Spete pretentii comerciale. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.162
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de declarat de pârâta - - SRL (fostă - -), cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței nr. 122 din data de 21 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - - C, cu sediul în C,-, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 8 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009, când vând în vedere că în perioada 15-16 decembrie 2009 doamna judecător - - a lipsit din instanță, fiind în concediu medical, a reamâna pronunțarea la data de 22 decembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.252 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de contencios administrativ, au fost respinse excepțiile netimbrării, necompetenței teritoriale și inadmisibilității acțiunii, formulate de pârâta - - T, a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, fiind respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - -
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția netimbrării este neîntemeiată, deoarece cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată conform aflat la fila 5 dosar cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum legal, cea de-a doua excepție a necompetenței teritoriale, este neîntemeiată, în baza prevederilor art.10 pct.4 pr.civilă, potrivit cărora în cererile privitoare la obligațiile comerciale, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt deopotrivă competente, instanța locului unde obligația a luat naștere, sau aceea a locului plății, neîntemeiată fiind și a treia excepție a inadmisibilității acțiunii, deoarece la dosar există dovada convocării pârâtei la concilierea directă, potrivit art.720 ind.1 Cod pr.civilă.
S-a mai reținut prin hotărâre că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, este întemeiată, deoarece ordinele de compensare invocate s-au derulat în lunile martie - aprilie 2002, conform înscrisurilor aflate la dosar, drepturile de creanță prescriindu-se în termen de 3 ani, conform art.1 și 3 din decretul 167/1958, termen care a fost cu mult depășit, reclamanta nefăcând dovada existenței unei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției astfel încât, instanța de fond a admis excepția și a respins acțiunea ca prescrisă.
În urma apelului declarat de reclamantă, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat că acțiunea formulată a fost introdusă în termenul legal de 3 ani, astfel că în mod greșit a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune. Din aceste considerente, a fost admis apelul, s-a desființat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Recursul formulat de pârâtă a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 162/23.01.2009.
În faza de rejudecare au fost administrate probatorii cu înscrisuri, iar prin sentința nr.122 pronunțată în data de 21 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - - și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 341.206,03 lei reprezentând diferență între avans achitat și mărfuri livrate, precum și 6.598,58 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în lunile martie și aprilie 2002, în urma unor circuite de compensare, reclamanta a achitat în avans pârâtei suma de 750,000 lei așa cum rezultă din ordinele de compensare depuse în copie la filele 6-13, obligația pe care pârâta și-a asumat-o în contraprestație a fost aceea de a livra lunar mărfuri la comandă.
Tribunalul a constatat că o perioadă de timp relațiile comerciale s-au derulat conform înțelegerii părților, în sensul că reclamanta emitea lunar comenzi pentru materiale, iar după furnizarea acestora întocmea facturi fiscale, aspecte atestate de documentele aflate la dosar, în această modalitate fiind emise facturi în valoare totală de 408.293,66 lei. Ulterior, pârâta nu a mai înțeles să-și execute obligațiile asumate, deși a fost somată în acest sens și invitată în mai multe rânduri pentru conciliere directă.
Pe cale de consecință, pârâta a încasat de la societatea reclamantă suma de 341.206,03 lei cu titlu de avans, pe care ulterior nu a justificat-o prin livrarea de mărfuri conform raportului juridic stabilit între părți.
Instanța de fond a concluzionat că în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, s-a declarat apel d e către pârâta - - T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea pronunțată a încălcat în mod flagrant 2 principii de bază ale procesului civil și anume dreptul la apărare și principiul contradictorialității prevăzut și reglementat în art. 129 alin.1 Cod pr.civilă.
Astfel cum se arată și în jurisprudență, în procesul civil părțile au dreptul de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității.
Se susține că în cazul în speță instanța și-a întemeiat hotărârea pe întreg probatoriul administrat în cauză, fără a da posibilitatea pârâtei de a lua act de aceste înscrisuri și de a formula poziția în scris față de acestea, încălcându-se principiul contradictorialității probelor și în subsecvent dreptul la apărare.
De asemenea, se arată că instanța nu a răspuns excepțiilor invocate și, mai mult decât atât, reclamanta nu și-a dovedit pretențiile în sensul că susține că a efectuat o plată cu titlu în avans, însă nu a depus nici un înscris doveditor în acest sens.
Singurele mijloace de probă folosite de reclamantă sunt acele ordine de compensare, care nu îi pot proba pretențiile, deoarece la data perfectării lor între cele 2 societăți nu exista nici un fel de raporturi contractuale menite a crea drepturi și obligații reciproce.
Mai mult decât atât, se apreciază că în cazul în speță nu este posibilă nici compensația, în condițiile în care nu sunt incidente dispozițiile art. 1145 Cod civil.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Cu privire la prima din criticile formulate în sensul că în cazul în speță instanța a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității probelor în condițiile în care nu a dat posibilitate apelantei de a lua cunoștință de înscrisurile existente la dosarul cauzei, se apreciază că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care înscrisurile au fost depuse la dosarul cauzei încă de la momentul introducerii acțiunii, nu au operat modificări, iar apelanta a avut posibilitatea, pe parcursul soluționării cauzei, de a lua cunoștință de cuprinsul acestora, ceea ce s-a și realizat, în condițiile în care a formulat o serie de aprecieri cu privire la posibilitatea operării compensării, a incidenței art. 1145 Cod civil.
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei se reține că părțile au fost legal citate și s-a procedat la administrarea probatoriului în conformitate cu dispozițiile legale, părțile având posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.
În ceea ce privește excepțiile invocate, este de reținut de asemenea, că instanța fondului a răspuns punctual la fiecare din excepțiile invocate, reținând că s-a realizat timbrajul acțiunii, instanța este competentă de a soluționa prezenta cauză prin prisma prevederilor art. 10 pct.4 Cod pr.civilă și, mai mult decât atât, prescripția nu operează în condițiile în care aceasta a fost întreruptă prin convocarea intimatei la concilierea directă efectuată în anul 2005.
Inexistența raporturilor comerciale dintre părți, invocată de către apelantă, este infirmată de către înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv ordinele de compensare, comenzile efectuate către apelantă, facturile existente, convocarea la concilierea directă.
Este de reținut, de asemenea, în ceea ce privește aplicabilitatea compensării, că în cazul în speță, s-a dovedit că apelanta a primit suma de bani prin ordine de compensare, conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, context în care nu mai poate invoca că nu operează compensarea, în condițiile în care a acceptat o sumă de bani, a livrat o parte din marfă, iar ulterior nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale.
În acest context, reținând că sunt neîntemeiată criticile, atât în ceea ce privește respectarea principiului contradictorialității, cât și modul de soluționare a excepțiilor și a fondului cauzei, Curtea în baza art.296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul, menținând ca legală sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - - SRL (fostă - -), cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței nr. 122 din data de 21 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - - C, cu sediul în C,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored. și
4 ex./ 14. 01.2010
ds.fond - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana
