Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 117
Ședința publică de la 29 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței comerciale nr.11070 din 8.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegația la dosar și intimata prin avocat conform împuternicirii avocațiale nr.49968 din 17.01.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Intimata prin avocat solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar un set de înscrisuri, respectiv, corespondență purtată cu apelanta și solicită să se pună în vedere apelantei să depună înscrisuri din care să rezulte dacă mai este proprietară pe vreun apartament.
Apelanta prin consilier juridic arată că nu are probe de solicitat și se opune față de probele solicitate de intimată.
Curtea deliberând, încuviințează intimatei, proba cu înscrisurile depuse azi la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței comerciale apelată și pe fond, respingerea acțiunii, formulată de reclamantă.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.11070/08.10.2007 pronunțată în fond după casare de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin primar general.
S-a constatat încetată obligația reclamantei de plată a taxei de concesiune stabilită prin art.IX lit.b din contractul de asociere nr.1911/28.11.1992.
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că la data de 28.02.1992 s-a încheiat între reclamantă și IMOBILIARA contractul de asociere nr.1911 având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construire, punere în funcțiune și exploatare distinctă de către părți a blocului XXII-D din ansamblul Electronicii - B, sector 1, bloc executat de pârâtă în proporție de 44%. Deci aportul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI prin IMOBILIARA a fost de 44%, iar al reclamantei de 56%.
Conform art.5 din contract, pe toată perioada derulării asocierii, asociații au calitatea de coproprietari, cu obligații și îndatoriri în funcție de reglementările legale în vigoare.
S-a mai reținut că la data de 08.02.1994 se încheie între părți actul adițional nr.350, dată de la care nu se mai poate reține existența exploatării în comun a bunului "deoarece obiectul contractului de asociere a fost realizat" (art.1 din actul adițional).
Ca urmare și părțile au menționat în acest act adițional că asocierea lor a luat sfârșit, deci au stabilit încetarea efectelor contractului înainte de termen (prin art.4 la contract se prevedea că durata asocierii este pe toată perioada construcției), clauză perfect admisibilă, conform art.17 din contract.
Concluzia instanței de fond este că în prezent reclamanta nu mai exploatează întreg blocul împreună cu IMOBILIARA, ci a dobândit drept de proprietate exclusivă asupra unor apartamente din bloc, astfel că asocierea între părți a încetat lucru pe care în mod logic l-au hotărât prin actul adițional și în consecință art.12 și art.IX lit.b din contract cu referire la obligația reclamantei de a plăti taxa de concesiune și pentru IMOBILIARA, a încetat.
Ca urmare, instanța de fond reține că, conform caietului de sarcini - parte integrantă a contractului - terenul construit rămâne în proprietatea primăriei, situație în care reclamantei îi revine obligația de a plăti o taxă de concesiune, dar numai în baza unui contract de concesiune de sine stătător, care însă nu s-a perfectat între părți.
Față de cele arătate, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.11070/08.10.2007 a declarat apel în termen pârâtul MUNICIPIUL B prin primar general criticând sentința atacată pe care o consideră fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: instanța de fond a dat o interpretare greșită actului adițional nr.350/1994 pentru că asocierea se consideră încheiată numai cu privire la terminarea execuției lucrărilor de construcție, neavând nicio relevanță asupra prevederilor art.IX lit.b din contract cu referire la art.III art.4, și ca urmare taxa de concesiune se datorează pe toată durata asocierii care este pe toată durata construcției, făcând referire la art.969, 977 și 982 Cod civil.
Faptul că prin actul adițional s-a transmis în proprietatea reclamantei o parte din suprafața construită nu are nici o relevanță asupra obligației de plată a taxei de concesiune, deoarece nu s-a pus nici un moment în discuție situația terenului aferent și a obligației de plată a taxei de concesiune, astfel că această obligație subzistă și în prezent, aceasta fiind rațiunea clauzei stipulate în art.4.
De asemenea, contractul de asociere este încă în vigoare cu privire la exploatarea distinctă a imobilului așa cum s-a prevăzut în Capitolul II din contract.
Că s-a mai reținut greșit de instanță faptul că terenul intră în proprietatea asociatului, în realitate terenul este în proprietatea statului și în administrarea municipalității, ori în atare situație este pe deplin justificată perceperea taxei de concesionare și aceasta cu atât mai mult cu cât municipalitatea a adus ca aport în asociere pe lângă construcția executată în proporție de 44% și terenul aferent. În plus invocă și dispozițiile Legii nr.50/1991 (art.36 și 37), în cazul spațiului în discuție fiind obligatorie concesionarea pe durata construcției.
Nu contestă faptul că instanța i-a prevăzut acest drept în sentință, dar din punctul său de vedere consideră că de vreme ce e stabilit în contractul în discuție pe care îl consideră încă în vigoare, intimata reclamantă îi datorează în continuare taxa de concesionare.
Face afirmația că odată încetată această obligație, municipalitatea nu ar mai avea suport juridic pentru a-i solicita intimatei plata taxei de concesiune, ceea ce ar echivala cu folosirea cu titlu gratuit de către reclamantă a terenului proprietate a Municipiului B, ori odată cu transmiterea dreptului de proprietate și asupra terenului nu doar numai asupra imobilului, ambele variante ar fi excluse din legislația în vigoare.
Învederează și faptul că neplătindu-i-se taxa de concesiune, prin aceasta este prejudiciat bugetul local.
Pentru toate cele arătate mai sus, cere admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei-intimate, ca nefondată.
Apelul este nefondat.
Odată cu realizarea obiectului contractului de asociere nr.1911/28.11.1992 prevăzut la Capitolul II art.1 și trecerea imobilului în proprietatea exclusivă a celor două părți contractante, respectiv pe cele 2 tronsoane conform aportului adus de fiecare din ele, s-a ajuns în mod firesc și logic la consecința care nu s-a prevăzut la data încheierii lui și anume lasfârșitul asocieriidintre părți, ceea ce participanții la încheierea actului adițional nr.350/08.02.1994 au realizat, și ca urmare în mod corect au trecut-o drept clauză în acest act juridic, de vreme ce asocierea impunea părților contractante calitatea de coproprietari (Capitolul I art.5), ori în cazul unor proprietăți independente acest lucru nu mai era posibil.
Voința părților în sensul celor arătate mai sus a dus la modificarea contractului peste care instanța nu poate trece, ea trebuind a fi respectată față de dispozițiile art.969 Cod civil.
În atare situație nemaiavând ca obiect asocierea, toate clauzele legate de aceasta, au rămas fără obiect, astfel că lipsind liantul principal - obiectul contractului - contractul nu mai e viabil.
De aceea chiar dacă în actul adițional nu s-a făcut nicio referire expresă la taxa de concesiune, de vreme ce asocierea dintre părți a încetat, nu se mai poate reține în sarcina intimatei-reclamante obligația de plată a acesteia.
Dar aceasta nu înseamnă că având o construcție situată pe terenul domeniului public reclamanta trebuie să încalce dispozițiile legale în vigoare, lucru pe care aceasta îl recunoaște.
De aceea așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, Curtea reține că apelanta are dreptul încasării taxei de concesiune pe suprafața de teren pe care se află situată construcția proprietate a, dar cu respectarea dispozițiilor legilor în vigoare, respectiv a Legii nr.50/1991 și va putea cere intimatei respectarea acestui drept conferit de lege știut fiind și faptul că terenul aflat în proprietatea domeniului public este ocrotit de lege, dar cu stabilirea unor taxe legale, cu condiția încheierii unui nou contract de concesiune, ce va da naștere la raporturi juridice noi între părți cu drepturi și obligații legale conform și legii speciale în materie.
De altfel așa cum s-a constatat din actele depuse la dosar, însăși reclamanta este de acord cu plata unei taxe de concesiune conform legii, făcând dovada că este de bună credință de vreme ce a făcut și demersuri în acest sens.
Față de cele arătate mai sus, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Făcând aplicarea art.274 Cod procedură civilă Curtea obligă apelantul să plătească intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.11070 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu sediul în B, str. -. -., nr.49,.13,.2,.5,.37, sector 1.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 25.03.2008
Tehnored. - 26.03.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
