Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 897/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 897
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 52 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Broker de Asigurare-Reasigurare
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurenți, avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în sumă de 1150 lei și 5,1 lei timbru judiciar aferente cererii de repunere pe rol a cauzei.
Se constată că la data de 30 septembrie 2008, prin registratura instanței, intimata a depus la dosar o cerere prin care se solicită comunicarea motivelor de recurs, precum și amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, cereri la care reprezentantul recurenților arată că se opune, pe de o parte întrucât motivele de recurs i-au fost comunicate acestei părți conform dovezii de la fila 7 din dosar, iar pe de altă parte, cererea de amânare pentru pregătirea apărării ar fi trebuit formulată la primul termen de judecată și nu la al treilea.
Instanța, văzând opoziția exprimată de reprezentantul recurenților, apreciază că cererile pârâtei intimate nu sunt întemeiate, sens în care le va respinge, comunicarea motivelor de recurs fiind deja făcută pentru primul termen de judecată, iar cererea de amânare nu îndeplinește condițiile cerute de art. 156 din Codul d e procedură civilă, și nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru doar în faza de recurs, depunând și concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 52 din 25 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea în anulare formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Broker de Asigurare-Reasigurare B și a modificat parțial sentința arbitrală nr. 8 din 10 martie 2006 Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T în sensul că a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 1.517,05 lei, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate, obligând, totodată, pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. 4996/30/28.04.2006 reclamanții au solicitat anularea sentinței arbitrale, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată, precum și respingerea cererii reconvenționale.
În motivare aceștia au arătat că au lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile, iar procedura lor de citare nu a fost legal îndeplinită, motiv de anulare prevăzut de art. 364 lit. d) din Codul d e procedură civilă, hotărârea arbitrală încălcând și ordinea publică și dispoziții imperative ale legii, motiv de anulare prevăzut de lit. i) a aceluiași articol. De asemenea, sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului de drept potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă, având în vedere poziția pârâtei care a refuzat să prezinte tribunalului arbitral lista societăților comerciale cu care a încheiat contracte de asigurare după data de 18 aprilie 2002, precum și copiile contractelor perfectate, așa cum au solicitat reclamanții în probațiune.
Mai mult decât atât, societatea pârâtă a susținut cu rea-credință că reclamanții nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale asumate și că nu au promovat și recomandat propriilor clienți serviciile oferite de Broker de Asigurare-Reasigurare B, sentința arbitrală fiind criticabilă și pe considerentul că probele administrate au fost incomplete, expertiza contabilă solicitată nu a fost încuviințată, deși ea era esențială pentru soluționarea cauzei întrucât se puteau efectua verificări în contabilitatea pârâtei și se puteau identifica sumele înregistrate ca urmare a contractelor încheiate cu clienții cărora le-au fost recomandate de către reclamanți serviciile pârâtei.
S-a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 din Codul d e procedură civilă prin aceea că tribunalul arbitral nu a manifestat rol activ, soluționând cauza la primul termen de judecată fără să pună în dezbaterea părților și fără să încuviințeze nicio probă dintre cele solicitate de reclamanți, deși dovezile erau importante pentru aflarea adevărului, încălcându-se astfel dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a învederat că pârâta a recunoscut prin cererea reconvențională încheierea contractului de exclusivitate prin care s-a obligat să plătească un procent de 60% din sumele încasate de la clienți propuși sau recomandați de reclamanți. Prin precizarea de acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 15.361,42 euro sau echivalentul în lei la cursul din data plății, sumă ce reprezintă procentul menționat din provizioanele încasate de către Broker de Asigurare-Reasigurare B din contractele de asigurare încheiate cu clienții cărora le-a fost recomandată această societate de către reclamanți.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea cererii în anulare invocând tardivitatea introducerii acesteia ca urmare a faptului că acțiunea a fost înregistrată la o instanță necompetentă, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T deși, potrivit art. 365 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 342 din același cod, instanța competentă era Tribunalul Timiș.
Motivele de anulare sunt nefondate întrucât, pe de o parte, reclamanții susțin în mod eronat că nu ar fi fost legal citați, actele dosarului confirmând contrariul, ei având cunoștință de termenul de judecată, dovadă fiind răspunsul formulat la întâmpinarea și cererea reconvențională în care se menționează termenul la care au avut loc dezbaterile, fără să se solicite amânarea cauzei în condițiile art. 3585din Codul d e procedură civilă. Pe de altă parte, prin cerere se invocă aspecte ce vizează fondul pricinii, respectiv capacitatea și modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a materialului probator administrat, invocându-se săvârșirea unor greșeli de judecată, altele decât cele limitativ enunțate în art. 364 din același cod. În ceea ce privește cererea reclamanților de a li se pune la dispoziție contractele care au fost încheiate după data de 18 aprilie 2002 pârâta a susținut că aceste convenții nu îi vizează pe aceștia și nu privesc nici relațiile contractuale care au existat între părțile litigante, și că în mod firesc trebuie avute în vedere numai actele încheiate pentru clienții furnizați și recomandați de către reclamanți, societatea nedeținând asemenea contracte întrucât reclamanții nu i-au furnizat niciun client.
Examinând cererea în anulare judecătorul fondului a reținut că tardivitatea introducerii acțiunii nu poate fi primită având în vedere faptul că cererea în anulare are caracterul unei căi de atac și, ca atare, se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, ea fiind înregistrată în termenul legal la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură
Totuși, tribunalul a apreciat că sentința arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 364 lit. d) din Codul d e procedură civilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare în condițiile art. 90 și următ. din același cod, respectiv prin emiterea unei citații și întoarcerea la dosar a procesului-verbal întocmit de agentul procedural. Depunerea unei întâmpinări sau a unei cereri reconvenționale, chiar dacă pe acestea se menționează termenul de soluționare a pricinii, nu poate suplini lipsa de procedură, situație în care reclamanții au fost lipsiți de posibilitatea administrării probelor în stabilirea adevărului obiectiv.
Prima instanță a făcut referire la faptul că în ceea ce privește fondul cauzei a fost administrată proba testimonială, fiind audiate în calitate de martor numitele și, cea din urmă, angajată în calitate de secretară la, relatând faptul că are cunoștință despre încheierea unui contract de consultanță între părțile aflate în litigiu, precum și despre împrejurarea că reclamantul i-a recomandat societății pârâte clienți pentru încheierea poliței de asigurare, fără însă a putea preciza numele acestora și modalitatea în care au fost făcute respectivele recomandări. De asemenea, martora a relatat că societatea la care este asociată împreună cu reclamanta - - a încheiat o poliță de asigurare pentru răspundere profesională cu pârâta la recomandarea reclamantului, și alte persoane juridice încheiind astfel de contracte, susținând că a văzut personal două convenții încheiate cu Italian C și C, recomandările fiind făcute de reclamant verbal.
Cu privire la expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză tribunalul a reținut că aceasta a avut drept obiective stabilirea valorii sumelor încasate de către pârâtă din contractele de asigurare încheiate după data de 18 aprilie 2002 de la clienții recomandați, potrivit susținerilor reclamanților, de către aceștia, respectiv: European Romania, Italia, Laguna, Com I, C, calcularea procentului de 60% pretins de reclamanți, precum și valoarea încasată de societatea pârâtă din contractele de asigurare încheiate după data menționată, detaliate pe fiecare client societate comercială. Expertul a răspuns acestor obiective precizând valoarea primelor de asigurare încasate și calculând comisionul pretins în baza documentelor aflate la dosarul cauzei și a actelor puse la dispoziția de către părțile din proces. Totuși, expertiza nu face referire la niciun document scris din care să rezulte că reclamanții au recomandat vreunei societăți comerciale pentru încheierea poliței de asigurare societatea pârâtă. De altfel, nici chiar reclamanții nu susțin că ar fi întocmit în scris asemenea recomandări, limitându-se la recomandările verbale care nu au fost, însă, dovedite decât parțial prin declarația martorei, astfel că acțiunea este întemeiată numai în limita sumei de 1517,05 lei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate și obligarea pârâtei la plata integrală a sumei de 15.361,42 euro, sau echivalentul în lei la cursul, conform concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în anulare constatând că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 364 lit. d) din Codul d e procedură civilă. Totuși, cu toate că pe parcursul soluționării cauzei au depus în probațiune înscrisuri și au administrat probe testimoniale, iar concluziile expertizei contabile nu au fost infirmate de către pârâtă, tribunalul le-a admis doar în parte pretențiile solicitate. Clienții cărora reclamanții le-au recomandat serviciile pârâtei au fost indicați prin lista scrisă și prin corespondența depusă la dosarul cauzei, identificați de expert, și rezultă din declarațiile martorilor audiați.
Ceea ce este relevant, dar eronat înțeles de către judecătorul fondului, este faptul că prin contract nu s-a prevăzut ca recomandarea serviciilor pârâtei să fie efectuată în scris. Ca atare, posibilitățile și modalitățile de recomandare nu au fost limitate, acestea putând fi realizate prin orice mijloace (întâlniri directe, recomandări verbale, telefonic, prin fax, e-mail, în scris, etc.), părțile înțelegând ca respectiva obligație contractuală să fie una de rezultat - prin încheierea efectivă a contractelor de asigurare cu clienții cărora le-a fost recomandată pârâta - și nicidecum o obligație de diligență, prin care să fi prevăzut faptul că în cazul în care se emit recomandări scrise pârâta va plăti o anumită sumă de bani reclamanților, indiferent dacă se încheie sau nu vreun contract de asigurare. De asemenea, se subliniază faptul că din lista celor opt clienți indicați inițial prin expertiză au fost identificați patru (, și Italian ), care au încheiat efectiv contracte de asigurare cu Broker de Asigurare-Reasigurare B, așa încât numai pentru contractele încheiate cu aceștia expertul a calculat procentul de 60 % ce li se cuvenea reclamanților.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Pârâta intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să îl respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a admis doar în parte acțiunea în anulare formulată de reclamanții recurenți și împotriva sentinței arbitrale nr. 8 din 10 martie 2006 Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T pronunțată în dosarul nr. 2/2006 prin care a fost respinsă cererea de arbitrare înaintată de reclamanți, admițându-se, în schimb, cererea reconvențională depusă de pârâta Broker de Asigurare-Reasigurare B, fiind reziliat contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002, Tribunalul Timiș dispunând modificarea parțială a sentinței arbitrale în sensul obligării societății chemată în judecată la plata sumei de 1.517,05 lei, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Într-adevăr, pe parcursul derulării procedurii judiciare în fața primei instanțe reclamanții au depus unele înscrisuri, respectiv o listă estimativă a societăților comerciale despre care susțineau că ar fi contractat cu pârâta la recomandarea lor (fila 5, 85, 86 și 88 dosar de fond), o listă cu martorii propuși spre audiere și o alta cu obiectivele expertizei solicitate (filele 28 și 29), precum și anumite documente de corespondență dintre părți (filele 92-96) ori cu alte persoane (fila 87, 89 și 119), în cauză audiindu-se și două martore (filele 126 și 133), fiind efectuată și o expertiză contabilă (filele 110-116). Însă, din analiza coroborată a acestor probe rezultă fără echivoc că pretențiile reclamanților sunt întemeiate doar în parte, recomandările făcute de dl. verbal fiind dovedite parțial prin declarația martorei, ceea ce determină ca acțiunea să fie întemeiată numai în limita sumei de 1517,05 lei, cum în mod judicios a apreciat și tribunalul.
Astfel, o simplă nominalizare a unor pretinși clienți ai societății pârâte despre care reclamanții doar susțin, fără să și probeze aceste afirmații în condițiile art. 1169 din Codul civil, potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, și cele ale art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care statuează, de asemenea, că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, având, totodată, obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, nu poate să determine convingerea instanței că acțiunea acestora este întemeiată, chiar dacă, o parte dintre societățile indicate de reclamanți se regăsesc, fără putință de tăgadă, între clienții cu care societatea pârâtă a încheiat contracte de asigurare. O asemenea împrejurare, însă, nu dovedește prin ea însăși că respectivul client a și fost "promovat și recomandat" de reclamanți, cu atât mai mult cu cât între părți nu au fost întocmite documente scrise în acest sens, documente care, de altfel, nici nu erau obligatorii raportat la condițiile stipulate în contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002, iar partea chemată în judecată nu recunoaște susținerile recurenților.
În aceste condiții, Curtea constată că prima instanță în mod corect a reținut că expertiza judiciară nu face referire la niciun document din care să rezulte că reclamanții au recomandat vreunei persoane, pentru încheierea poliței de asigurare, societatea pârâtă, și chiar dacă posibilitățile și modalitățile de recomandare nu au fost limitate de părțile contractante, ele putând fi efectuate prin orice mijloace (întâlniri directe, recomandări verbale, telefonic, prin fax, e-mail, în scris, etc.), aceasta nu înseamnă în mod automat că societățile indicate de reclamanți și care au încheiate contracte de asigurare cu Broker de Asigurare-Reasigurare B sunt și cele care au fost recomandate în temeiul convenției reziliate, fiind irelevant faptul că expertul, prin lucrarea întocmită, a calculat pur și simplu procentul de 60 % pretins de reclamanți din sumele (provizioanele) încasate de pârâtă de la cele patru societăți care au încheiat efectiv contracte de asigurare cu intimata.
Pe de altă parte, tocmai pentru că prin contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002 părțile au înțeles ca obligația asumată de reclamanți să fie una de rezultat - prin încheierea efectivă a contractelor de asigurare cu clienții cărora societatea pârâta le-a fost recomandată - și nu una de mijloace, era imperios necesar ca recurenții să fi făcut dovada că acele contracte de asigurare pentru care au solicitat plata procentului de 60% din provizioanele încasate au fost perfectate ca urmare a recomandărilor făcute de aceștia.
Nu în ultimul rând criticile aduse sentinței recurate sub aspectul faptului că tribunalul nu a ținut seama de împrejurarea că societatea intimată nu a infirmat concluziile expertizei contabile, Curtea reține că nici acestea nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, recurenții sunt cei care aveau obligația să-și dovedească pretențiile, sarcina probei aparținându-le, iar pe de altă parte, pe tot parcursul procesului, atât în fața instanței arbitrale, cât și în fața Tribunalului Timiș, societatea chemată în judecată a contestat susținerile reclamanților.
Deși hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul reclamanților nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 52 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Broker de Asigurare-Reasigurare
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 03.11.2008
Tehnored. - 07.11.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
