculare B 97006.
A obligat pârâtele la plata sumei de 3.208 lei cheltuieli către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtelor la efectuarea pe cheltuiala lor proprie a reparației motorului și a celorlalte componente conform facturii proforma nr. /2.03.2006 la autoturismul -up cu nr. de înmatriculare.
Prin sentința civilă nr. 12098 din 25.08.2006 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Reclamanta a încheiat cu locatorul - LEASING ROMANIA SRL, contractul de leasing nr. 1-002/30.01.2004, având ca obiect dreptul de folosință asupra autoturismului marca -up 2,5, seria -, cu nr. de înmatriculare. A mai reținut instanța de fond că autoturismul a fost predat reclamantei la data de 16.04.2004, conform Procesului Verbal de recepție semnat de pârâta - SRL în calitate de reprezentant al furnizorului, - ROMANIA SA. Obligația legală de garanție, reține instanța de fond revine pârâtei - ROMANIA SA, reprezentantul producătorului, în condițiile stipulate de producător și Cartea de garanție și de dispozițiile legale incidente în materie.
Conform dispozițiilor articolului 12 din OG nr. 51/1997, în temeiul contractului de leasing utilizatorul are drept de acțiune directă împotriva furnizorului în legătură cu livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție.
Reclamanta a apreciat instanța de fond, își justifică în baza articolului 12 din OG nr.51/1997 calitate procesuală activă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta - ROMANIA SA este neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocară de către pârâta - SRL, instanța de fond a reținut că pârâta prestează service-ul post vânzare și întreținerea autovehiculelor, inclusiv garanția, service-ul gratuit pentru clienți și acțiunile de rechemare, în baza contractului de reparator agreat nr. 18-2006//16.12.2005.
Cum producătorul a condiționat garanția de efectuarea service-ului exclusiv de către reparatorul agreat, excepția invocată de către această pârâtă este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile Cărții de garanție a producătorului, perioada de garanție pentru automobilul nou este de 36 de luni sau 100.000KM, garanția acoperind toate părțile și componentele, cu excepția anvelopelor și a celor listate la capitalul "Ce nu este acoperit de garanție".
La data de 16.12.2005 reclamanta a adus autoturismul la service-ul agreat, invocând problema cum ar fi consum excesiv de ulei la motorului, fie în cruci cardanice spate și pierderi ulei servo la.
La data de 27.12.2005 s-a demontat motorul autovehiculului în piese componente și s-a constatat că necesită set garnituri, garnitură chiulsă, set segmenți, cuzineți bielă, cuzineți palier, termostat, bujii, pompă servodineți și cruci cardan.
Prin adresele din 14.01.2006 și 24.01.2006 pârâta - ROMANIA SRL i-a comunicat reclamantei că nu autorizează efectuarea reparațiilor în garanție deoarece nu a fost respectat programul de revizii și întreținere recomandat prin Cartea de întreținere și garanție, deși la fiecare vizită în service s-a menționat pe carte kilometrajul la care era recomandat să nu efectueze următoarea revizie.
Pârâta a susținut că defecțiunile se datorează condițiilor de suprasolicitare a autovehiculului.
Instanța de fond a reținut că pentru tipul de autoturism în cauză, conform clauzelor stipulate în Cartea de garanție, reviziile trebuie efectuate la 20.000 KM saula 12 luni, iar din borderoul pentru servicii de întreținere periodică a autovehiculului rezultă că rulajul de 20.000 km între revizii a fost depășit o singură dată, la 16.03.2005, când s-a efectuat o revizie la un rulaj de 21.535 km.
Nu a rezultat din probele administrate (înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică auto și metolografică), a constatat instanța de fond, că reparatorul agreat a constatat cu ocazia reviziilor o exploatare în condiții de suprasolicitare a autoturismului și că ar fi recomandat în scris revizii la un rulaj mai mic de 20.000 km. astfel cum a susținut pârâta Renault prin întâmpinare.
Pârâtele nu au semnata existența vreunei cauze de pierdere a garanției nici la acea dată și nici ulterior, al următoarele trei revizii pe care le-au executat în regim de garanție.
Expertiza tehnică auto nu a determinat o legătură de cauzalitate între defecțiunile apărute la un rulaj de 93.787 km (16.12.2005) și depășirea cu 1.535 km a parcursului stipulat de producător la data celei de-a treia revizii (16.03.2005).
Expertul auto a apreciat că autoturismul a fost utilizat conform destinației, depășirea cu doar 1535 km a parcursului dintre revizii la un rulaj de 56.440 km neputând să determine consumul de ulei constatat la un rulaj de 9387 km și nici defectarea crucilor cardonice și a de servodirecție.
Instanța de fond a apreciat, astfel, că nu este probată o legătură de cauzalitate directă între defecțiunile apărute și conduita reclamantei în exploatarea autoturismului, nefiind întemeiat argumentul pârâtelor privind pierderea garanției, automat, prin depășirea limitei rulajului la data celei de-a treia revizii.
În capitolul "Ce nu este acoperit de garanție", a mai reținut instanța de fond, se menționează la punctul 5 defecțiunile rezultate din "absența unor servicii de întreținere conforme cu catalogul sau cu manualul utilizatorului" fără a se stipula expres ipoteza pierderii automate a garanției, independent de culpa în exploatare a utilizatorului.
O astfel de excludere de la garanție afectează întinderea și conținutul dreptului beneficiarului, ipoteză în care sunt incidente dispozițiile articolului 22 alineat 1 din Legea nr.449/2003, conform cărora clauzele contractuale sau înțelegerile încheiate între vânzător și consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator și comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură direct sau indirect drepturile consumatorului prevăzute de lege, sunt nule de drept.
S-a mai reținut de către instanța de fond că prin raportul de inspecție nr. 01//6/6.06.2008 întocmit de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în și Încercări de Materiale (expertiza metalografică) s-a constatat că metodele de inspecție nedistructive aplicate piesei examinate nu au evidențiat defecte de materiale rezultate în procesul de fabricație, menționându-se că "Toate aceste aspecte apărute în exploatare datorită mentenanței necorespunzătoare efectuată în utilitățile de service ori prin intervenția unor persoane neautorizate au condus la alterarea funcționării corecte a martorului și la degradarea în timp a componentelor acestuia".
Concluziile expertizei metolografice au determinat instanța de fond să aprecieze că mentenanța necorespunzătoare efectuată în unitatea de service este cauza defecțiunilor autoturismului, fiind exclusă culpa reclamantei în utilizarea și întreținerea autoturismului, atâta timp cât din probe nu a rezultat că reclamanta ar fi permis intervenția unor persoane neautorizate.
Așa fiind, autoturismul se află în perioada de garanție, iar pârâtele au obligația de a repara și de a întocmi gratuit (pe cheltuiala lor proprie) piesele și compartimentele menționate în factura proforma emisă la data de 2.03.2006, a concluzionat instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri pârâtele - SRL și SE ROMANIA SRL, pentru soluționarea cărora s-a format pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială dosarul nr- din 10.02.2009.
Prin apelul său, pârâta - SRL a criticat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția necompetenței materiale a instanței invocată de către pârâta apelantă; că instanța de fond a respins neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a - SRL, deoarece aceasta nu are nici un raport juridic cu reclamanta din care să rezulte obligația pârâtei de a-i repara acesteia autoturismul aflat în garanție, apelanta pârâtă nefiind decât un simplu prestator de servicii care execută lucrări de reparație auto, iar dacă cel care plătește este Renault Romania apelanta se conformează dispozițiile acesteia, sau utilizatorului mașinii, în situația în care acesta este plătitorul.
A apreciat apelanta pârâtă că nu se află în situația solidarității pasive pentru că nu se află într-un raport contractual care să prevadă expres aceasta, astfel încât soluția instanței de fond este nelegală.
În fine, apelanta pârâtă - SRL a susținut că, în opinia sa, reclamanta intimată a încălcat contractul de garanție, prin efectuarea revizuirii la 20.000 km. ceea ce duce la pierderea garanției.
Apelul declarat de pârâta - ROMANIA SRL critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că autoturismul utilizat de către reclamantă nu se mai află în perioada de garanție legală și trebuie ca reclamanta să suporte reparația, raportările statornicite între părți fiind raporturi de drept civil și nu aflate sub incidența HG nr. 394/1995 și HG nr. 1219/2000 care reglementează raporturile juridice dintre agenții economici - persoane juridice și consumatori - persoane fizice și nici sub incidența OG nr. 21/1992 sau a Legii nr. 449/2003, Legea nr.449/2003 nefiind în vigoare în iunie 2006, data introducerii acțiunii, aceasta intrând în vigoare la 1.01.2007, dată la care a abrogat și HG nr. 394/1995.
A mai arătat apelanta că, atâta timp cât instanța de fond a constatat că defecțiunile autoturismului au fost cauzate de mentenanta necorespunzătoare în unitatea service, culpa fiind a unității service, respectiv a - SRL, numai aceasta trebuia obligată, în speță neputând fi aplicate dispozițiile articolului 1000 alineat 3 cod civil deoarece între pârâte nu există raport de prepușenie.
Apelanta a arătat că ea este cea care a hotărât scoaterea din garanție a autoturismului, întrucât se prefigurau cheltuieli pentru - în temeiul unei garanții nerespectate de utilizator prin depășirea rulajului stabilitate constructor.
Apelanta a mai susținut că rezultatul expertizei metalografice confirmă că asupra autoturismului s-a intervenit într-o unitate service neautorizată, de către persoane neautorizate, deoarece s-a stabilit ă unitatea service agreată a respectat normele de reparație stabilite de, cât și de constructorul.
În drept, articolul 282 alineat 1, articolului 287 alineatele 1 și 3, articolul 295 alineat 2, articolului 296 Cod procedură civilă.
Apelantele nu au solicitat probe noi prin cererile de apel promovate.
Intimata reclamantă - SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Intimata reclamantă a depus înscrisuri prin care proba faptul că cele două apelante pârâte au executat deja în natură obligația ce le revenea prin sentința comercială atacată.
Și apelanta - a depus un înscris provenit de la intimata reclamantă și a solicitat administrarea probei cu acte și martori, probe ce au fost respinse de către instanța de apel pentru că nu au fost solicitate conform dispozițiilor articolului 287 alineat 1 punctul 4 fapt ce atrage sancțiunea decăderii și judecarea apelului în baza motivelor, mijloacelor de apărare și a dovezilor invocate în fața instanței de fond.
De asemenea, potrivit dispozițiile articolului 292 alineat 1 Cod procedură civilă "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului -".
În fine, administrarea probei testimoniale nu era utilă, pertinentă cauzei în condițiile în care, pe aspectele ce se doreau a fi probate prin audierea martorilor, în instanța de fond se administraseră probe cu înscrisuri și expertize tehnice.
În privința înscrisurilor invocate de către apelanta Renault, anume cartea de garanție a autoturismului, aceasta a fost depusă în probatoriu la instanța de fond, regăsindu-se la Fila 84 și următoarele din dosarul Judecătoriei Sectorului 1
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă,constată apelurile nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, se reține că excepția a fost soluționată inițial de către Judecătoria sectorului 1 B care a admis excepția invocată din oficiu, a necompetenței materiale a Judecătoriei și prin sentința comercială nr. 12098/25.08.2006 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, a rămas irevocabilă, nefiind recurată astfel încât în privința necompetenței materiale a instanței există autoritate de lucru judecat.
Se reține, de asemenea, că excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția Comercială, a fost, de asemenea, invocată din oficiu, de către instanță, în ședința publică de la 16.01.2007, iar apelanta pârâtă SRL, prezentă în instanță, a lăsat la aprecierea instanței admiterea sau respingerea excepției, instanța respingând excepția prin încheierea pronunțată la 16.01.2007 (fila 12), astfel încât și sub acest aspect motivul de apel al pârâtei este nefondat.
Celelalte motive de apel invocate de către pârâta, văzând calitatea procesuală, lipsa solidarității și ieșirea autoturismului din garanție au fost invocate și prin întâmpinarea depusă la judecata în fond, apelanta pârâtă neinvocând mijloace de apărare la acțiunea principală, altele decât cele analizate de instanța de fond.
Nici apelanta pârâtă Renault SRL nu aduce prin apelul său argumente noi, mijloace noi de apărare prin care să contracareze acțiunea reclamantei intimate, altele decât cele susținute prin întâmpinarea depusă la judecata în fond, astfel încât toate aspectele susținute prin cererea de apel au fost analizate de către instanța de fond pe baza probelor administrate de către părți șu respinse ca nefondate.
Cum înaintea instanței de apel pârâtele apelante nu au invocat mijloace noi de apărare, iar din înscrisurile depuse de către reclamanta intimată rezultă că cele două apelante pârâte au executat deja în natură obligația ce le revenea prin hotărârea apelată, instanța de apel consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța de fond stabilind corect situația de fapt pe baza probelor administrate și a obligat în mod întemeiat pe cele două pârâte apelante să efectueze reparațiile necesare rezultate din factura proforma din 2.03.2006 emisă de SRL la autoturismul -ul, aparținând utilizatorului intimat.
Sintagma, "pe cheltuiala acestora" folosită de către instanța de fond, se referă de fapt la situația reieșită din probele administrate, anume aceea că autoturismul se afla în cadrul perioadei de garanție prevăzut de constructor, motiv pentru care cheltuielile aferente reparațiilor necesare nu vor fi suportate de către intimata reclamantă, ci vor urma procedura agreată între cele două pârâte apelante, partenere contractuale, solidaritatea fiind atrasă de procedura referitoare la suportarea cheltuielilor aferente reparațiilor unui autoturism aflat în perioada de garanție, cât și din culpa comună a celor două pârâte care au decis, în mod unilateral și nelegal, una să scoată autoturismul din garanție iar cealaltă să nu efectueze reparațiile necesare și că depoziteze autoturismul sub cerul liber, într-un mod impropriu, până când avea să i se plătească reparațiile ce urma să le efectueze (!?).
Curtea constată că instanța de fond a stabilit în mod corect culpa celor două pârâte apelante și a analizat în mod temeinic probele și dispozițiile legale, hotărârea fiind legală și temeinică, instanța de apel însușindu-și motivele sentinței apelate.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile Articolului 292 alineat 1, articolele 294-296 Cod procedură civilă respinge apelurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantele - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,- sector 6 și - SRL, cu sediul în B,- sector 2, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în Com, Județ G, împotriva sentinței comerciale nr.9662/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
