Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 16/A-
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul formulat de pârâtaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1131/C din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -reclamantăSC -, reprezentantă prin Lichidator Judiciar EXPERT,cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata - reclamantă SC -, prin lichidator judiciar EXPERT, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind apelanta - pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită reducerea valorii prejudiciului la suprafața de 1233. Depune la dosar note de ședință în acest sens, semnate de lichidatorul judiciar. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă solicită admiterea apelului la suma aferentă suprafeței de 1233. De asemenea, solicită obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral în ședință publică și factura privind onorariul pentru avocat.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.02.2008 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta -, aflată în procedura falimentului, prin lichidatorul judiciar Expert, a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 98.000 lei, reprezentând contravaloarea activului "Moara de " și a terenului în suprafață de 2540.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost privatizată în anul 2000 în baza dispozițiilor OUG nr.88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 și Legea nr. 137/2002, fiind încheiat în acest sens contractul de privatizare nr. AG 21/2000. La momentul respectiv în patrimoniul societății exista activul "Moara de " și terenul în suprafață de 2540 mp.
Ulterior, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, moara și terenul au fost predate foștilor proprietari, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 324din OUG 88/1997 în temeiul cărora pârâta trebuie să o despăgubească pe reclamantă în raport de valoarea de circulație a bunurilor respective.
La dosar au fost depuse: sentința comercială nr. 536/F/2006 pronunțate de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, sentința civilă nr. 773/1999 pronunțată de Judecătoria Costești, decizia civila nr. 2949/1999 pronunțată de Tribunalul Argeș, decizia civila nr. 1557/R/2000 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, dovezi privind parcurgerea procedurii de conciliere și procesul-verbal de conciliere, proces-verbal de predare - primire din 06.05.2005, contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. AG 21/2000, precum și dovada de achitare integrală a prețului acțiunilor cumpărate prin contractul arătat anterior.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale Tribunalului Comercial Argeș, excepția netimbrării acțiunii la valoarea pretențiilor cerute, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul litigiului, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si, în subsidiar, în situația admiterii cererii de chemare în judecată, calcularea despăgubirilor la valoarea contabilă a activului și în raport de cota de 90,19% cât reprezintă acțiunile vândute de către antecesorul legal al pârâtei în capitalul social al reclamantei.
Prin încheierea de ședință din 15.05.2008 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare și a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize de evaluare a bunurilor "Moara l de " și terenul aferent.
La data de 27.11.2008 reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 304.535 lei.
Prin sentința comercială nr. 1131/C/27 noiembrie 2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost majorată sub aspectul cuantumului pretențiilor, și obligat-o pe pârâtă să plătească acesteia suma de 304.535 lei despăgubiri și suma de 2.800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că societatea reclamantă s-a privatizat în anul 2000 în baza OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, iar activul "Moara l de " a ieșit din patrimoniul acesteia în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De asemenea, instanța a reținut incidența art. 324din OUG nr. 88/1997, modificată, precum și faptul că expertiza efectuată în cauză a calculat valoarea bunurilor reclamantei la suma totală de 304.535 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând și suspendarea executării sentinței pentru a nu fi prejudiciat bugetul statului în mod nelegal.
1. În motivarea apelului, pârâta a arătat că prima instanță a soluționat pricina cu încălcarea normelor de competență teritorială, respectiv art. 5 teza I coroborat cu art.10 pct.1 proc.civ. privitor la locul executării contractului - sediul vânzătorului. Astfel, AVAS are cont deschis la Trezoreria Statului, sector 1 B, loc unde trebuia să se facă plata în temeiul art. 6.1.1 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni. Ca atare, competența aparține Tribunalului București - Secția Comercială.
Al doilea motiv de apel are în vedere excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținându-se că data nașterii dreptului reclamantei de a pretinde despăgubirile potrivit art. 324din OUG nr. 88/1997 modificată, așa cum, de altfel, însăși reclamanta a recunoscut, o constituie momentul la care a rămas irevocabilă hotărârea judecătoreasca de restituire în natură a imobilelor către foștii proprietari. În mod nelegal a respins prima instanță excepția prescripției, fiind fără relevanță faptul că restituirea ca atare s-a făcut în anul 2005, întrucât până la acel moment reclamanta a avut doar un drept de folosință, iar nu un drept de proprietate asupra imobilelor.
2. De asemenea, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost greșit respinsă și prin raportare la dispoz. art. 324și art. 328din OUG nr.88/1997 - care stabilesc un termen special de prescripție de trei luni - și la dispoz. art.39 din Legea nr.137/2002 - care stabilesc un termen special de prescripție de o luna. Termenele sunt aplicabile, întrucât reclamanta valorifică un drept rezultat dintr-un act normativ din domeniul privatizării - OUG NR. 88/1997 - și s-au împlinit înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, pentru că dreptul s-a născut în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a bunurilor.
În fine, având în vedere momentul nașterii dreptului material la acțiune, excepția prescripției trebuia admisă și în cazul în care instanța ar fi reținut incidența termenului general de prescripție prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
3. Pe fond, apelanta a criticat sentința în primul rând cu privire la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 2540 mp, deși prin sentința civila nr. 773/1999 intimata-reclamanta a fost obligată sa lase in deplina proprietate și posesie foștilor proprietari suprafața de 1233 mp. Asupra acestui aspect, învederat de către pârâtă, instanța de fond nu s-a pronunțat.
În al doilea rând, sentința este criticată cu privire la cuantumul despăgubirii acordate, susținându-se că din art.324din Legea nr.99/1999 nu rezultă că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație a activelor. Prejudiciul suferit de reclamantă trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor imobile înregistrate în patrimoniul acesteia la data privatizării, deoarece în caz contrar societatea s-ar îmbogăți fără justă cauză. Prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni, AVAS a vândut 90,19% din valoarea capitalului social al SC -, reprezentând 793.027,5 lei, și nu este posibil ca pentru un singur activ să plătească suma de 304.535 lei cu caracter de despăgubire. Interpretarea art. 324din Legea nr. 99/1999, modificată și completată, trebuie să se facă cu mult discernământ, astfel încât despăgubirea să reprezinte efectiv acoperirea unui prejudiciu cert, real, iar nu o cale de îmbogățire pentru societatea reclamantă.
În susținerea apelului au fost depuse la dosar: decizia nr.536/14.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul -, și decizia nr.1074/20.02.2003, pronunțată ÎCCJ - SC în dosarul 7381/2001.
Prin încheierea de ședința din data de 18.02.2009, Curtea a respins cererea de suspendare a executării sentinței, reținându-se în esență că, față de dispozițiile OG nr.22/2002 și de termenul fixat pentru judecarea apelului, apelanta nu riscă sa suporte un prejudiciu ireparabil.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în cauză, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1. În mod corect a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș, în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 si art. 12 Cod proc. civilă. Astfel, în cauză reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art. 8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă are un caracter general, codul recunoscând reclamantului un drept de opțiune în condițiile art. 8 Cod proc. civilă. În speță, aceste condiții sunt realizate, iar intimata reclamantă a sesizat în mod corect instanța de la sediul său, întrucât apelanta pârâtă se încadrează în sintagma "regiile publice" prevăzută de art.8 alin. 1 Cod pr.civilă.
În plus, dacă se apreciază că litigiul dintre părți este relativ la obligațiile comerciale rezultate din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, se reține faptul că pentru stabilirea competenței nu are relevanță numai locul plății sumei datorată de către societate către AVAS conform cap.6 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, respectiv contul deschis la Trezoreria Sector 1 B, care arată locul executării contractului, ci și locul nașterii obligației. Sediul pârâtei este și el un criteriu alternativ de determinare a competenței.
Conform art. 10 pct 4.proc.civ. în materia obligațiilor comerciale interesează locul în care obligația a luat naștere sau acela al locului plății.
Contractul intervenit între părți la data de 15.06.2000 a fost încheiat, de către reprezentanții celor două persoane juridice, la Pitești, astfel că - potrivit competenței alternative prevăzute de art. 10 pct 4.pr.civ. raportat la posibilitatea reclamantului de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, conform art. 12.proc.civ. - competența teritorială aparține Tribunalului Comercial Argeș.
2. Nici excepția prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi primită, întrucât în cauză este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, iar nu termenele speciale invocate de apelantă.
Astfel, potrivit art.39 din Legea nr.137/2002, "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție".
Litigiul de față este generat de neîndeplinirea de către AVAS a unei obligații legale de garanție pentru evicțiune, stabilită prin art. 324din OUG nr. 88/1997, pentru bunurile imobile pe care reclamanta a fost nevoită să le restituie foștilor proprietari. O astfel de garanție nu este total independentă de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, chiar dacă nu este reglementată prin clauzele acestuia. Vânzând acțiunile statului către reclamantă, antecesorul legal al apelantei AVAS a transmis acesteia și toate bunurile (activele) a căror valoare reprezenta capitalul social cuprins în acțiunile vândute.
Pe de altă parte, legea instituie în sarcina instituției implicate în privatizare o obligație de garanție pentru toate imobilele pe care societatea comercială le-a restituit foștilor proprietari, indiferent dacă valoarea unor imobile nu se regăsește în capitalul social reprezentat de acțiunile transmise în procesul de privatizare.
Prin urmare, întrucât o astfel de obligație de garanție există indiferent de cota de capital reprezentată de acțiunile vândute, înseamnă că asumarea ei de către AVAS nu trebuie privită exclusiv prin prisma Contractului de vânzare acțiuni. Ca atare, exercitarea acțiunea în garanție ca cea din speță este supusă termenului general de prescripție de trei ani prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Și în situația în care se apreciază că acțiunea din cauză este o consecință a executării obligațiilor rezultate din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, termenul de prescripție pentru exercitarea ei este tot termenul general de trei ani arătat, întrucât nu pune în discuție operațiuni specifice sau acte întocmite în temeiul legii speciale de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 324se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizate, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
Executarea silită poate interveni într-un anumit termen de prescripție, iar în tot acest interval de timp societățile comerciale obligate la restituire pot executa benevol restituirea bunurilor imobile, dar pot și spera în neaducerea la îndeplinire silită a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil.
În această ultimă ipoteză este evident că societatea nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. Ca urmare, plata despăgubirilor se face în raport de momentul restituirii, iar nu de cel al rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de restituire.
De altfel, restituirea efectivă ca moment de referință pentru producerea prejudiciului și solicitarea despăgubirilor este consacrată art. 29 alin 1 din Legea nr. 137/2002 care prevede că "instituția publică implicată asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestoraprin executarea unor hotărâri judecătoreștidefinitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat".
În cauză, restituirea imobilelor Moară și teren s-a dispus prin sentința civilă nr. 773/1999 pronunțată de Judecătoria Costești, definitivă prin decizia nr. 2949/1999 pronunțată de Tribunalul Argeș și irevocabilă prin decizia nr. 1557/R/2000 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă. Executarea dispoziției judecătorești s-a făcut la data de 06.05.2005, potrivit procesului verbal de predare-primire încheiat de administratorul social al intimatei reclamante cu fostul proprietar. Raportat la momentul restituirii, formularea cererea de chemare în judecată la data de 25.02.2008 s-a făcut în interiorul termenului de prescripție arătat.
3. Cu privire la valoarea despăgubirii se constată că, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.137/2002, instituția publică implicată în privatizare asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Totodată, art. 30 din același act normativ, prevede că dispozițiile art.324din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Contractul de vânzare - cumpărarea acțiuni din speță a fost încheiat la 15.06.2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002, aplicându-i-se în consecință dispozițiile art.324de mai.
Potrivit acestui din urmă text legal, nstituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prejudiciate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Ca atare, pentru contractele de privatizare încheiate anterior anului 2002, cuantumul despăgubirii produse prin restituirea bunului din patrimoniul societății comerciale către foștii proprietari nu este limitat la o anumită valoare. Limitarea la "50% din prețul efectiv plătit de cumpărător" prev. de art. 30 alin.1 din Legea nr.137/2002 este aplicabilă doar contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate după intrarea în vigoare a legii respective.
În aceste condiții, textul art. 324din OUG nr.88/1997 se completează cu dispozițiile dreptului comun în materie de evicțiune, urmând ca persoana evinsă să primească despăgubirile prevăzute de art.1341 rap. la art.1344 Cod civil. Acesta se referă, într-adevăr, la restituirea prețului, însă la pct. 4, textul are în vedere daune interese care reprezintă pierderea efectivă suferită de cumpărător, respectiv valoarea care a ieșit din patrimoniul său la momentul evicțiunii. Dispoziția este susținută de prevederile art. 1344 Cod civil, care instituie în sarcina vânzătorului obligația de a plăti pe lângă prețul vânzării, excedentul valorii în timpul evicțiunii.
Ca atare, nu se poate susține că intimata reclamantă beneficiază de o creștere patrimonială nejustificată față de valoarea achitată la momentul cumpărării acțiunilor, însuși textul de lege menționat prevăzând modalitatea de determinare a despăgubirilor.
Repararea prejudiciului nu poate fi, deci, limitată la valoarea contabilă imobilelor restituite, după cum nu poate fi limitată la cota de capital social reprezentată de acțiunile vândute, întrucât, așa cum s-a arătat mai, legea instituie obligația de despăgubire pentru toate bunurile imobile restituite, fără vreo referire la numărul acțiunilor sociale vândute.
Sentința primei instanțe este, însă, nelegală în privința obligării pârâtei AVAS să plătească despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare decât cea indicată în hotărârile judecătorești de restituire.
Astfel, prin sentința civilă nr. 773/1999 intimata reclamantă a fost obligată să restituie fostului proprietar activul Moară și terenul aferent de 1233 mp.
Ca atare, indiferent că intimata-reclamantă a restituit în fapt, la data de 06.05.2005, suprafața de 2540 mp, apelanta-pârâtă AVAS nu putea fi obligată decât la despăgubirea corespunzătoare suprafeței indicate în hotărârea judecătorească.
Curtea constată că expertiza judiciară efectuată în fața instanței de fond conține elemente sigure pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite intimatei reclamante pentru terenul de 1233 mp, cuantum care se adaugă celui corespunzător activului "Moară de ". Curtea are în vedere valoarea de 38,5 lei/mp stabilită de expert în cuprinsul expertizei, la fila 55 dosar fond.
În consecință, pentru acest motiv, văzând dispoz. art. 294 și următoarele proc.civ. Curtea va admite apelul și va schimba sentința primei instanțe în sensul că o va obliga pe pârâta AVAS să plătească reclamantei SC - suma totală de 254.215,5 lei. Sentința va fi menținută în rest.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către intimata reclamantă, prin avocat, în cadrul concluziilor finale asupra apelului, Curtea constată că acestea nu sunt dovedite, întrucât la dosar a fost depusă copie doar de pe factura fiscală emisă de cabinetul de avocatură care a asigurat asistența judiciară a reclamantei, iar nu o dovadă de plată a respectivei valori facturate. Prin urmare, nu pot fi aplicate dispoz. art. 274.proc.civ. întrucât în susținerea cererii accesorii privind plata cheltuielilor de judecată, nu există dovadă că intimata reclamantă a efectuat până la momentul prezent vreo cheltuială procesuală în apel.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1132/C din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC-, reprezentantă prin Lichidator Judiciar EXPERT Pitești, cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul.
Schimba sentința în sensul că o obligă pe pârâta AVAS să plătească reclamantei SC - suma totală de 254.215,5 lei.
Menține sentința în rest.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
4ex/11.03.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță
