Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.164
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Râmnicu S,-, jud. B și de pârâta - RE SRL, cu sediul în Râmnicu S,-, jud. B împotriva sentinței nr. 578 din data de 13 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 8 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009, când având în vedere că în perioada 15-16 decembrie 2009 doamna judecător - - a lipsit din instanță, fiind în concediu medical, a reamâna pronunțarea la data de 22 decembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - -. Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta - Re SRL (fostă - SRL), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că pârâta nu are nici un drept de proprietate asupra căilor de acces în interiorul incintei în care își desfășoară activitatea ambele societăți.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că a achiziționat prin licitație în cadrul procedurii de faliment privind pe fostul - SA mai multe imobile și terenuri aferente acestora, iar la rândul ei - Re SRL a dobândit de la SRL care la rândul său dobândise în urma licitației, un imobil și terenul aferent.
Arată reclamanta că la momentul vânzării a avut convingerea că aleile de acces între clădiri sunt proprietatea sa indiviză urmând a le folosi în comun cu celelalte persoane care au dobândit imobile și terenuri în urma procedurii de faliment, însă ulterior pârâta a pretins că deține un drept de proprietate exclusiv asupra căilor de acces.
În consecință, datorită relațiilor tensionate intervenite între părți, reclamanta solicită să se constate că, nici la acest moment, starea căilor de acces nu s-a schimbat, că fiind unic proprietar al acestora, pârâta nu are nici un drept de acces în interiorul incintei.
Pârâta - Re SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat și respingerea în consecință a acțiunii, arătând că în anul 2004 s-a mai purtat un proces între aceleași părți, fiind întemeiat pe aceeași cauză, purtându-se între aceleași părți, problema dreptului de proprietate asupra căii de acces fiind soluționată irevocabil prin sentința nr. 2710/9.11.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Instanța analizând excepția invocată a respins-o prin încheierea din 4.03.2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 2710 din 9.11.2006 pronunțată în dosarul nr. 1547/2004 al Tribunalului Buzău, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - Re SRL și a admis în parte cererea reconvențională, fiind instituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere asupra căii de acces, pârâta fiind obligată să permită accesul la clădirea proprietatea sa, iar reclamanta a fost obligată și la despăgubiri lunare pentru lipsa folosinței asupra terenului afectat servituții de trecere, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantă.
Este adevărat că acest proces s-a purtat între aceleași părți, având aceeași calitate, în esență fiind vorba de o aceeași cauză și anume reglementarea drepturilor privind accesul părților la imobilele ce le dețin în proprietate, acțiunea neavând însă același obiect, considerente pentru care, având în vedere și dispozițiile art.1201 Cod civil, instanța a respins excepția.
Ulterior la termenul din 6.01.2009, reclamanta și-a modificat și completat acțiunea în sensul că a solicitat pe lângă constatarea faptului că pârâta nu deține un drept de proprietate asupra terenului ce reprezintă căile de acces în interiorul incintei, să se dispună și rectificarea cărții funciare a pârâtei, întrucât în mod greșit acesta și-a întocmit o documentație cadastrală care cuprinde și calea de acces în discuție, deși nu o deține în proprietate și exclusivitate.
Pârâta - RE SRL a formulat în consecință întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, solicitând în consecință respingerea acțiunii.
Se susține astfel că reclamanta nu și-a precizat interesul de a promova acțiunea, un astfel de interes nefiind legitim, reclamanta încercând să lipsească de efecte o hotărâre irevocabilă, interesul acesteia în promovarea acțiunii nefiind unul personal, deoarece se solicită instanței să se constate că nu are un drept de proprietate asupra căii de acces. De asemenea, s-a susținut că nu sunt îndeplinire condițiile pentru exercitarea acțiunii în constatare, acțiune care are un caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care parte le are pentru a-și realiza dreptul său, indiferent care ar fi aceste posibilități.
Prin sentința nr.578 pronunțată în data de 13 mai 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei de interes și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de către pârâta Re și respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta - Re SRL.
Pentru hotărî astfel prima instanță, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, va considera că acesta există în cauză, fiind legitim, născut și actual, fiind evident că în cauză există neînțelegeri între părți cu privire la modalitatea de folosire a căilor de acces către imobilele pe care le dețin în proprietate și în care își desfășoară activitatea comercială, situație de fapt care a generat și alte litigii între părți.
Atâta vreme cât aceste aspecte de fapt nu sunt definitiv lămurite între părți, interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni există, considerente pentru care urmează a fi respinsă excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a admis-o, considerând-o ca o excepție ce tinde prin efectul său să conducă la respingerea acțiunii.
Astfel, pentru ca acțiunea reclamantei să fie admisibilă în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, s-ar impune ca aceasta să nu poată avea la dispoziție o altă acțiune în realizare. Ori, reclamanta pretinde că are un drept de proprietate exclusiv asupra căilor de acces către imobilele proprietatea sa, apărând astfel ca inadmisibilă o acțiune prin care să se constate că pârâta nu are nici un drept asupra căilor de acces în discuție.
În consecință ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității a respins acțiunea reclamantei sub primul capăt de cerere privind constatarea faptului că pârâta nu are nici un drept asupra căilor de acces în litigiu și implicit și sub al doilea capăt de cerere ce se referă la rectificarea cărții funciare a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că în cazul în speță, instanța fondului a procedat la interpretarea greșită a acțiunii deduse judecății, motivarea excepțiilor și admiterea acestora fiind eronată în condițiile în care obiectul acțiunii era acela de a se constat că pârâta nu este proprietarul exclusiv al căilor de acces, în sensul că nu este unic proprietar, formulându-se precizări sub acest aspect.
S-a arătat de asemenea că instanța a schimbat sensul acțiunii, arătând că în mod greșit ar avea la îndemână o acțiune în realizare ceea ce în situația dată nu este posibil; nu pot avea o acțiune în realizarea dreptului pentru că dreptul de proprietate nu le aparține în exclusivitate, așa cum nu aparține nici pârâtei.
Interesul de a promova o astfel de acțiune este clar născut, actual, întrucât singura modalitate de desfășurare a activității este această cale, fiind unica posibilitate de a se determina întinderea drepturilor fiecăruia, cu atât mai mult cu cât convingerea este aceea că aceste căi de acces nu s-au adjudecat de nimeni în integralitatea lor.
S-a mai invocat faptul că există posibilitatea unei acțiuni în realizare, însă instanța nu a indicat care anume.
Mai mult decât atât se invocă existența unor nereguli cadastrale în baza cărora s-au perfectat acte de vânzare-cumpărare, context în care în mod greșit instanța a respins și acest capăt de cerere, deși probele administrate dovedeau temeinicia sa.
Este de reținut că la dosarul cauzei s-a depus cerere de aderare la apel d e către pârâta - RE SRL, în cuprinsul căreia s-a reiterat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes, în condițiile în care interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiunii nu a fost dovedită.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat și totodată și cererea de aderare la apel, potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de apel, în sensul că în mod eronat s-a admis excepția de inadmisibilitate, curtea apreciază că o astfel de soluție este legală, în condițiile în care cererea în constatare are un caracter subsidiar, față de cererea în realizarea dreptului și mai mult decât atât situația imobilului în discuție a fost tranșată și rezolvată în mod irevocabil, stabilindu-se drepturile părților din prezentul litigiu, prin prezenta acțiune reclamantul nu face decât să formuleze o cerere care să vizeze același drept de proprietate, cu indicarea însă a unui alt temei de drept.
În ceea ce privește interesul apelantei care susține că este clar, născut și actual, reținem că instanța de fond a respins această excepție, apreciindu-se că are un interes în cauză, context în care nu se impunea a se formula critică sub acest aspect.
În ceea ce privește criticile ce privesc mențiunile cadastrale, documentația, de apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere, în condițiile în care pârâta nu are un drept de proprietate asupra căilor de acces și mai mult decât atât în procesul anterior a fost în mod irevocabil tranșată situația juridică a terenului în discuție.
Cu privire la cererea de aderare la apel, reținem că în cuprinsul acesteia se reiau excepțiile invocate la fond, asupra cărora instanța s-a pronunțat, în sensul admiterii excepției inadmisibilității, în condițiile în care partea avea la dispoziție o cerere în realizare, iar în ceea ce privește interesul este se reținut că apelanta reclamantă și-a demonstrat interesul în promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care apreciază că îi este îngrădit liberul acces la imobilul proprietatea sa
Pe cale de consecință, se reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de către apelantă cu consecința respingerii apelului ca nefondat și a cererii de aderare la apel, în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Râmnicu S,-, jud. B și cererea de aderare la apel formulată de pârâta - RE SRL, cu sediul în Râmnicu S,-, jud. B împotriva sentinței nr. 578 din data de 13 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
4 ex. /01.02.2010
ds.fond nr- Tribunal B; jud.fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana
