Anulare hotarare aga Spete. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.65/C/2009
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de pârâtaSC " VEST" SA,cu sediul în O,--6, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant,din O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.163/COM din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanta pârâtă SC " VEST" SA - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.63 din 5 mai 2009, emisă de Baroul Bihor - Societatea Civilă de Avocați și pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.40 din 4 mai 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța nr.AA - BH din 30.04.2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar note de ședință prin care își exprimă poziția raportat la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță la termenul anterior, pe care le susține și verbal. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra excepției invocată la termenul anterior privind inadmisibilitatea acțiunii.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea excepției invocată de către instanță privind inadmisibilitatea acțiunii, considerând că această excepției este întemeiată, potrivit art.113 și 114 din Legea nr.31/1990, întrucât este în discuție o hotărâre a consiliului de administrație, care nu poate fi atacată în instanță. Astfel, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, dispozițiile art.113 și 114 din Legea nr.31/1990 nefiind aplicabile în cauză, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr.130 din 4 mai 2009, pe care o depune la dosar. Potrivit art.137 din Legea nr.31/1990 republicată, arată că, Consiliul de administrație este organ de conducere al societății pe acțiuni, iar art.142 prevede că acesta este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor. Întrucât în legea nominalizată au fost prevăzute expres atribuțiile ce pot fi delegate de către consiliului de administrație, printre care și cea prevăzută de art.142 alin.2 lit.c - numirea și revocarea directorilor, respectiv art.143/1 alin.4 - directorii pot fi revocați oricând de către consiliul de administrație, arată că rezultă fără dubiu faptul că, hotărârea consiliului de administrație prin care s-a decis suspendarea temporară a contractului de mandat, are deschisă ca și cale de atac împotriva acestora, acțiunea în anulare a unei asemenea hotărâri.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.163 din 17 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamantul domiciliat în O,-, jud.B în contradictoriu cu părâta " VEST" cu sediul în O, --6, jud.B, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr.J/-, CUI RO -, reprezentată în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.1/15.05.2006 prin dl. și în consecință:
A anulat Hotărârea Consiliului de Administrație a nr.5/03.11.2008 a " VEST" A și a obligat pârâta la plata câtre reclamant a sumei de 2.020,3 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma acordului de voință între părți s-a încheiat la data de 15.05.2008, contractul de mandat, în baza dispozițiilor art.1532 și urm. din civ. și a Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, modificată prin Legea nr.441/2006 și OUG nr.82/2007 prin care reclamantul era mandatat de câtre societatea pârâtă să organizeze, să conducă și să gestioneze activitatea în calitate de Director General, pe baza unor obiective și criterii de performanță, în schimbul unei plăți, potrivit celor convenite între părți.(filele 8-13).
Contractul s-a încheiat pe o durată de 5 ani.
Potrivit art.6 din contract, pe parcursul executării acestuia părțile pot să modifice de comun acord, clauzele acesteia în raport cu legislația specifică în vigoare.
În raport de dispozițiile art.10 din contract, acesta poate înceta prin:
- expirarea perioadei pentru care a fost încheiat,
- revocarea conducătorului în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale,
- renunțarea conducătorului la mandat,
- acordul părților,
- intervenirea unui caz de incompatibilitate,
- deces sau punere sub interdicție,
- falimentul societății comerciale, cazuri expres și limitativ prevăzute în contract.
Părțile au convenit, ca în cazul în care, mandatarul este revocat din motive neimputabile lui, urmează să fie despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită până la data încheierii contractului de mandat, la care se adaugă premiul anual aferent perioadei în care și-a desfășurat activitatea.
În prezentul contract nu există nici o clauză cu privire la posibilitatea suspendării din funcție al Directorului General.
Totuși, prin Hotărârea Consiliului de Administrație a nr.5/03.11.2008 a " VEST" s-a dispus suspendarea temporară, până la data de 01.02.2008 din funcția de director general a societății. Pe timpul suspendării directorului general atribuțiile acestuia vor fi preluate de câtre angajatul societății d-nul.
Pârâta a recunoscut că în contractul de mandat încheiat cu reclamantul nu se prevede posibilitatea suspendării, dar a afirmat că acest contract este completat cu prevederile Legii nr.31/1990, respectiv art.137 ind.1 unde se prevede posibilitatea suspendării administratorului, prevedere care se poate aplica și managerului care în fond este tot un administrator al societății. Mai mult, în art.72 din Legea nr.31/1990 prevede că regulile mandatului rămân valabile și în aceste situații ori, un mandat poate fi suspendat fără probleme.
Față de această apărare instanța de fond a stabilit următoarele:
Contractul de mandat între părți s-a încheiat la data de 15.05.2008 în urma acordului de voință între mandatar și mandante, în baza dispozițiilor art.1532 și urm. din civ. și a Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, modificată prin Legea nr.441/2006 și OUG nr.82/2007. reclamantul fiind mandatat să organizeze, să conducă și să gestioneze în calitate de director general (și nu ca administrator) activitatea societății pârâte.
Cazurile de încetare a contractului sunt expres și limitativ prevăzute în conținutul acesteia iar contractul poate fi modificat doar prin acordul părților, conform prevederilor art.6 din contract.
În prezentul contract nu există nici o clauză cu privire la posibilitatea suspendării temporare din funcție al directorului general.
Conform prevederilor art.969 civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Potrivit prevederilor art.137 din Legea nr.31/1990 în cazul în care sunt mai mulți administratori la o societate de acțiuni, ei constituie un consiliu de administrație.
Art.137 ind.1 din Legea nr.31/1990 reglementează modalitatea de desemnarea administratorilor (prin act constitutiv - primii, de adunarea generală ordinară a acționarilor ) cât și modalitatea de revocare din funcția deținută (doar de câtre adunarea generală ordinară a acționarilor).
Din conținutul contractului de mandat rezultă că, reclamantul a fost mandatat de consiliul de administrație prin președinte, pentru a conduce, organiza și gestiona activitatea societății,deci nu se poate pune semnul egalității între noțiunile de administrator în sensul prevederilor legii nr.31/1990 și de director general pentru a fi aplicabile directorului general revederile art.137 ind.1 alin 4 din Legea nr.31/1990, dacă nu există o prevedere expresă în contractul de mandat, care ar acorda posibilitatea consiliului de administrație de suspenda din funcție directorul general.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea formulată de reclamantul domiciliat în O,-, jud.B în contradictoriu cu părâta " VEST" cu sediul în,--6, jud.B, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr.J/-, CUI RO -, reprezentată în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.1/15.05.2006 prin dl. și în consecință a anulat Hotărârea Consiliului de Administrație a nr.5/03.11.2008 a " VEST"
Totodată, a obligat pârâta la plata câtre reclamant a sumei de 2.020,3 lei cheltuieli judiciare, ce reprezintă onorariu avocațial și taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și corespunzător timbrat, a declarat apel SC " VEST" SA O, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe fond respingerea contestației.
În motivarea apelului arată că, contractul de mandat este un contract specific și care, așa cum arată legea, este completat și cu prevederile dreptului comun în partea în care acesta nu dispune.
Ca atare, prevederile sale sunt completate cu cele ale Legii societăților comerciale, așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar.
Acest mandat este echivalentul contractului de administrare, acest lucru rezultând din conținutul contractului pentru că ceea ce stabilește natura raporturilor nu este titlul, ci conținutul actului. Ori, este evident un mandat de administrare a unității, ca atare prevederile privind încetarea sa sunt similare cu cele prevăzute de Legea nr.31/1990, chiar dacă părțile nu au prevăzut acest lucru.
Mai mult, dacă acest contract, așa cum a înțeles instanța, are un caracter mai restrâns decât cel de administrare, atunci cu atât mai mult cele susținute de apelantă sunt valabile pentru că, ceea ce se poate la un contract de administrare în înțelesul larg al legii, este cu atât mai valabil la un contract mai restrâns, astfel cum este cel de față.
În altă ordine de idei, apreciază apelanta că, este greșită susținerea instanței în sensul că, în cauză ar fi aplicabile prevederile art.969 Cod civil, ele având aplicabilitate în cazul în care legislația specifică nu ar dispune, ori așa cum a arătat, sunt prevăzute dispoziții legale exprese în art.137 din Legea nr.31/1990.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În apărare, intimatul a arătat că potrivit art.6 din contract, pe parcursul exercitării acestuia, părțile pot să modifice, de comun acord, clauzele acestuia, în raport cu legislația specifică în vigoare.
În raport de dispozițiile art.10 din contract, acesta poate înceta prin: expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, revocarea conducătorului în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, renunțarea conducătorului la mandat, acordul părților, intervenirea unui caz de incompatibilitate, decesul sau punerea sub interdicție, falimentul societății comerciale, cazuri expres și limitativ prevăzute prin contract, iar în temeiul art.969 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", derivând din principiul forței obligatorii a contractului.
Instanța de fond a reținut corect că izvorul raportului juridic obligațional îl constituie contractul de mandat încheiat între reclamant și pârâta SC " VEST" SA O la data de 15 mai 2008.
În ședința publică din data de 02.06.2009, instanța din oficiu, a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, astfel că, deliberând asupra acesteia, în temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 5 Consiliului de administrație a Distrigaz Vest din data de 03.11.2008.
Potrivit art. 114 alin. 3 din Legea 31/1990, deciziile consiliului de administrație pot fi atacate cu acțiune în nulitate (absolută sau relativă) reglementată prin dispozițiile art. 132 din lege numai în cazul în care deciziile au fost adoptate în exercitarea atribuțiilor permise de lege a fi delegate prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale extraordinare. Este vorba despre situațiile prevăzute de art. 113 lit. b) și c) din lege, privind mutarea sediului societății și respectiv schimbarea obiectului de activitate al societății.
În cazul adoptării altor decizii decât cele în exercitarea atribuțiilor delegate de adunarea generală, competența de anulare a acestora revine adunării generale ordinare, singura care poate decide să mențină sau să invalideze o decizie obișnuită a consiliului de administrație, în virtutea atribuției acesteia de control a activității și gestiunii administratorilor.
În speță, hotărârea nr. 5 consiliului de administrația a Distrigaz Vest nu vizează nici una dintre situațiile prevăzute de art. 113 lit. b) și c), deci nu este vorba despre o decizie luată în baza delegării atribuțiilor din partea adunării generale extraordinare sau prin actul constitutiv. Prin urmare, nefiind aplicabile prevederile art. 114 alin. 3 din Legea 31/1990, competența de a soluționa acțiunea în anularea acestei hotărâri revine adunării generale ordinare. Dat fiind că, potrivit art. 111 alin. 2 lit. b) din Legea 31/1990, intră în competența obligatorie a adunării generale ordinare numirea administratorilor, în baza principiului simetriei la încheierea și executarea actelor juridice și a ierarhiei organelor societăților pe acțiuni, organul care a făcut numirea administratorilor este cel îndreptățit la anularea deciziilor consiliului de administrație.
În situația în care adunarea generală, organ suprem, îndreptățit să decidă asupra oportunității deciziilor consiliului de administrație, nu procedează la anularea acestora, hotărârea care constată acest refuz poate fi atacată în justiție.
Față de aceste considerente, în baza prevederilor legale susmenționate, raportat la dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul și schimbată în totalitate sentința atacată, în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunii reclamantului.
Nu vor fi acordate apelantului cheltuielile de judecată solicitate, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat deSC " VEST" SA,cu sediul în O,--6, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.163/COM din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC " VEST" SA, având ca obiect anularea hotărârii nr.5 a Consiliului de Administrație.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept, 16.07.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 16.07.2009
2 com. _______ cu:
- SC " VEST" SA, cu sediul în O,--6, jud.B
-, din O,-, jud.B,
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Dobai Florica
