Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.35/C/2009 -
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul pârâtStatul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamantS Mcu sediul în S M,-, Județ S M și intimatul pârât Orașul prin Primar cu sediul în,-, Județ S M, împotriva sentinței nr.1396/LC din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul nu este legal timbrat, că apelantul pârât a depus la dosar în data de 3.03.2009 o cerere prin care comunică faptul că potrivit art.26 alin.2 din nr.706/C/22.04.1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru SMe ste scutită de achitarea taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, constată că apelul declarat în cauză este scutit de plata taxei de timbru, conform prevederilor art.17, teza I din Legea nr.146/1997, revine asupra dispozițiilor de timbrare în sarcina apelantului, respinge excepția de netimbrare invocată prin întâmpinare și considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.1396/LC din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acesta.
A admis acțiunea comercială înaintată de reclamanta SMSM, împotriva pârâților ORAȘUL prin PRIMAR și STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și în consecință a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor situate în, str. -. 8 parter în natură spații comerciale - magazin "modern" în suprafață de 81 mp, respectiv magazin "Sport" în suprafață de 146 mp. Înscrise în CF colectivă 3519 nr. cad. 3/a/4/5/a/2 de sub B3, 4 cu titlu juridic construcție proprie.
A constatat dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului aferent în suprafață de 17/283 mp, respectiv 36/283 mp. A dispus întabularea drepturilor reclamantei conform celor de mai sus. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din înscrisurile de carte funciară depuse la dosarul cauzei rezultă că, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este Statul Român.
Întrucât art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare prevede expres că " înscrierea uni drept se poate face numai
a) împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută", instanța a apreciat că, chiar în situația în care dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a trecut prin efectul legii în patrimoniul unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă nu poate dispune de drept fără înscrierea acestuia în cartea funciară, iar pentru ca hotărârea judecătorească să poată produce efecte juridice este necesară pronunțarea acesteia și în contradictoriu cu persoana care figurează în evidențele de carte funciară ca titular al dreptului de proprietate.
Prin urmare, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român invocată de acesta este nefondată motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc.civ. și a textelor de lega anterior amintite urmează a fi respinsă.
În baza autorizației de efectuare de lucrări nr. 418/1978, SMa construit blocul de locuințe nr.8 din, conform înțelegerii încheiate la 7 decembrie 1977 între S M și S M, beneficiar al spatiilor comerciale situate la parterul blocului era reclamanta. De la data construirii acestor spații, au rămas în administrarea reclamantei, respectiv a antecesoarei acesteia.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen, apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive invocată de Statul Român și respingerea acțiunii față de această parte.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, deoarece calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. Terenul din litigiu, prin efectul prev. art.36 alin.1 din Legea 18/1991, se află în proprietatea orașului și sunt în administrarea primăriilor care pot să dispună cu privire la acestea în calitate de proprietari și au prin urmare calitate procesual pasivă în cauză. De asemenea, potrivit prev. art.26 alin.2 din Legea 7/1996 trecerea în proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 este opozabilă erga omnes și fără înscrierea în cartea funciară. Având în vedere efectul de opozabilitate al legii consideră că reținerea calității procesual pasive a statului în cauză echivalează cu necunoașterea legii. Prin urmare, deoarece Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de proprietar, nu se poate pronunța cu privire la întabularea dreptului de folosință asupra imobilului-teren pe durata existenței construcțiilor ce face obiectul cauzei. În spețe similare, instanțele de judecată au statuat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive, astfel că apreciază că în cauză se impune schimbarea sentinței atacate sub acest aspect.
Intimata S M, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacate. Intimata arată că apelantul are calitate procesual pasivă în cauză deoarece este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, iar potrivit prev. art.22 din Legea 7/1996 înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută. Arată că la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, terenul din cauză nu se afla în administrarea Primăriei, atributele posesiei și folosinței terenului fiind exercitate de proprietarii apartamentelor și spațiilor comerciale edificate pe terenul din litigiu.
Instanța de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este fondat, urmând ca în baza prev. art.295-296 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respingerii acțiunii reclamantei față de acest pârât, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta intimată - SMa solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și orașul prin primar, să constate dreptul de proprietate asupra două spații comerciale înscrise în CF 3519 nr. top 3/a/4/5/a/2, să se constate dreptul de folosință asupra cotelor părți de 17/283 mp respectiv 36/283 mp din terenul aferent celor două spații comerciale, să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și dreptului de folosință asupra terenului aferent acestora.
Conform înscrierilor de carte funciară din CF 3519 nr. top 3/a/4/5/a/2 proprietar tabular asupra terenului din litigiu apare înscris, începând cu 24.03.1981 Statul Român în baza Decretului 218/1960 și 712/1966.
Pe acest teren, aflat în administrarea Consiliului Popular, s-a hotărât în anul 1978 construirea unui bloc de locuințe cu magazine la parter, beneficiar al investiției fiind Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor S M și Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum de Credit S M, ulterior, după edificarea construcției, aceasta fiind înscrisă în evidențele de carte funciară.
Exercitarea în fapt a posesiei și folosinței terenului pe care s-a executat construcția de către proprietarii terenului nu înseamnă că acestora le-a revenit și dreptul de administrare asupra terenului cum invocă reclamanta, atâta vreme cât dreptul de administrare asupra terenului a rămas în favoarea organelor autorităților locale în reprezentarea Statului Român, proprietar al terenului.
Ulterior anului 1989, terenurile care anterior erau ale statului român (denumit generic) au fost repoziționate în funcție de valoarea și poziționarea lor, proprietatea statului fiind împărțită în proprietatea publică și privată a Statului Român și proprietatea publică ori privată a unităților administrativ teritoriale.
Astfel, prin prev. art. 36 alin.1 din Legea 18/1991 s-a stipulat că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data apariției legii, trec în proprietatea comunei, orașelor sau a municipiilor. Această trecere din proprietatea statului în proprietatea unității administrativ teritoriale intervenită prin efectul legii este opozabilă potrivit prev. art.26 alin.2 din Legea 7/1996 erga omnes și fără înscrierea în cartea funciară.
Prin urmare, se reține că terenul din litigiu pe care este edificată construcția în care se află și cele două spații comerciale a trecut prin efectul legii în proprietatea unității administrativ teritoriale respectiv orașul reprezentat în cauză prin primarul orașului, pârât care în raport de solicitările reclamantei are calitate procesual pasivă, statul român în prezent nemaiavând această calitate procesual pasivă.
Nu poate fi reținută favorabil apărarea intimatei reclamante în sensul că apelantul ar avea calitate procesuală deoarece altfel nu s-ar putea realiza înscrierea în evidențele de carte funciară a drepturilor constatate prin petitul principal al acțiunii deoarece astfel cum s-a arătat mai sus, în prezent Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor nu mai este proprietar al terenului din litigiu.
Înscrierea ca proprietar tabular asupra terenului efectuată în anul 1981 Statului Român nu trebuie privită stricto-sensu în raport de prev. art.22 din Legea 7/1996 invocate de intimata reclamantă, ci trebuie a fi văzută și prin prisma tuturor modificărilor și delimitărilor legislative ce au intervenit ulterior asupra proprietății "statului român" precum și a dispozițiilor legale incidente acestora.
De altfel, aceasta a fost și rațiunea legiuitorului care a stipulat că trecerea din proprietatea "statului" în cea a unității administrativ teritoriale locale, are loc prin efectul legii și este opozabilă tuturor fără a fi necesară înscrierea în evidențele de carte funciară a trecerii respective.
În consecință, din acest punct de vedere prin prisma prev. art.22 din Legea 7/1996 înscrierea în evidențele de carte funciară din anul 1981 ca proprietar tabular asupra terenului a "statului român" trebuie să fie privită în prezent ca fiind a unității administrativ teritoriale a statului, respectiv al orașului.
Prin urmare, instanța de apel reține că motivele de apel invocate în cauză sunt fondate, în mod eronat reținând prima instanță calitatea procesual pasivă în cauză a apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respingerii acțiunii reclamantei față de acest pârât, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatapelul comercial d eclarat de apelantul pârâtStatul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamantS Mcu sediul în S M,-, Județ S M și intimatul pârâtOrașul prin Primarcu sediul în,-, Județ S M, împotriva sentinței nr.1396 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință respingeacțiunea reclamantei față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 19 martie 2009
Jud.fond
Dact.
5 exemplare/ 23 martie 2009
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:23 martie 2009.
- Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală
a Finanțelor Publice- S M, Romană, nr.3-5, județ S
- S M - S M,-, Județ S M
- Orașul prin Primar -,-, Județ S
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
