Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.67/C/2009-
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial d eclarat de pârâta- "." -,cu sediul în B,-, jud.B și continuat de- " AM" SRL,cu sediul în, DN 1,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " " -,cu sediul în B, sector 3,- și intimata pârâtă- " " - - prin administrator judiciar - " VEST audit ",cu sediul în O,-, jud.B, împotriva încheierii de ședință din 29 martie 2007 și sentinței nr.890/COM din 3 mai 2007, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 16 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 23 iunie 2009, pentru când - " AM" SRL, - " " - și - " VEST AUDIT au depus la dosar concluzii scrise, iar apoi s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 30 iunie 2009.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.890/COM din 3 mai 2007, Tribunalul Bihora admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - - B, cu sediul în B,-.sector3, în contradictoriu cu pârâtele - . - O, cu sediul în O-, jud B, și - -, cu sediul în O-, jud.B, și în consecință:
A stabilit că intenția reală a părților la încheierea Contractului de societate nr.21.860 din 28.08.1992. autentificat de notariatul de Stat B-O a fost următoarea:
- să constituie societatea pe acțiuni - O la care pârâta - . - O s-a obligat să aducă drept aport în natură, ce va deveni proprietatea noii societăți, bunurile civile și industriale prezentate în anexa nr.2, precum și terenul aferent acestora corespunzător anexei 3 din contract.
- în schimbul aportului în natură menționat mai sus, părțile au convenit ca pârâta - . - O să dobândească un număr de 188.000 acțiuni nominative, corespunzător unui procent de 47% din capitalul social.
A obligat pârâta - . - O să întabuleze terenul de sub construcții în suprafață de 49.203 mp înscris în CF 76315 până la 76332 inclusiv, în favoarea pârâtei - - O cu titlu de aport în natură sau în caz de refuz, autorizează reclamanta să facă formele de întabulare pe cheltuiala pârâtei - . -
Totodată, a obligat pârâta - . - O la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20.194 RON în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de societate autentificat sub nr.21860/28.08.1992, pârâta - . - O împreună cu mai multe societăți comerciale străine, au fondat societatea pe acțiuni - O cota de participare a pârâtei în calitate de acționar fondator, la constituirea capitalului social al societății fiind de 47%.
În baza contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr.12/7.10.2002. reclamanta a dobândit prin cesiune în calitate de cesionar un număr de 208.368 acțiuni nominative, pentru acoperirea sumei de 8.959.824.000 lei pe care cesionarul - import -, ulterior devenit import Industrial o datora societăților străine fondatoarea ale - - în baza contractului de cesiune încheiat la data de 18.12.1996.
Prin aceste acte de cesiuni succesive de transmitere de acțiuni reclamanta a devenit succesoarea în drepturi a societăților străine fondatoare ale - - O cu excepția - . -
Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 18.09.2006, reclamanta - deține calitatea de acționar a - -, având un număr de 354.368 acțiuni, cota de participare la beneficii și pierderi fiind de 64,9% în timp ce cota de participare la capitalul social al - -, deținută de - . - este de 34,43 %.
Potrivit art.4.pct.4. din contractul de societate încheiat la data de 28.08.1992. - . - pune la dispoziția societății - In - terenul aferent capacităților de producție aduse ca aport, corespunzător anexei nr.3. acordând dreptul de folosință al acestuia, urmând ca în termen de 6 luni de la data la care . - va obține titlul de proprietate asupra respectivului teren, să se facă evaluarea și cuprinderea acestuia în capitalul social al societății -In, cu drept de proprietate, potrivit prevederilor legale.
Potrivit art.6 pct.2 din contract, privind repartizarea acțiunilor între acționarii fondatori s-a prevăzut că . - deține 188.000 acțiuni, aportând numerele de la 1 la 188.000 fiind acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la înființarea societății.
În conformitate cu prev.art.65. al.1.din L 31/1990 actualizată privind societățile comerciale, " în lipsă de stipulație contrară bunurile constituite ca aport în societate devenind proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului."
Din această perspectivă interpretarea corectă a disp. art.4. pct.4. din contractul de societate, ilustrând voința reală a părților este aceea că societatea . - a adus ca aport la constituirea societății - O însuși dreptul de proprietate asupra terenului aferent capacităților de producție, corespunzător anexei 3, momentul evaluării și cuprinderii acestuia în capitalul social a - - O fiind stabilit în mod expres, în termen de 6 luni de la data obținerii titlului de proprietate asupra respectivului teren.
În consecință, dreptul de proprietate al societății pârâte asupra terenului aportat a fost preexistent transmiterii acestuia prin contractul de societate, însă îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară era condiționată de obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în condițiile HG 834/1991.
În susținerea acestui raționament instanța a avut în vedere disp. art.20 din L 15/1990 republicată, potrivit cărora: "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu "
În consecință, dreptul de proprietate al pârâtei - . - O la momentul încheierii contractului de societate nu era condiționat de obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, această operațiune fiind necesară numai pentru opozabilitatea acestui drept în regimul de carte funciară, respectiv pentru îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Acest aspect este confirmat și de martorul audiat în cauză la termenul din 19.04.2007, care precizează că societatea . avea calitatea de proprietar în cauză, doar că nu exista un document care să ateste această calitate pentru încheierea unui act translativ de proprietate la momentul constituirii -, terenurile având un alt regim juridic decât bunurile mobile.
În interpretarea martorului în cauză clauza prev. la art.6 din contract se explică în sensul că la data încheierii contractului . a pus la dispoziție terenul aportat, urmând a se încheia formal și procedurile de înregistrare, aceasta însemnând o acoperire integrală a capitalului social subscris.
Potrivit aceluiași martor aducerea efectivă în patrimoniul a terenului aportat nu constituie un plus de valoare față de cele constatate în contract cu privire la achitarea integrală a capitalului subscris de . -.
Acest aspect este confirmat și de martorul având calitatea de membru al consiliului de administrație al - - care precizează că partea străină nu și-a îndeplinit integral obligația de întregire a capitalului subscris, motiv pentru care - . - a decis să amâne îndeplinirea obligației de acordare a terenului aflat în patrimoniul propriu obligație condiționată de obținerea titlului de atestare a dreptului de proprietate.
Referitor la interpretarea pretenției invocată de pârâta - - O privind majorarea capitalului social corespunzătoare dreptului de proprietate aportat, instanța a apreciat că această pretenție este neîntemeiată deoarece în cuprinsul art. 6 pct.2. din contractul de societate s-a prevăzut în mod clar că cele 188.000 de acțiuni deținute de - . - sunt acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la înființare societății. Obligația pârâtei este întemeiată pe disp. art.15.al.2. teza finală din Codul comercial, potrivit cărora aporturile în natură a capitalului social se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.
Referitor la termenul de 6 luni de la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prev. în art.4.pct.4. din contractul de societate, instanța a apreciat că acesta are un caracter suspensiv deoarece pe durata curgerii termenului dreptul societății nou înființate de a solicita vărsarea aportului la capitalul social, constând în dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor este suspendat, iar la împlinirea termenului societatea nou fondată este în drept să ceară exercitarea obligației contractule sau să invoce excepția de neexecutare a contractului, iar în absența unei sancțiuni convenționale exprese devine operantă clauza rezolutorie legală prezumată de art.1020 - 1021 cod civil în cazul contractelor sinalagmatice.
Întrucât potrivit extrasului din coala CF 69688 O pârâta - . - și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor din litigiu în baza L 15/1990 și HG 834/1991 conform încheierii de CF 1215/1996, era operanta clauza art.4. pct.4. din contractul de societate privind obligația acesteia de a efectua evaluarea și cuprinderea terenului în capitalul social al - - De altfel potrivit declarației martorului evaluarea aportului - . - a fost efectuată înaintea contractului rămânând pentru . - obligația de a aduce efectiv în patrimoniul bunurile aportate, însă la acea dată nu se obținuse certificat de atestare a titlului de proprietate pentru terenurile aduse ca aport la societate.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, stabilirea cotelor de participație respectiv a cotei de participație de 47% a . - a fost stabilită ținându-se cont de întreaga valoare a capitalului subscris, evaluările fiind efectuate până la data încheierii contractului de societate.
Referitor la excepția lucrului judecat, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități prev. de art 1201 civ. și art 163 pr.civ. deoarece procesele anterioare în legătură cu care se invocă excepția nu au avut ca obiect o cererea de interpretare a clauzelor contractului de societate întemeiată pe disp. art. 974 și 977.civ.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.111 pr.civ. instanța a admis prezenta acțiune conform dispozitivului hotărârii constatând intenția reală a părților la încheierea contractului de societate astfel cum este enunțată în dispozitivul sentinței.
În temeiul art. 969 - 970 art.977 civ. art.65 din L 15/1990 instanța a obligat pârâta să întabuleze terenul de sub construcții în suprafață de 49.203 mp înscris în CF 76315 - 76332 inclusiv în favoarea - - cu titlu de aport în natură, iar în caz de refuz a autorizat reclamanta să facă formele de întabulare pe cheltuiala pârâtei - . -
În baza art.274 pr.civ. instanța a obligat pârâta - . - O aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20.194 RON în favoarea reclamantei cu titlu de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2007, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii, unind cu fondul excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că, în exercitarea acțiunii, reclamanta a invocat calitatea de creditoare, astfel încât cel puțin sub aspectul opozabilității, aceasta este îndreptățită să exercite acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.974 Cod civil, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că acțiunea are ca și obiect distinct, acțiunea în realizare, dar aceasta este o consecință a soluționării unui capăt de cerere precedent, ce vizează stabilirea voinței reale a părților asupra căruia există raport litigios, constatând că s-a formulat prin capătul 1 al cererii de chemare în judecată, o acțiune în constatare, privind stabilirea voinței reale a părților, fără de care acțiunea în realizare nu ar putea să subziste, respingând astfel excepția inadmisibilității acțiunii.
Împotriva sentinței și a încheierii a declarat apel pârâta - "." -, continuat de - " AM" SRL, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a celor două hotărâri judecătorești, în sensul de a se dispune respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în constatare, datorită existenței posibilității formulării unei acțiuni în realizare; admiterea excepției lipsei calității procesuale active a - " " - și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; admiterea excepției autorității de lucru judecat și în consecință respingerea acțiunii, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu încălcarea obligației de abținere, întrucât și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă prin sentința nr.2135/2004, pronunțată în dosar nr.295/COM/2004 - chiar un paragraf întreg din motivarea sentinței din 2004 se regăsește identic în motivarea sentinței apelate din 2007 - sentință prin care instanța a dispus întabularea dreptului de folosință al - " " - asupra terenului construit în suprafață de 49.203. (iar prin sentința apelată s-a dispus întabularea cu drept de proprietate).
Capătul 1 de cerere, arată apelanta, este reformat ca o acțiune în constatare pentru a se evita autoritatea de lucru judecat, față de o acțiune în realizare anterioară, respinsă irevocabil. Oricum, pentru capătul 2 de cerere, arată că există autoritate de lucru judecat.
Indiferent de cum ar fi calificat capătul 1 de cerere, fiind obligația instanței să de corecta calificare juridică în funcție de scopul urmărit de reclamant, în realitate capătul 2 este adevărata cerere a reclamantei, în realizare.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare are caracter subsidiar, de excepție, poate fi formulată numai dacă partea nu are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
Întrucât, terenurile în cauză sunt proprietatea - "." -, reclamanta tinde prin acțiunea formulată să oblige apelanta la transmiterea acestui drept de proprietate în favoarea - " " -, în insolvență (în continuare ), ceea ce reprezintă obiectul unei acțiuni în realizare.
Or, astfel cum s-a învederat mai sus, câtă vreme reclamanta are la îndemână acțiunea în realizare, apreciază că nu poate formula o acțiune în constatare prin care tinde să obțină același lucru.
În mod greșit, instanța de fond a apreciat că numai capătul 2 al acțiunii este o acțiune în realizare și că este accesoriu acțiunii principale, în constatare. În realitate, capătul 2 de cerere nu face decât să confirme că petitul principal este expresia unei acțiuni în realizare, că reclamanta are posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, ceea ce exclude admisibilitatea formulării acțiunii în constatare, conform art.111 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, în mod greșit instanța de fond a primit apărările, în sensul că aceasta este creditor al și a formulat o acțiune oblică conform art.974 Cod civil.
Acțiunea oblică are un caracter de excepție, subsidiar, în sensul că poate fi formulată de creditor numai dacă debitorul însuși nu o formulează.
Or, astfel cum a mai arătat, a exercitat împotriva apelantei acțiunea având ca obiect obligarea acesteia la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor de sub construcții, acțiune respinsă irevocabil (chiar două acțiuni, una respinsă pe fond, cealaltă ca inadmisibilă ca acțiune în constatare).
S-a mai susținut excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la decizia nr.498/24 octombrie 2000 Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr.2861/C/2000, rămasă irevocabilă prin decizia nr.6447/01.11.2002 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosar nr.773/2001.
Prin hotărârile judecătorești de mai sus, s-a respins capătul de cerere privind întabularea terenului în favoarea, instanțele tranșând irevocabil problema de fond, aceea a interpretării art.4.4 din contractul de societate al.
Astfel, asupra interpretării art.4.4, raportat la art.6.2 din contractul de societate al, instanțele s-au pronunțat irevocabil, în sensul că la constituire apelanta a aportat numai dreptul de folosință al terenurilor, că după ce obține titlul de proprietate pe terenuri urma evaluarea acestora, majorarea de capital social și atribuirea de acțiuni conform Legii nr.31/1990, că în contractul de societate s-a precizat expres că pentru ceea ce s-a aportat la constituire, apelanta a vărsat integral aportul în natură, în schimbul căruia a dobândit în anul 1992, 188.000 de acțiuni, corespunzător cotei de 47% din capitalul social al.
Arată apelanta că în prezenta cauză se pune în discuție aceeași problemă, interpretarea și consecințele art.4.4, cerându-se o constatare care a fost făcută anterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Or, principiul autorității lucrului judecat are la bază regula că o constatare, făcută printr-o hotărâre irevocabilă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, constatările făcute printr-o hotărâre definitivă, nu trebuie să fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.
În privința fondului, apelanta a arătat, că instanța de fond a apreciat că, în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, avea în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenurilor încă din 1990, direct în baza legii.
Art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 conține două teze, teza finală reprezentând excepția care include și nr.HG834/1991: bunuri dobândite cu alt titlu, respectiv conform nr.HG834/1991 - prin emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, cazul terenurilor în cauză ale apelantei.
Ca dovadă că terenurile nu se aflau în proprietatea - "." -, anterior emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate și ca o confirmare a tezei juridice expuse cu privire la imposibilitatea dobândirii dreptului de proprietate "ope legis" în anul 1990, stau dispozițiile legislației privatizării, care prevăd că pentru terenurile în privința cărora statul emitea certificat de atestare a dreptului de proprietate în baza nr.HG834/1991, se majora capitalul social cu valoarea terenului în cauză, urmând ca statul să primească acțiunile corelative.
Instanța de fond a interpretat greșit efectul legal al întabulării în cartea funciară, în considerentele sentinței apelate reținând că, certificatele de atestare a dreptului de proprietate sunt "formalități de carte funciară pentru opozabilitate", dreptul de proprietate existând în patrimoniul apelantei din 1990 în baza Legii nr.15/1990.
Atât în 1992, cât și în 1995, în era încă în vigoare Decretul nr.115/1938 privind cărțile funciare, conform căruia înscrierea dreptului de proprietate în avea efect constitutiv de drepturi.
În consecință, numai întabularea apelantei în cartea funciară pe terenurile în cauză putea conferi patrimoniului acesteia, dreptul de proprietate al terenurilor, ori în CF nu figura . proprietar în 1992, ci Statul Român. . a devenit proprietar tabular abia în 1996, realitate dovedită de copia cărții funciare, aflată la fila 70 din dosar. Așadar, singura probă pertinentă în sensul proprietății apelantei pe terenuri, la constituirea în 1992 ar putea fi un extras de carte funciară din care să rezulte că . avea dreptul de proprietate pe terenuri, ceea ce nu există.
Concluzionează că, nu se poate considera un teren ca aportat de apelantă în 1992 cu drept de proprietate, în condițiile lipsei titlului de proprietate.
Această obligație de a face, cu conținut patrimonial, a apelantei a rămas nerealizată, în prezent fiind prescrisă conform art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Conform art.3 din același act normativ termenul de prescripție extinctivă aplicabil în speță și opozabil sau este cel de 3 ani, de mult expirat.
Instanța nu a aplicat regula de interpretare prevăzută de art.982 Cod civil, "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg".
Corecta aplicare a acestei reguli, interpretarea "unele prin altele", a clauzelor art.4.1, art.4.4, art.6.2 și art.3.3 din contractul de societate al, ar fi condus la următoarea realitate:
Art.4.1. prevede ce bunuri se transmit, iar art.4.4 prevede în ce modalitate se transmit; în privința terenului, art.4.4 prevede expres cu referire la . - "acordând dreptul de folosință al acesteia".
Art.6.2 și art.3.3, arată expres că pentru aportul în natură subscris și vărsat de către apelantă, s-a atribuit acesteia un număr de 188.000 de acțiuni - același număr ca și în prezent - însemnând 47% din capitalul social al -.
Instanța nu a aplicat regula de interpretare prevăzută de art.983 Cod civil "în cazul în care rămân îndoieli, contractul se interpretează, dacă va fi nevoie, în folosul celui care s-a obligat" - in dubio pro reo.
Partea care s-a obligat, este . -, aplicarea regulii de interpretare in dubio pro reo, conducea evident la respingerea cererii de chemare în judecată.
Instanța a interpretat și aplicat greșit art.65 alin.1 și art.16 alin.2 teza finală din Legea nr.31/1990.
Astfel, art.65 alin.1 prevede "în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul comerțului".
Or, art.4.4 din contractul de societate al, așa cum s-a învederat la pct.4.3.1, conține tocmai o astfel de dispoziție contrară, justificată de imposibilitatea juridică a aportării dreptului de proprietate asupra terenurilor în 1992, întrucât apelanta nu era proprietar.
Art.16 alin.2 teza finală din Legea nr.31/1990, se referă "la transferarea drepturilor corespunzătoare", respectiv transferarea dreptului de proprietate, anume în condițiile art.4.4, în 6 luni de la dobândirea sa de către apelantă, obligație de a face în prezent prescrisă extinctiv.
În concluzie, apelanta a arătat că instanța, în disprețul situației de fapt și a coroborării probelor - depozițiile martorilor cu înscrisurile - în mod greșit a considerat ca reală convenția referitoare la aportarea și a dreptului de proprietate, fără evaluare și fără atribuire de participații în urma majorării de capital, deși: i) contractul de societate al este un înscris autentificat de notarul public, autentificarea presupunând că textul actului coincide cu voința părților semnatare; ii) nu se poate concepe aportarea în forma subscrierii la capitalul social a unor bunuri - terenuri - fără ca acționarul respectiv să fie proprietarul lor; iii) nu se poate concepe aportarea terenurilor la capitalul social în lipsa evaluării acestora, conform art.4.4 evaluarea urmând a fi efectuată după dobândirea dreptului de proprietate de către . -.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele, art.720/1 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar - " " - a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că în ceea ce privește excepția inadmisibilității promovării acțiunii în constatare pentru că ar fi posibilă acțiunea în realizarea dreptului, arată că prezentul litigiu, precum și cele anterioare, s-au născut între părți din cauza interpretării diferite a clauzei cuprinse în art.4.4. din contractul de societate al - " " -. Față de această situație, a fost necesar să se adreseze instanței pentru ca, în temeiul art.977 Cod civil să interpreteze voința reală a părților și această acțiune se poate înainta numai în temeiul art.111 Cod procedură civilă, pentru a se constata existența sau inexistența dreptului pretins.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arată că aceasta este nefondată, - " " - fiind acționar majoritar al - " " -, având o participare la capitalul social de 64,9%. În calitatea sa de acționar majoritar și de parte în contractul de asociere al - " " -, are calitatea de creditoare în raport cu pârâta - " " - și în temeiul art.974 Cod civil, are dreptul să exercite toate acțiunile debitoarei sale, în afară de acelea care îi sunt strict personale.
Pe de altă parte, atâta vreme cât ceilalți asociați ai - " " - și-au îndeplinit obligațiile rezultate din contractul de asociere, oricare dintre asociați poate solicita ca cei care nu și-au îndeplinit obligațiile să facă acest lucru, în conformitate cu dispozițiile art.66 din Legea nr.31/1990, în vigoare la data constituirii societății, combinat cu art.974 Cod civil.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, arată că este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art.1201 Cod civil, în sensul că intimata reclamantă nu a fost parte în nici unul din procesele anterioare și în aceste condiții hotărârile pronunțate nu îi sunt opozabile; nici una din cauzele anterioare nu a avut ca obiect o cerere de interpretare a clauzelor contractului de societate, întemeiată pe dispozițiile art.974 și 977 Cod civil.
Prin urmare, obiectul proceselor anterioare a fost diferit, și referirea la clauzele 4.4 și 6.2 din contract, în motivarea unei hotărâri judecătorești, nu poate atrage autoritatea de lucru judecat.
În ce privește fondul cauzei, arată intimata că, prin contractul de societate pârâta - "." - în art.4.4. s-a obligat să aducă aport în natură capacitățile de producție menționate în Anexa 3.
Datorită faptului că la data încheierii contractului de asociere, pârâta nu a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, la același art.4.4 s-a specificat ca aportul în natură menționat în Anexele 2 și 3, acordă noii societăți dreptul de folosință asupra acestora, urmând ca dreptul de proprietate să fie înscris în CF pe noua societate după obținerea titlului de proprietate.
Mai învederează instanței că apelanta face referire la art.35 din nr.OUG88/1997 și la pct.49 din Legea nr.99/1999, care prevăd majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pe care le vor dobândi.
Întrucât legea civilă nu retroactivează, sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data constituirii societății.
Mai arată că, în raport cu acestea, potrivit art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, prin care au fost transformate unitățile sociale de stat în societăți comerciale, bunurile aflate în folosința acestora devin proprietatea lor, prin urmare această proprietate a fost dobândită "ope legis".
Obținerea titlului de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.15/1990 și nr.HG834/1991 este o procedură administrativă necesară întabulării dreptului de proprietate în CF, pentru ca dreptul să devină opozabil ergo omnes, astfel doar în aceste condiții pârâta - "." putea să transmită două din atributele dreptului de proprietate, posesia și folosința.
Dreptul de proprietate al pârâtei, arată că era preexistent încheierii contractului de societate și orice susținere contrară este neconformă cu dispozițiile legale mai sus citate.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că apelul este fondat, urmând a fi schimbată în totalitate sentința apelată, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și în consecință va fi respinsă acțiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta a solicitat ca instanța să stabilească că intenția reală a părților la încheierea contractului de societate a fost să constituie societatea pe acțiuni, la care pârâta . s-a obligat să aducă ca aport în natură, ce va deveni proprietatea noii societăți, bunurile civile și industriale prezentate în anexa nr. 2, precum și terenul aferent acestora corespunzător anexei 3, în schimbul cărora pârâta a dobândit un număr de 188.000 acțiuni nominative, corespunzător unui procent de 47% din capitalul social și să fie obligată pârâta să întabuleze terenul de sub construcții în suprafață de 49.203 mp cu titlu de aport în natură.
În apărare, pârâta . a invocat mai multe excepții de fond, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei, a inadmisibilității acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare și excepția autorității de lucru judecat.
În mod legal instanța de fond a respins, prin încheierea de ședință din data de 29.03.2007, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, astfel că sunt nefondate motivele de apel constând în invocarea acestor două excepții.
În privința primei excepții, corect s-a reținut că, astfel cum a precizat reclamanta, aceasta a înțeles să formuleze acțiunea în temeiul calității sale de creditor al, astfel că în temeiul art. 974.civ. are dreptul să exercite toate acțiunile creditoarei sale, în afară de cele strict personale.
De asemenea, corect a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, dat fiind că este admisibilă o acțiune în constatare declaratorie prin care reclamanta solicită instanței să constate realitatea voinței exprimate de părți într-un act juridic. Or, tocmai aceasta este solicitarea reclamantei la primul capăt de cerere, respectiv ca instanța să stabilească că intenția reală a părților la încheierea contractului de societate a fost ca pârâta . să aducă ca aport în natură dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții în suprafață de 49.203 mp, în schimbul unui număr de 188.000 acțiuni nominative, corespunzător unui procent de 47% din capitalul social.
În ceea ce privește, însă, excepția autorității de lucru judecat, instanța de apel apreciază ca aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din acest text rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Sub dosarul nr. 8044/1999, reclamanta Oac hemat-o în judecată pe pârâta . pentru a fi obligată să transmită aportul de capital social al terenului aferent construcțiilor în suprafață de 49.203 mp, acțiunea acesteia fiind admisă prin sentința civilă nr. 380/LC/2000 a Tribunalului Bihor.
Prin decizia nr. 498/2000 a Curții de Apel Oradea, devenită irevocabilă prin respingerea recursului (decizia nr. 6447/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială), s-a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 380/LC/2000 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Raportat la decizia nr. 498/AC/2000 a Curții de Apel Oradea, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, instanța reține incidența în cauză a autorității de lucru judecat, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 8044/1999 al Tribunalului Bihor și acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar.
Sub aspectul identității de părți, instanța reține că, deși reclamanta nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 8044/1999, ce s-a desfășurat doar între, în calitate de reclamantă și ., în calitate de pârâtă, se va observa că în prezentul dosar, reclamanta acționează în calitate de creditor al debitoarei sale, motivându-și în drept acțiunea pe prevederile art. 974.civ. Or, identitatea de părți cerută de prevederile art. 1201.civ. presupune identitatea juridică a acestora, iar nu identitatea lor fizică. Sub acest aspect, puterea de lucru judecat îi vizează și pe creditorii ai părților care, având un drept de gaj general asupra bunurilor din patrimoniul debitorului lor, sunt reprezentați de acesta.
Prin urmare, chiar dacă reclamanta nu a fost parte în litigiul dintre și . A, în calitate de creditor al debitoarei sale -, dobândește calitatea de "parte" și deci hotărârea pronunțată în respectivul dosar îi este opozabilă. Calitatea de creditor al reclamantei rezultă indubitabil din împrejurarea că aceasta este trecută în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei sale -, aflată în procedura de faliment, la poziția 34, cu o creanță în sumă de 304.405 lei.
În ceea ce privește identitatea de obiect și cauză, instanța va reține că și aceste condiții sunt îndeplinite, căci, chiar dacă obiectul nu este formulat identic în ambele acțiuni, scopul final urmărit de reclamantă este același, prezenta acțiune fiind formulată pe același temei juridic.
Prin urmare, chiar dacă în prezentul dosar primul capăt de cerere este formulat ca o acțiune în constatare (interpretarea voinței părților la încheierea contractului de societate), iar al doilea capăt de cerere ca o acțiune în realizare (obligarea pârâtei să întabuleze dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții de 49.203 mp în favoarea A, cu titlu de aport în natură), iar în dosarul nr. 8044/1999 acțiunea formulată vizează obligarea aceleiași pârâte să transmită aportul de capital social asupra terenului în suprafață de 49.203 mp, scopul final urmărit prin ambele acțiuni este același - respectiv obținerea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, în suprafață de 49.203 mp, în patrimoniul
Problema litigioasă a fost tranșată definitiv prin decizia nr. 498/2000 a Curții de Apel Oradea și respectiv prin decizia nr. 6447/2002 a Curții Supreme de Justiție, căci în considerentele ambelor hotărâri au fost analizate și interpretate clauzele contractului de societatea (care constituie solicitarea reclamantei la primul capăt de cerere din prezentul dosar), instanțele stabilind astfel că art. 4.4, art. 6.2 din contract, cât și actul adițional trebuie interpretate în sensul că, la constituirea societății, pârâta C . a înțeles să aducă ca aport doar dreptul de folosință asupra terenului de 49.203 mp, și nu dreptul de proprietate asupra acestuia, iar acțiunile primite la constituirea sunt acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituirea societății, corespunzător dreptului de folosință asupra terenului.
Prin urmare, câtă vreme instanța supremă a stabilit irevocabil asupra interpretării contractului de societate și asupra dreptului dobândit de, ca urmare a aportului dreptului de folosință din partea pârâtei ., instanța nu mai poate stabili în prezentul dosar o altă stare de drept, care ar putea contrazice cele stabilite deja prin hotărârile judecătorești anterioare, întrucât există identitate de raport juridic în cele două litigii.
Ca efect al autorității de lucru judecat, nu se pot pronunța două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară. Or, față de considerentele arătate, este evident că reclamanta încearcă valorificarea acelorași drepturi asupra cărora instanța s-a pronunțat irevocabil.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, rap. la art. 137 alin. 1, corob. cu art. 1201.civ. și art. 166 Cod procedură civilă, va fi admis apelul, schimbată în totalitate sentința apelată, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și în consecință va fi respinsă acțiunea formulată, în temeiul acestei excepții, iar față de soluționarea cauzei pe excepție nu se mai impune analiza celorlalte motive de apel care vizează fondul cauzei.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în fond sau în apel d e către pârâta apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelanta - "." -, cu sediul în B,-, jud.B și continuat de - " AM" SRL, cu sediul în, DN 1,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " " -,cu sediul în B, sector 3,- și intimata pârâtă- " " - - prin administrator judiciar - " VEST AUDIT ",cu sediul în O,-, jud.B împotriva sentinței nr.890/COM din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta - "." - și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - " " -, împotriva pârâtelor - "." - O și - " " SRL O - prin lichidator VEST AUDIT
Fără cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept, 16.07.2009
- jud. fond.
- tehnoredact. - 5 ex.
- 16.07.2009
3 com. cu:
- - " AM" SRL, cu sediul în, DN 1,-,
- - " " -, cu sediul în B, sector 3,-
- - " " - - prin administrator judiciar - " VEST AUDIT ", cu sediul în O,-, jud.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Boța Marilena, Dobai Florica
