Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 18/A-
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanții domiciliat în Rm.V,-, -.B,.3, jud.V, domiciliată în Rm.V,-,.18,.C,.12, jud.V,șiambii domiciliați în B,-,.404-405,.1,.25, sector 2 și domiciliată în D,-, jud.V, împotriva sentinței nr.982 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta domiciliată în Rm.V,-, jud.V, precum și cererea de aderare la apel formulata de intimata.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-reclamantă, personal și asistată de avocat, același avocat reprezentând pe apelanta, avocat pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind ceilalți apelanți - reclamanți.
Procedura, este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat, prin anularea chitanței Seria - nr. -/03.02.200, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului și asupra cererii de aderare la apel.
Avocat, având cuvântul pentru apelantele - reclamante și -, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii reclamantilor așa cum a fost formulată. Solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea cererii de aderare la apel formulată de intimata - pârâtă. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral în ședință publică.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită admiterea cererii de aderare la apel, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea, iar în subsidiar ca inadmisibilă.
Cu privire la apelul formulat de reclamanți, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă. Solicită, de asemenea, obligarea apelanților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drăgășani sub nr- la data de 06.02.2008, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta -, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a înstrăinării suprafeței de teren de 2805 mp situată în D,-, înstrăinare realizata prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societății Comerciale SA nr.67/2.06.2006.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au precizat că terenul în cauză a făcut obiectul dosarului nr.4838/2001, dosar soluționat prin sentința civilă nr.218/13.11.2001 pronuntata de Tribunalul Vâlcea -Secția Civilă. În respectivul dosar SC SA a avut calitatea de pârâtă, ca posesoare a terenului sus-menționat. Sentința a fost mentinuta prin decizia nr.179/A/28.09.2006 pronuntata de Curtea de APEL PITEȘTI.
La data la care a fost adoptata, respectiv 2.06.2006, Hotărârea AGA a SC SA nu putea, însă, să producă efectul de înstrăinare a terenului aflat în patrimoniul societatii, deoarece acest teren nu se mai afla în proprietatea acesteia, în urma unei decizii judecătorești cu autoritate de lucru judecat.
De asemenea, conform art.4 din Legea nr.247/2005, nu este permisă înstrăinarea terenurilor aflate în litigiu dacă fac obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate privată.
Reclamanții au mai susținut că există două motive de anulare a înstrăinării terenului. Prin Hotărârea AGA a SC SA nr.67/2.06.2006 s-a decis schimbarea formei juridice a societății în societate cu răspundere limitată cu asociat unic, dizolvarea societății și transmiterea universală a întregului patrimoniu către asociatul unic -. Acest act de înstrăinare a unui teren ce se afla în litigiu a fost făcută cu intenția de fraudare a legii. Un act juridic se socotește săvârșit în frauda legii când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 4 din Legea nr.247/2005, art.963, 966, 968 cod civil și art.10, 152, 274 Cod proc.civilă.
Prin sentința civilă nr.815/26.03.2008 Judecătoria Drăgășani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținand litigiul are o natură comercială, iar obiectul său este neevaluabil în bani.
La Tribunalul Vâlcea cauza a fost înregistrată sub nr-
La termenul din 1 sept. 2008, Tribunalul a pus în discuție calificarea juridică a cererii, iar reclamanții, prin apărător, au precizat că cererea reprezintă o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârii AGA, întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active în formularea acțiunii în anularea hotărârii AGA precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepții respinse de către instanța de fond în temeiul art.132 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, excepție pe care Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială a apreciat-o ca fiind întemeiată și, prin sentința nr. 982/15.09.2008, a respins cererea reclamanților ca atare.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 218/13.11.2001 pronunțată în dosarul nr. 4838/2001, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea reclamanților din prezenta cauză, obligând-o pe pârâta SC SA să predea acestora terenul în suprafață de 2805 mp situat în D,-, județul
Apelul pârâtei a fost respins prin decizia civilă nr. 179/A/28.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, iar recursul aceleași pârâte împotriva deciziei sus-menționate a fost anulat prin decizia nr. 5957/21.09.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, reținându-se că recurenta nu mai are capacitate de folosință fiind dizolvată și radiată din Registrul Comerțului la data de 22.09.2006.
Prin hotărârea AGA nr.67/2.06.2006, deci după admiterea acțiunii în revendicare de către prima instanță, dar înainte de soluționarea apelului, acționarul unic al SC SA a hotărât modificarea formei societății în societate cu răspundere limitată și prin aceeași hotărâre s-a luat măsura dizolvării anticipate a societății și transmisiunea universală a patrimoniului către asociatul unic, respectiv pârâta din cauza de față.
În temeiul acestei hotărâri, care face obiectul litigiului de față, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Vaî nscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului situat în D,-, județul V, în suprafață totală de 4482 mp, precum și asupra unor construcții situate pe aceste teren.
Condiția interesului procesual legitim actual și direct, reprezintă un element necesar fără de care acțiunea civilă nu poate fi promovată. Prin interes în sens juridic, se înțelege folosul practic și direct pe care reclamanții îl pot dobândi numai ca urmare a intentării unei acțiuni în justiție.
Instanța a reținut că reclamanții își motivează acțiunea prin aceea că la data adoptării hotărârii AGA atacate, terenul nu se mai afla în patrimoniul societății și ca atare nu mai putea face obiectul unui transfer; mai mult, hotărârea respectivă a fost adoptată cu intenția pârâtei de fraudare a legii în sensul de a eluda drepturile câștigate de reclamanți împotriva SC SA.
Instanța a constatat că în cuprinsul hotărârii AGA atacate nu se face nicio mențiune asupra transferului dreptului de proprietate privind unele imobile determinate, hotărârea referindu-se doar la transmiterea universală a patrimoniului către unicul asociat, respectiv pârâta din cauza de față. Această transmisiune universală este reglementată de art. 236 din Legea nr. 31/1990 (în redactarea în vigoare la momentul adoptării hotărârii atacate) ca un caz particular în cadrul societăților cu răspundere limitată cu unic asociat. Ca atare, din cuprinsul dispozițiilor hotărârii atacate nu rezultă că s-a adoptat vreo măsură contrară legii. Dimpotrivă, hotărârea reprezintă doar aplicația particulară a normei legale care reglementează transmisiunea patrimoniului.
Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în acțiunea în revendicare se răsfrânge și asupra succesorilor universali sau cu titlu universal, întrucât transmisiunea universală a patrimoniului presupune preluarea nu doar a activului, ci și a pasivului social, respectiv a obligațiilor pe care societatea dizolvată le avea anterior momentului transmisiunii. În consecință, reclamanții au posibilitatea să își exercite drepturile rezultate din hotărârile judecătorești obținute in revendicare direct împotriva succesorului universal al pârâtei din acțiunea în revendicare și în aceasta rezidă lipsa de interes a promovării acțiunii în constatarea nulității hotărârii atacate.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.274, 282-298 Cod pr.civilă, art.948, 963, 966, 968 Cod civil, art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 și art.4 Titlul X din Legea nr.247/2005.
În motivarea în fapt a apelului, reclamanții au arătat că în mod greșit Tribunalul Vâlcea nu a luat în considerare motivul ce a vizat fraudarea legii. Frauda la lege reprezintă eludarea intenționată a dispoziției unei norme juridice, de obicei prohibitivă, prin folosirea dispoziției unei alte norme juridice, situație în care subiectul de drept înfăptuiește un act nu pentru a obține efectele lui firești, ci cu intenția de a obține pe cale indirectă efecte interzise de o altă normă juridică ori de a face inaplicabile efectele unei norme imperative prin folosirea unei alte norme cu caracter imperativ. În speță, hotărârea AGA a fost adoptată potrivit legii, însă, cu intenția ca efectul ei să încalce norma juridică imperativă cuprinsă în Legea nr.247/2005, care interzice în mod expres înstrăinarea terenurilor ce fac obiectul unui proces de revendicare.
Faptul că prin hotărârea AGA nu este specificată în mod expres transmiterea terenului în litigiu nu are relevanță, întrucât transmiterea universală de patrimoniu reprezintă un act de înstrăinare, interzis de Legea nr.247/2005.
Atâta vreme cât un bun se află în litigiu este interzisă înstrăinarea lui până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în caz contrar convenția privitoare la înstrăinarea lui având o cauză ilicită și fiind contrară dispozițiilor art.948 Cod civil.
Intimata-pârâtă, în calitate de administrator la SC SA, a acționat cu rea-credință și a uzat de mijloace legale pentru a încălca o altă normă imperativă, acțiune care reprezintă fraudă la lege și constituie motiv de nulitate a hotărârii societare.
Chiar dacă pârâta pretinde că, prin admiterea acțiunii de față, nu s-ar putea anula radierea societății și aceasta nu ar putea fi reînființată, atâta vreme cât reaua-credință subzistă nu poate fi admis ca un act juridic încheiat cu rea-credință să-și produce efectele. Imobilul în litigiu este deținut de către pârâtă fără titlu legal, iar hotărârea registrului comerțului, fiind dată într-o procedură necontencioasă, nu are autoritate de lucru judecată.
În mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanții nu au interes în promovarea unei acțiuni în declararea nulității absolute a hotărârii AGA, și nu au luat în considerare notificarea executorului judecătoresc nr.9/2007, din care rezultă imposibilitatea executării sentinței nr.218 a Tribunalului Vâlcea, deoarece imobilul nu se mai află în patrimoniul SA. Interesul apelanților-reclamanți rezidă tocmai în faptul că aceștia nu-și pot valorifica drepturile consimțite printr-o hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat datorită hotărârii AGA care le fraudează drepturile.
La prima zi de înfățișare intimata-pârâtă a formulat întâmpinare față de apelul reclamanților, solicitând, în esență, respingerea acestuia deoarece acțiunea acestora: este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.231 alin.3 rap.la art.62 din Legea nr.31/1990 privind dreptul de a formula opoziție la dizolvarea unei societăți comerciale; este nefondată, întrucât frauda la lege nu poate fi reținută și eventual ar atrage doar sancțiunea nulității relative; nu poate fi reținut motivul "cauzei ilicite" în raport de conținutul art.4 din Titlul X al Legii nr.247/2005.
La același termen, intimata-pârâtă a formulat o cerere de aderare la apelul reclamanților, solicitând schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă.
Astfel, prin cererea in justiție a fost atacată o hotărâre a adunării generale a acționarilor SC SA, deci un act al unei persoane juridice, însă în calitate de pârâtă a fost chemată o persoană fizică. Aceasta, chiar dacă a fost acționar al societății comerciale, nu a adoptat singură hotărârea respectivă.
Acțiunea reclamanților este inadmisibilă și trebuia respinsă ca atare de către prima instanță, întrucât aceștia puteau formula opoziție împotriva dizolvării societății comerciale, dacă s-ar fi considerat vătămați în drepturile lor prin dizolvarea anticipată a societății.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamanți și a motivelor apelului incidental formulat de către pârâtă, Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate.
În mod corect a apreciat prima instanță faptul că reclamanții nu au interes în promovarea acțiunii în justiție în cauza de față, în sensul că o astfel de acțiune nu le aduce un folos material.
Astfel, desființarea hotărârii AGA de schimbare a formei juridice a SC din SA în SRL, ca urmare a faptului că în societate a rămas un singur acționar, și de dizolvare a societății comerciale cu răspundere limitata nu poate avea efect asupra vieții societății comerciale respective și asupra patrimoniului acesteia, în sensul că nu poate readuce la viață juridică societatea pentru ca acesta să redobândească patrimoniul inițial și, drept consecință, imobilul în discuție în speță.
În aceasta situație în care nu mai poate exista persoana juridica titulară a patrimoniul în care s-a aflat inițial imobilul, reclamanții nu pot urmări bunul în aceleași condiții anterioare adoptării hotărârii AGA. Ca atare, desființarea hotărârii respective în privința "înstrăinării" terenului nu poate aduce niciun folos reclamanților.
Așa cum în mod corect a arătat instanța de fond, reclamanții au posibilitatea urmăririi bunului asupra cărora pretind că au drept de proprietate în mâinile "dobânditorului" succesoral, adică în mâinile pârâtei. Împrejurarea că executorul judecătoresc a sistat executarea silită (fila 24 dosar Tribunal) de îndată ce a constatat că imobilul este în prezent în patrimoniul pârâtei nu face admisibilă - din punct de vedere al interesului - cererea din cauza de față, reclamanții având posibilitatea să conteste refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită pe calea unei contestații la executare.
Invocarea fraudei la lege nu este un motiv suficient pentru desființarea hotărârii AGA în lipsa folosului material despre care s-a vorbit anterior.
Pe de alta parte, frauda la lege este caracterizată prin intenția celor care au perfectat un act juridic de a eluda anumite dispoziții legale imperative sau de a le folosi în alt scop decât cel pentru care au fost edictate, prin utilizarea unor mijloace viclene. O astfel de atitudine are drept scop atragerea unor consecințe contrare legii.
Ori, în speță, nu se confirma o astfel de cauză de nulitate a hotărârii AGA în raport de dispoz. art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Prin acest articol este prohibită înstrăinarea imobilelor care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată conform legilor fondului funciar, dacă există un litigiu asupra reconstituirii în sine ori asupra legalității titlului de proprietate. În alte situații, potrivit normei legale respective, "existența unui litigiu privitor la un teren cu sau fără construcții nu împiedică înstrăinarea acestuia și nici constituirea altor drepturi reale sau de creanță, după caz".
Prin urmare, partea prohibitivă a dispoziției legale nu are aplicare în cauza de față, întrucât terenul despre care reclamanții pretind ca a fost înstrăinat nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată conform legilor fondului funciar, iar litigiul de față nu vizează reconstituirea respectivă ori legalitatea titlului de proprietate funciară.
Totodată, în cauză nu se poate pretinde, așa cum a arătat și instanța de fond, că transmiterea bunului din patrimoniul unei persoane juridice ca urmare a desființării acesteia echivalează cu o înstrăinare a bunurilor din respectivul patrimoniu către succesori. Transmiterea bunului în cazul încetării capacitații de folosința a societății comerciale cu răspundere limitată către asociatul unic a fost legal posibila la momentul adoptării hotărârii AGA, fiind reglementata de art. 236 din Legea nr. 31/1990, și reprezintă o consecință legala a dizolvării acesteia și a iminentei încetări a existenței persoanei juridice. Transmiterea respectiva nu reprezintă o "înstrăinare" în sensul art. 4 sus menționat, care presupune voința de a scoate un imobil dintr-un patrimoniu și transmiterea în alt patrimoniu fără imperativul încetării persoanei transmițătoare. Prin urmare, înstrăinarea bunului nu este similară sau identică preluării de către succesori a unui patrimoniu ca urmare a încetării persoanei titulare a acestuia.
Nu poate fi reținut nici motivul ce vizează "cauza ilicită" a transmiterii bunului prin raportare la același articol 4, întrucât, pe de o parte, lipsa de interes afectează cererea de chemare în judecată în aceeași măsură sus constatată, iar, pe de alta parte, hotărârea AGA a fost adoptata potrivit legii și nu contravine bunelor moravuri și ordinii publice pentru a atrage aplicarea art. 968.civil.
În ce privește apelul incidental, - prin care pârâta urmărește să schimbe soluția primei instanțe în privința reținerii unui alt "fine de neprimire" decât lipsa de interes - Curtea constată că acțiunea în justiție de față nu a fost determinată de nemulțumirea reclamanților ca și creditori sociali față de măsura dizolvării în sine și de consecința neacoperirii creanței lor împotriva societății comerciale, pentru a formula opoziție potrivit art. 61 alin. 1 si art. 62 din Legea nr. 31/1990.
Reclamanții, considerându-se titularii dreptului de proprietate asupra unui bun imobil deținut fără temei de către societatea comercială, invocă nelegalitatea hotărârii AGA în temeiul art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, deci pentru altă cauză juridică decât cea reglementată în art. 61 din aceeași lege.
Ca atare, cererea lor nu este inadmisibilă din acest punct de vedere.
În ce privește lipsa calității procesuale a pârâtei ca persoana fizică într-o cerere îndreptată împotriva unui act al unei persoane juridice, Curtea constată că pârâta nu este chemată în judecată ca o persoană străina de adoptarea actului contestat, ci în calitatea sa anterioara de unic asociat al societății comerciale pentru care a decis dizolvarea anticipată și în calitatea sa actuală de detentor al bunului imobil pentru care reclamanții opun dreptul lor de proprietate.
În ce privește aparerile făcute de intimata pârâtă pe calea întâmpinării, acestea au primit deja răspuns în considerentele anterioare.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 293 și 294 și următoarele proc.civ. Curtea va respinge apelul reclamanților și cererea de aderare la apel formulată de intimata pârâtă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelul declarat de reclamanții domiciliat în Rm.V,-, -.B,.3, jud.V, domiciliată în Rm.V,-,.18,.C,.12, jud.V,și- ambii domiciliați în B,-,.404-405,.1,.25, sector 2, și -domiciliată în D,-, jud.V, împotriva sentinței nr.982 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta domiciliată în Rm.V,-, jud.V, precum și cererea de aderare la apel formulata de intimata pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
20.03.2009
Red.
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță
