Spete pretentii comerciale. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 17/A-
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, pentru soluționare, apelul formulat de pârâtaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1132/C din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC-, reprezentantă prin Lichidator Judiciar EXPERT Pitești. cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata - reclamantă SC -, prin lichidator judiciar EXPERT, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind apelanta - pârâtă
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar copia facturii nr. 145/03.03.2009, reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise pe care le susține oral în ședință publică. Cu privire la motivele de apel privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată solicită a fi respins, cu motivarea că, restrângerea pretențiilor reclamantei nu poate conduce automat și la reducerea cheltuielilor de judecată. Dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, nu condiționează acordarea cheltuielilor de judecată în funcție de valoarea pretențiilor admise de instanța de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25.02.2008, pe roul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta -, aflată în procedura falimentului, prin lichidatorul judiciar Expert, a chemat în judecată pe pârâta AVAS B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 110.000 lei, reprezentând contravaloarea activului "Moara ", compusă din clădiri și teren în suprafață de 424,93
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că s-a privatizat în baza dispozițiilor OUG nr.88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 și Legea nr. 137/2002, fiind încheiat în acest sens contractul de privatizare nr. AG 21/2000 iar la momentul respectiv exista în patrimoniul societății activul "Moara.
Ulterior, arată reclamanta, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile activul a fost predat foștilor proprietari. În această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 32/4 din OUG 88/1997, în temeiul cărora reclamanta trebuie să fie despăgubită la valoarea de circulație cu contravaloarea activului respectiv.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința comercială nr. 536/F/2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, sentința civilă nr. 117/2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, procesul-verbal de conciliere, proces-verbal de predare - primire din 25.07.2007, contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. AG 21/2000.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale Tribunalului Comercial Argeș, excepția netimbrării acțiunii la valoarea pretențiilor cerute, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul litigiului, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau în subsidiar, în situația admiterii cererii, calculul despăgubirilor să fie făcut la valoarea contabilă a activului.
Prin încheierea de ședință din 15.05.2008 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare și a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize de evaluare a bunurilor ce compun activul "Moara ".
Prin sentința comercială nr. 1132/C/27 noiembrie 2008 Tribunalul Comercial Argeșa admis acțiunea așa cum a fost restrânsă formulată de reclamanta CAS. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EXPERT, cu sediul în Pitești,- A, etaj 1,. 17, județul A, împotriva pârâtei - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -, nr. 50, sectorul 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,--11, sectorul 1. fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 103.911,65 lei despăgubiri și 4800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că societatea reclamantă, aflată în prezent în procedura insolvenței, s-a privatizat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AG 21 din 15.06.2000, dată la care în patrimoniul său se afla activul" Moara ".
Prin sentința civilă nr. 117/2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, activul respectiv a fost restituit în temeiul Legii nr.10/2001 moștenitorilor fostului proprietar.
Potrivit art. 32/4 din OUG nr.88/1997, modificată prin Legea nr.88/2007, aplicabile în cauza de față, "instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. 1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."
S-a reținut că potrivit procesului-verbal din 25.07.2007 activul "Moara " compus din clădire, instalații și teren de 424,93. a fost restituit efectiv moștenitorilor fostului proprietar. Expertiza efectuată în cauză a stabilit pentru activul respectiv o valoare de circulație în cuantum de 103.911,65 lei, sumă în raport de care reclamanta și-a restrâns acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând în primul rând suspendarea executării sentinței și admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța a soluționat pricina cu încălcarea normelor de competență teritorială, respectiv art.5, teza I, coroborat cu art.10 pct.1 proc.civ. Se susține că apelanta are cont deschis la Trezoreria Statului, sector 1 B, loc unde trebuia să se facă plata, astfel că Tribunalul Argeș nu era competent.
Într-un al doilea motiv de apel se arată că, instanța în mod nelegal a respins excepția prematurității, deoarece hotărârea prin care s-a restituit bunul în discuție nu era irevocabilă.
Un al treilea motiv de apel are în vedere excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținându-se că față de disp. art.324și 328din OUG nr.88/1997 rap. la art.39 din Legea nr.137/2002, cererea este prescrisă. În materia legii speciale nr.88/1997, prescripția este scurtă, respectiv un termen de 1 lună, iar cererea de față are ca obiect valorificarea unui drept prevăzut de acest act normativ.
Pe fond se critică sentința în primul rând cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, statuându-se greșit de către aceasta o sumă de 4.800 lei taxă de timbru aferentă sumei solicitate din care s-a acordat numai o parte.
Se critică sentința și cu privire la cuantumul despăgubirii acordate, susținându-se că din art.324din Legea nr.99/1999, nu rezultă că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație a activelor. Prejudiciul suferit de reclamantă trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor imobile înregistrate în patrimoniul societății la data privatizării, deoarece în caz contrar societatea s-ar îmbogăți fără justă cauză. Prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni, AVAS a vândut 90,19% din valoarea capitalului social al SC -, reperezentând 793.027,5 lei, astfel că nu este posibil ca pentru un singur activ să plătească suma de 103.911, 65 lei cu caracter de despăgubire.
Mai mult, AVAS nu este răspunzătoare pentru prejudiciul suportat, iar valoarea exagerată față de valoarea contractului de privatizare atrage consecința îmbogățirii fără justă cauză a reclamantei.
În susținerea apelului au fost depuse la dosar: decizia nr.536/14.02.2008 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul 38589/2005 și decizia nr.1074/20.02.2003 pronunțată ÎCCJ în dosarul 7381/2000.
Cererea de suspendare a fost respinsă prin încheierea din 18.02.2009, reținându-se în esență că, față de dispozițiile OG nr.22/2002 și de termenul fixat pentru judecarea apelului, apelanta nu riscă un prejudiciu ireparabil.
SC - a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei de față are în vedere regresul exercitat de către societatea comercială privatizată, ulterior executării contractului de privatizare, pentru evicțiunea suferită de reclamant. În mod corect a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș, în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 si art. 12 Cod proc. civilă. Astfel, în cauză reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art. 8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă are un caracter general, codul recunoscând reclamantului un drept de opțiune în condițiile art. 8 Cod proc. civilă. În speță, aceste condiții sunt realizate, iar intimata reclamantă a sesizat în mod corect instanța de la sediul său, întrucât apelanta pârâtă se încadrează în sintagma "regiile publice" prevăzută de art.8 alin. 1 Cod pr.civilă.
Chiar dacă se apreciază că litigiul dintre părți este relativ la obligațiile comerciale rezultate din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, se reține faptul că pentru stabilirea competenței nu are relevanță numai locul plății sumei datorată de către societate către AVAS conform cap.6 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, respectiv contul deschis la Trezoreria Sector 1 B, care arată locul executării contractului, ci și locul nașterii obligației. Sediul pârâtei este și el un criteriu alternativ de determinare a competenței.
Conform art. 10 pct 4.proc.civ. în materia obligațiilor comerciale interesează locul în care obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Din contractul încheiat între părți la 15.06.2000 rezultă că acesta a fost încheiat la Pitești, de către reprezentanții celor două persoane juridice, astfel că potrivit competenței alternative prevăzute de art. 10 pct 4.pr.civ. raportat la posibilitatea reclamantului de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, conform art. 12.proc.civ. competența teritorială aparține Tribunalului Argeș, astfel că excepția nu este întemeiată.
Excepția prematurității nu poate fi reținută, având în vedere mențiunea "irevocabil" existentă pe sentința civilă nr.117/19.04.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- - fila 7 verso. Neexercitarea căii de atac împotriva sentinței menționate a determinat rămânerea acesteia definitivă și irevocabilă în raport de disp. art.377 alin.1 pct.2 proc.civ. De altfel, în motivul următor de apel se susține că prescripția curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cererea fiind prescrisă, rezultând implicit că se are în vedere caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești de restituire în natură, invocată de reclamantă.
Nici excepția prescripției nu poate fi primită, în cauză fiind aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, însuși textul invocat de către apelantă determinând această concluzie.
Astfel, potrivit art.39 din Legea nr.137/2002, "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție". Or, în cauză, se are în vedere o consecință a executării obligațiilor rezultate din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, iar nu operațiuni specifice sau acte întocmite în temeiul legii speciale. Litigiul de față este generat de neîndeplinirea de către AVAS a unei obligații legale de garanție pentru evicțiune, stabilită prin art. 324din OUG nr. 88/1997, pentru bunurile imobile pe care reclamanta a fost nevoită să le restituie foștilor proprietari. O astfel de garanție nu este total independentă de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, chiar dacă nu este reglementată prin clauzele acestuia. Vânzând acțiunile statului către reclamantă, antecesorul legal al apelantei AVAS a transmis acesteia și toate bunurile (activele) a căror valoare reprezenta capitalul social cuprins în acțiunile vândute.
Pe de altă parte, legea instituie în sarcina instituției implicate în privatizare o obligație de garanție pentru toate imobilele pe care societatea comercială le-a restituit foștilor proprietari, indiferent dacă valoarea unor imobile nu se regăsește în capitalul social reprezentat de acțiunile transmise în procesul de privatizare.
Prin urmare, întrucât o astfel de obligație de garanție există indiferent de cota de capital reprezentată de acțiunile vândute, înseamnă că asumarea ei de către AVAS nu trebuie privită exclusiv prin prisma Contractului de vânzare acțiuni. Ca atare, exercitarea acțiunea în garanție ca cea din speță este supusă termenului general de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Și în situația în care se apreciază că acțiunea din cauză este o consecință a executării obligațiilor rezultate din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, termenul de prescripție pentru exercitarea ei este tot termenul general de trei ani sus arătat, întrucât nu pune în discuție operațiuni specifice sau acte întocmite în temeiul legii speciale de privatizare.
Totodată textul art.3228din OUG nr.88/1997, referitor la termenul de trei luni, invocat de apelantă, este abrogat prin Legea nr.137/2002.
Cu privire la valoarea despăgubirii se constată că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.137/2002, instituția publică implicată în privatizare, asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Totodată, art.30 din același act normativ, prevede că dispozițiile art.324 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Contractul de Vânzare - cumpărarea acțiuni în discuție în prezenta cauză a fost încheiat la 15.06.2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002, aplicându-i-se în consecință dispozițiile art.324 din OUG nr.88/1997.
Potrivit acestui din urmă text nstituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prejudiciate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Ca atare, pentru contractele de privatizare încheiate anterior anului 2002, legea nu limitează cuantumul despăgubirii produse prin restituirea bunului din patrimoniul societății comerciale către foștii proprietari, dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002, nefiind aplicabile.
În aceste condiții, textul art. 324 din OUG nr.88/1997, se completează cu dispozițiile dreptului comun în materie de evicțiune, urmând ca persoana evinsă să primească despăgubirile prevăzute de art.1341 rap. la art.1344 Cod civil. Acesta se referă, într-adevăr, la restituirea prețului, însă la pct.4, textul are în vedere daune interese care reprezintă pierderea efectivă suferită de cumpărător, respectiv valoarea care a ieșit din patrimoniul său la momentul evicțiunii. Dispoziția este susținută de prevederile art.1344 Cod civil, care instituie în sarcina vânzătorului obligația de a plăti pe lângă prețul vânzării, excedentul valorii în timpul evicțiunii.
În aceste condiții nu se poate susține că intimata beneficiază de o creștere patrimonială nejustificată față de valoarea achitată la momentul cumpărării acțiunilor, însuși textul de lege sus menționat, prevăzând modalitatea de determinare a despăgubirilor.
În ce privește cheltuielile de judecată, se constată că a fost achitat de către reclamantă onorariul de expert de 3000 lei (chitanțe 55 și 45) iar onorariul avocat a fost achitat prin factura de la fila 76, fiind în sumă de 1080 lei. Față de prevederile art. 274.proc.civ. instanța a acordat corect aceste cheltuieli, onorariul de expert neputând fi redus. Totodată se constată că reclamanta nu a achitat taxă de timbru, fiind scutită potrivit art. 77 din nr. 85/2006, astfel că susținerile apelantei nu sunt fondate.
În ce privește cheltuielile de judecată în apel se constată că acestea nu sunt dovedite cu înscrisuri, în condițiile art. 139.proc.civ. spre deosebire de înscrisul depus la fila 76 dosar fond care atestă cheltuielile privind onorariul de avocat în fața primei instanțe. Ca atare, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art.296 Cod proc.civ, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1132/C din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC-, reprezentantă prin Lichidator Judiciar EXPERT Pitești. cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009, la curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4ex/05.03.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță
