Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 141
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamantul MUNICIPIUL P -PRIN PRIMAR - P, BD. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, pârâta SC SA - B, sector 2, BD.- DE -, nr. 3-5,. 1,., Cod poștal și intervenienta SC -PRIN ADMINISTRATOR - P, BD.-, nr. 181,.:.. 7, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentintei nr. 1822 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Apelurile sunt timbrate cu câte 221 lei, conform chitanțelor nr. nr -/2008 și nr -/2008 timbru judiciar de 10 lei și din data de 244.06.2008, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant P -PRIN PRIMAR reprezentat de consilier juridic, apelanta pârâta SC SA reprezentantă de avocat și apelanta intervenientă SC reprezentată de avocat A din Baroul Prahova.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat pentru apelanta pârâtă depune la dosar o cerere prin care SC Terenuri SA declară în mod expres că înțelege să-și însușească declarația de apel și motivele de apel formulate de către SC SA și precizează că apelanta pârâtă SC SA și-a încetat existenta din punct de vedere juridic la data de 9.05.2008 și a fost absorbită de SC TERENURI SA cu sediul în B, B-dul - de nr 3-5,. 4, sect. 2. Se mai depune cererea de radiere din 20.12.2006, cererea de înscriere din 4.01.2007 și încheierea judecătorului delegat la ORC din 4.01.2007.
Susține execepția de nulitate absolută a sentintei tribunalului, întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană juridică lipsită de capacitate de folosință situa ie învederată în fața instanței de fond, prin încheierea din 31.01.2007 - fila 64, precizează că societatea a fost absorbită, fiind radiată de la, încetându-și existența ca subiet de drept, nu e vorba numai de o schimbare de denumire.
Solicită admiterea excepția și constatarea nulității sentintei atacate care urmează a fi desființată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, celalalte apeluri sunt lipsite de obiect.
Consilier juridic pentru recurenta primaria solicită respingerea excepției ca nefondate, întrucât la dosar există extrasul de carte funciară, societatea schimbându-și denumirea nu patrimoniul, înstrăinarea trebuia făcută la notariat. Această excepție treabuia invocată și în fața Tribunalului Prahova.
Solicită admiterea apelului formulat de reclamanta Primaria mun. și refacerea raportului de expertiză.
Avocat având cuvântul pentru apelanta intervenientă SC solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, nefiind invocată la Tribunalul Prahova, înstrăinarea imobilului trebuia făcută prin notariat, iar din extrasul de carte funciară nu rezultă că proprietarul ar fi SC SA, societate care a fuzionat de patru ori, de la introducerea acțiunii la judecătorie.
Solicită admiterea apelului intervenientei așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată inițial al Judecătoria Ploiești la nr. 15105/2006 reclamantul Municipiul P prin Primar a solicitat în contradictor cu pârâta SC SA B, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constituirea unui drept de servitute de trecere, pietonală și auto, la calea publică, pe terenul proprietatea pârâtei, în favoarea reclamantei, pentru imobilul situat în P,--8, județul
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului de la această adresă, reprezentat de teren în suprafață de 537m.p., din care 100 sunt ocupați de construcție și că spațiul comercial situat la această adresă a fost închiriat către SC, care a solicitat cumpărarea acestuia în temeiul legii 550/2002, însă reclamantul se află în imposibilitate de a vinde imobilul, deoarece Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie P refuză întocmirea și avizarea documentației, motivând că nu există o cale de acces la acest imobil, accesul făcându-se prin incinta terenului proprietatea pârâtei, astfel că reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată invocând în drept prev. art. 616 - 618 Cod civil.
Pârâta SC SA Bai nvocat excepția necompetenței materiale a instanței ( filele 38-41 dosar), arătând că imobilul în litigiu este destinat activității sale comerciale și face parte din fondul de comerț.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece la data când i-a fost eliberat titlul de proprietate au existat și alte căi de acces la acest imobil, care între timp au fost ocupate de construcții edificate fără autorizații.
In subsidiar, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la despăgubiri, calculate proporțional cu prejudiciul pe care l-ar suferi prin constituirea servituții.
La data de 20.12.2006 SC a formulat cerere de intervenție în interes propriu - filele 7-9 dosar, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantei, arătând că deține în baza unui contract de închiriere un spațiu comercial pe care intenționează să-l cumpere, dar care nu poate fi intabulat întrucât imobilul nu are acces la calea publică.
Prin sentința nr. 2026/2.03.2007, Judecătoria Ploiești și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova,apreciind că litigiul are o natură comercială și sunt incidente prevederile art. 4 și 56 Cod comercial, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Prahova la nr-.
La termenul de judecată din 12.09.2007, Tribunalul a calificat cererea de intervenție formulată de SC ca fiind intervenție în interesul reclamantei, care nu a invocat un drept propriu în cauză și a dispus admiterea în principiu, în baza art. 52 pr.civ.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatoriu și expertriză topo, prin sentința nr. 1822/19.12.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantului Municipiului P și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de SC, precum și cererea reconvențională a pârâtei SC SA B, dispunând constituirea unei servituți de trecere, pietonale și auto pentru imobilul situat în P,--8, pe terenul proprietatea pârâtei SC SA B, în suprafață de 194, conform schiței de plan anexă raportului de expertiză topo.
Prin acea sentință reclamantul Municipiul P, a fost obligat să plătească pârâtei suma de 1455 lei lunar despăgubiri pentru folosirea servituții de trecere, compensându-se în totalitate cheltuielile de judecată ale părților, în temeiul art. 276 pr.civ..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit art. 616-619 Cod civil, proprietarul locului înfundat poate solicita vecinului său drept de trecere spre calea publică, pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi.
S-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului situat în P,--8, compus din teren în suprafață de 537, din care 100 p sunt ocupați de construcție, imobilul fiind închiriat intervenientei SC în baza contractului de închiriere nr.1876 din 21.01.2002, prelungit prin acte adiționale succesive, teren care nu are acces la calea publică, deoarece la întocmirea documentației cadastrale nu s-a observat că acest imobil rămâne fără posibilitate de acces, așa cum a constatat expertul topo, care a configurat servitutea de trecere în suprafață de 194 pe schița de plan anexă raportului de expertiză.
Tribunalul Prahovaa concluzionat că potrivit prevederilor legale, dreptul de trecere se stabilește pe calea cea mai scurtă, alegându-se locul care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit, expertul topo motivându-și alegerea servituții de trecere prin aceea că, fiind stabilită prin parcarea pârâtei, accesul auto nu produce disfuncționalități, ci presupune o eventuală agromerație în anumite ore ale zilei, de trafic maxim, însă această situație poate fi reglementată prin condiții impuse de societatea pârâtă.
Față de probele administrate, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile 615-619 cod civil pentru admiterea acțiunii și a cererii de intervenție și a stabilit servituțile de trecere pe aliniamentul propus de expert, pentru prejudiciul cauza pârâtei prin folosirea fondului său, prima instanța obligând reclamanta să o despăgubească cu suma de 1455 lei lunar.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile din proces.
Apelantul reclamant Municipiul P prin primar, a criticat soluția primei instanțe cu privire la valoarea despăgubirilor pe care a fost obligată să le plătească pârâtei, pentru folosirea servituții de trecere, apelantul arătând că în mod greșit aceasta a fost stabilită luându-se în considerare HCL P nr.260/2007 - cu privire la impozitele și taxele locale, deoarecere această hotărâre se referă exclusiv la folosirea domeniului public sau privat al Municipiului
Apelantul a învederat că, fiind vorba de o servitute de trecere, expertul trebuia să se raporteze la OUG nr. 40/1999 - privind protecția chiriașilor și nr.HG 310/2007, pentru actualizarea tarifului lunar al chiriei ( lei/), practicat pentru spațiile cu destinație de locuință aparținând domeniului public sau privat al statului, sau unităților administrativ teritoriale ale acestuia, etc. solicitându-se admiterea apelului și refacerea raportului de expertiză în privința cuantumului despăgubirilor datorate,în baza acestor acte normative.
Intervenienta SC, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie tot în privind cuantumului despăgubirilor datorate pârâtei, proprietara imobilului pe care s-a constituit servitutea de trecere, arătându-se că valoarea lunară a despăgubirilor stabilite de expert de 1455 lei, este exagerat de mare, depășind cuantumul chiriei lunare plătită pentru spațiul închiriat, de 800 lei, evaluarea despăgubirilor făcându-se în mod greșit în baza unei hotărâri a Consiliului Local care vizează numai ocuparea domeniului public, deși în cauză erau incidente prevederile OUG nr. 40/1999 și HG nr. 310/2007.
Pârâta SC SA Bac riticat la rândul său hotărârea primei instanțe, arătând că nu s-au respectat dispozițiile art. 617 și 618 Cod civil, deoarece nu s-a ținut cont de susținerea sa privind existanța și a altor căi de acces la imobil, spațiul contruit având acces dinspre societatea comercială vecină.
S-a mai susținut că dreptul de servitute acordat este nejustificat de mare, 194 fiind o suprafață de teren care poate fi închiriată și nicidecum nu poate fi considerată servitute de trecere pietonală, din moment ce are 7 metri lățime.
Apelanta pârâtă a mai învederat că soluția primei instanței încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană, deoarece oricine are dreptul la protecția proprietății sale, orice ingerință legală neputînd fi abuzivă sau nejustificată, arătându-se că este necesară refacerea raportului de expertiză și delimitarea unei servituți de trecere de 2 metri lățime.
Ulterior, apelanta pârâtă prin reprezentantul său în instanță a ridicat excepția nulității sentinței atacate, despre care s-a susținut că a fost pronunțată în contradictoriu cu o societate care nu mai exista la data soluționării cauzei, instanța de fond ignorând susținerile reprezentantului pârâtei de la termenul din 31 01 2007, când a solicitat introducerea în cauză a SC SA, care absorbise pârâta inițială a cărei denumire corectă era SC SA, aceasta fiind radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, depunându-se înscrisuri în acest sens.
Apelanta pârâtă a depus și o precizare a motivelor de apel prin care a arătat că acestea sunt formulate de SC SA, succesoare legală a SC Sa, ca efect al fuziunii prin absorție, apelanta SC SA fiind la rândul său absorbită de SC TERENURI SA B, care prin adresa din 25.06.2008 depusă la fila 59 dosar apel a declarat că își însușește apelul SC SA.
S-a mai învederat de către apelantă că SC SA a suferit și o divizare, parte din patrimoniul acestei sotietăți care cuprinde imobilul în litigiu trecând la SC SA, fiind intabulat pe numele acestei societăți.
S-a susținut că SC SA și-a încetat existența din decembrie 2006, procesul fiind în mod greșit soluționat în contradictoriu cu această societate.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele;
de la termenul de judecată de la 31.01.2007, când cauza se afla pe rolul Judecătoriei Ploiești, inițial investită cu soluționarea acestui litigiu, s-a depus de către pârâtă întâmpinare și cerere reconvențională formulate în temeiul art. 116 și 119 pr.civ. (filele 38-41 dosar nr. 15105/2006 al Judecătoriei Ploiești ) în care s-a indicat denumirea corectă a pârâtei de la acea dată SC SA, care a fuzionat prin absorție cu SC SA, absorbită la rândul său de SC TERENURI SA, după cum rezultă în parte din actele depuse la filele 56-62 în dosarul judecătoriei și la filele 41-51 dosar apel.
Prima instanță nu s-a preocupat să clarifice care este societatea cu calitate procesuală pasivă în cauză, mai ales că atât întâmpinarea de la fila 38 dosar fond judecătorie, cât și cererea de probatorii de la fila 17 dosar fond tribunal poartă denumirea SC SA, SC SA fiind radiată din Registrul Comerțului, ca urmare a fuziunii prin absorție, încă din luna decembrie 2006, înaintea soluționării cauzei.
Constatând că judecata procesului s-a făcut în contradictoriu cu o societate care nu mai există din punct de vedere juridic, în prezent succesoarea în drepturi a pârâtei inițiale fiind SC TERENURI SA, iar societatea care deține imobilul asupăra căruia se solicită a se constitui servitutea de trecere - SC SA, în temeiul disp.art. 297 (1) pr.civ, Curtea va admite apelurile tuturor părților, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru a fi legal citate în proces societățile care au drepturi și interese în raport cu obiectul cauzei dedus judecății, urmând a se solicita precizări din partea tuturor părților în acest sens, iar apelantei pârâte înscrisuri privind deținătoarea actuală a imobilului asupra căruia se solicită constituirea servituții de trecere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității sentinței nr. 1822 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, invocată de apelanta pârâtă SC SA - B, sector 2, BD.- DE -, nr. 3-5,. 1,., cod poștal -.
Admite apelurile formulate de reclamantul MUNICIPIUL P -PRIN PRIMAR - P, BD. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, pârâta SC SA - B, sector 2, BD.- DE -, nr. 3-5,. 1,., Cod poștal și intervenienta SC -PRIN ADMINISTRATOR - P, BD.-, nr. 181,.:.. 7, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentintei nr. 1822 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
5.ex./30.06.2008
- - - Tribunal P
dos.fond - -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
