Reziliere contract comercial Spete. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.64/C/2009-
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de pârâta- "" SRL,cu sediul în C N,-,.29, jud.C în contradictoriu cu intimata reclamantă - " ROMÂNIA" SRL, cu sediul în O, - - I, nr.2, jud.B, împotriva sentinței nr.1087/COM din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelanta pârâtă - "" SRL - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2008, emisă de Baroul Bihor - Societatea Civilă de Avocați și pentru intimata reclamantă - " ROMÂNIA" SRL - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8/2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 9318 lei, achitată prin chitanțele nr.274 - 1- 54 din 1 octombrie 2007, nr.57 - 1 - 3 din 26 februarie 2008 și nr.57 - 1 - 2 din 26 februarie 2008, plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, că s-a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile la raportul de contraexpertiză contabilă judiciar, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante solicită comunicarea unui exemplar din răspunsul la obiecțiunile la raportul de contraexpertiză și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii acestuia.
Instanța,comunică un exemplar din răspunsul la obiecțiunile raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, cu reprezentantul intimatei reclamante.
Reprezentantul apelantei pârâte arată că, clientul său se opune la amânarea cauzei, întrucât răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar în timp util, solicitând eventual să se acorde în cauză un termen de pronunțare. Arată că nu are nici un fel de obiecții cu privire la răspunsul la obiecțiuni.
Reprezentantul intimatei reclamante insistă în acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că este vorba de un calcul contabil și trebuie să discute cu societatea.
Instanța,respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul intimatei reclamante, cu motivarea că răspunsul la obiecțiunile la raportul de contraexpertiză a fost depus la dosar în termenul prevăzut de lege, respectiv la data de 16 iunie 2009.
Reprezentantul intimatei reclamante, față de această situație solicită acordarea unui termen de pronunțare, chiar și de o zi pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța,nu poate da curs cererii formulate de reprezentantul intimatei reclamante, în sensul de a acorda un termen de pronunțare de o zi în cauză, deoarece un membru al completului de judecată pleacă în concediu legal de odihnă, dar pune în vedere părților să depună la dosar concluzii scrise dacă doresc până la ora 13.00.
Reprezentanții ambelor părți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Consideră că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât la pronunțarea ei, instanța nu a avut în considerare probele depuse la dosarul cauzei, respectiv procesele verbale de predare primire semnate de reprezentanții intimatei, care atestau realizarea lucrărilor, restituirile de materiale, precum și consumurile de materiale. Arată că își însușește concluziile raportului de contraexpertiză și a răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de contraexpertiză. Învederează că, apelanta și-a respectat obligațiile care îi reveneau potrivit contractului, după cum reiese din procesele verbale de recepție cantitativă și calitativă, depuse atât la dosarul de fond, cât și în apel, la filele 124 - 159, din dosarul de fond, respectiv 235 - 305 în dosarul de apel. Toate aceste procese verbale, însoțite de consumurile de materiale aferente au fost semnate fără obiecțiuni de către reprezentanții intimatei reclamante. De asemenea, facturile fiscale emise de către apelantă în baza proceselor verbale de recepție cantitativă și calitativă, au fost însușite de către reprezentanții intimatei prin semnătură, fiind deci acceptate la plată în accepțiunea art.46 Cod comercial, înregistrate în contabilitatea proprie, iar unele achitate în parte. contabilă efectuată în cauză a evidențiat cantitățile de materiale încorporate în lucrările executate și recepționate, în anexele 9 - 15 pentru fiecare locație. Atât în raportul de contraexpertiză, cât și în răspunsul la obiecțiunile formulate la acest raport, experții au subliniat faptul că transferurile între gestiuni nu influențează stocul final, întrucât acesta este calculat pentru toate gestiunile la un loc, iar o cantitate care iese dintr-o gestiune se regăsește întocmai ca intrare într-o altă gestiune. Consideră că, raportul de contraexpertiză contabilă, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, este singurul document în măsură să tranșeze litigiul cu privire la materialele ce au rămas de restituit, precum și în situația în care restituirea nu mai este posibilă, la contravaloarea acestora. daunelor cominatorii, arată că este nelegală și netemeinică, întrucât de la data intrării în vigoare a modificărilor și completărilor aduse Codului d e procedură civilă prin nr.OUG138/2000 și nr.59/2001, obligarea debitorului la plata daunelor cominatorii a devenit inadmisibilă, întrucât legiuitorul a înțeles să excludă posibilitatea obligării unei persoane la plata de daune cominatorii pentru aod etermina să procedeze la îndeplinirea unei obligații de a face. Referitor la cererea reconvențională, arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că plata diferențelor prevăzute la art.4.3. aliniat ultim nu a devenit exigibilă din cauza neîncheierii procesului verbal de recepție și punere în funcțiune a rețelei. Plata acestor diferențe reținute de intimată, urma să se facă în termen de 7 zile de la încheierea procesului verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune a rețelei pentru fiecare locație în parte. Nu a primit și nici nu există la dosar vreo dovadă că aceste rețele nu ar fi funcționale, că ar exista defecțiuni sau orice alte vicii în măsură să împiedice punerea în funcțiune a acestora. Din contră, rețelele au fost puse în funcțiune la câteva zile de la instalare, iar de atunci produc câștiguri importante intimatei. Sumele reținute cu titlu de contravaloare garanții, arată că au fost evidențiate și calculate în mod corect în Raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar, stabilindu-se că suma datorată este de 177.307,93 lei, plus penalitățile în valoare de 177.307,93 lei, plus garanțiile pentru facturile nr.-, -, - și - în sumă de -,92 reprezentând diferențe neîncasate la facturile emise în perioada 07.06.2005 - 11.05.2006, în total suma datorată de către intimată apelantei fiind de 1.387.880,83 lei.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelului declarat în cauză și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește acțiunea principală, arată că în mod corect aceasta a fost admisă de instanța de fond, având în vedere materialul probator administrat în cauză dar și poziția expres exprimată de partea potrivnică. Astfel, arată că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, nefinalizând lucrările de execuție mai mult județe, iar lucrările parțial efectuate sunt necorespunzătoare. Cu privire la calitatea lucrărilor parțial executate, în mod corect instanța de fond a reținut că, conform prevederilor contractuale, apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a executa și a realiza lucrările în condiții tehnice care să permită punerea în funcțiune a rețelelor la termenul stabilit, precum și de a remedia orice deficiență semnalată de beneficiar. În ceea ce privește materialele proprietatea sa, puse la dispoziția apelantei în vederea executării lucrărilor contractate și neutilizate de către aceasta, arată că apelanta are obligația legală și contractuală de a le restitui, aspect de altfel recunoscut de partea adversă atât prin răspunsul la convocarea la conciliere, cât și prin întâmpinarea formulată în cauză. Învederează că, restituirea materialelor aflate în custodie a început la 2 luni după pronunțarea sentinței instanței de fond, și nicidecum înainte de promovarea acțiunii. Apelanta, nu numai că nu a finalizat lucrările contractate, dar lucrările efectuate au fost executate necorespunzător, acestea fiind ulterior doar parțial remediate, astfel încât pentru remedierea și finalizarea lucrărilor, intimata a fost nevoită a contracta cu alte societăți, cărora a trebuit să le achite contravaloarea prestațiilor. În ceea ce privește cererea reconvențională, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că, prin contractul încheiat, părțile au convenit amânarea plății unor sume aferente executării lucrărilor tocmai pentru ipoteza neîndeplinirii obligațiilor asumate de apelantă, ori a îndeplinirii necorespunzătoare a acestora. În aceste condiții, plata acestor sume a fi putut fi pretinsă de partea adversă doar în situația îndeplinirii integrale și corespunzătoare a tuturor obligațiilor ce-i reveneau, aspect confirmat de ambele părți prin încheierea unui proces verbal de recepție finală a lucrărilor de execuție contractate. Dimpotrivă, în situația în care un astfel de proces verbal nu a fost încheiat și, mai mult decât atât contractul a fost reziliat tocmai pentru neîndeplinirea culpabilă de către apelantă a obligațiilor ce-i reveneau, este evident că aceasta nu poate fi îndreptățită să solicite plata acestor sume. Față de această împrejurare, în mod corect prima instanță a înlăturat toate susținerile apelantei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al sumei pretinse pe cale reconvențională.
Reprezentantul apelantei pârâte, având cuvântul în replică, arată că nu există la dosar nici o dovadă privind calitatea slabă a lucrărilor. Depune la dosar concluzii scrie.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1087/COM din 4 iulie 2007, Tribunalul Bihora admis acțiunea precizată, introdusă de reclamanta - ROMANIA SRL cu sediul în O, P-ța - - I, nr. 2, jud. B împotriva pârâtei - cu sediul în C N,-, -.29, jud. C, și drept consecință:
A constatat că a intervenit rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 151 încheiat de părți la data de 26.02.2004.
A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a materialelor proprietatea acesteia, puse la dispoziția pârâtei în baza contractului susmenționat și neutilizate la executarea lucrărilor, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere, iar în măsura în care nu mai este posibilă restituirea în natură a materialelor, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 291.772,89 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea acestor materiale.
Totodată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - SRL și a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.710,96 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, raportat la înscrisurile existente la dosar - filele 20-22, care fac dovada îndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzută la art. 720/1 cod procedură civilă.
A respins și excepția autorității de lucru judecat a ordonanței nr. 2453/PI/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, ridicată de pârâtă, în temeiul art. 11 indice 1, care prevede că, ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
Sub aspectul fondului cauzei, din actele existente la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de execuție de lucrări nr. 151/26.02.2004 încheiat între părțile în litigiu, pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă lucrările prevăzute la pct. II.2.1-2.5 din contract, completate prin actul adițional la acest contract, depus la dosar - filele 12-14.
La pct. III.3.1. din contract pârâta s-a obligat ca până la data de 01.11.2004 să execute toate lucrările în locațiile cuprinse în Anexa 1(fila 10 dosar) și până la data de 01.10.2005 pe cele cuprinse în Anexa nr. 2(fila 11 dosar).
Totodată, părțile au stabilit că lucrările pentru locațiile cuprinse în fiecare dintre Anexe se consideră finalizate la data semnării de către părți a procesului verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune a rețelei(art. 3.2).
Privind recepția lucrării, părțile au convenit următoarele:
La sfârșitul fiecărei luni de derulare a contractului, părțile vor întocmi câte un proces verbal de recepție cantitativă și calitativă a lucrărilor executate, acesta fiind documentul justificativ în baza căruia se va emite factura pentru plata eșalonată(art. 1.5).
După comunicarea de finalizare a lucrărilor din partea executantului, pentru locațiile cuprinse în fiecare dintre Anexe, dar nu mai târziu de 12 luni de la comunicare, părțile vor întocmi un proces verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune(art. 5,2).
Părțile vor încheia un proces verbal lunar de recepție calitativă preliminară, în urma testelor preliminare efectuate asupra traseului de cablu amplasat. În situația în care traseul nu corespunde calitativ ca urmare a testării preliminare indicate mai sus, procesul verbal de recepție calitativă preliminară nu va fa încheiat, iar executantul va remedia deficiențele constatate, pe propria cheltuială, în termen de 30 de zile de la testare.
Privind contractul în speță, nu s-a întocmit procesul verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune a relației, pentru că lucrările nu au fost finalizate de către pârâtă.
Astfel, privind locațiile cuprinse în anexa 1 la contract, pârâta a depus la dosar procese verbale de recepție pentru lucrările executate pe raza localităților A, T și S M, în perioada mai, iunie și iulie 2005(filele 125, 126, 128, 130, 131, 132), fiind depășit cu mult termenul contractual pentru finalizarea acestor lucrări - 01.11.2004, iar lungimea lucrărilor executate fiind sub lungimea estimată în anexa 1.
Privind celelalte localități din anexa 1 și toate localitățile din anexa 2, pârâta nu a depus la dosar procesele verbale de recepție a lucrărilor, prevăzute la pct. V din contract.
De altfel, s-a reținut că, pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar(fila 101), cât și prin adresa aflată la 173 dosar recunoaște că lucrările pe care s-a obligat să le execute prin contractul încheiat cu reclamanta, nu au fost finalizate, fiind de acord să-i restituie reclamantei materialele pe care aceasta i le-a pus la dispoziție pentru executarea acestor lucrări.
Totodată, s-a reținut că, pârâta însă, nu și-a făcut nici un fel de apărare pe fondul cauzei, susținând doar, în cea de a doua întâmpinare, depusă la dosar, că și-a executat toate obligațiile contractuale asumate, fără a dovedi acest lucru.
Din actele existente la dosar, instanța a reținut că pârâta și-a executat cu întârziere și într-o mică parte obligațiile contractuale privind executarea lucrărilor ce fac obiectul contractului în litigiu, motiv pentru care nu s-a încheiat procesul verbal de recepție calitativă și de punere în funcțiune rețelei, prevăzut la pct. 5.2 din contract.
Ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă, întrucât art. VII.7.1. din contract, reclamanta i-a notificat acesteia rezilierea contractului, prin notificarea nr. 286/21.12.2006(filele 17-19 dosar).
Drept urmare, instanța, față de probele de la dosar, menționate mai sus, în temeiul art. 969 cod civil, art. VII.7.1 din contractul nr. 151/26.02.2004 încheiat de părți, a constatat că a intervenit rezilierea acestuia.
Privind capătul de cerere având ca obiect restituirea materialelor și proprietatea reclamantei sub sancțiunea plății de daune cominatorii sau achitarea contravalorii acestora, în sumă de 291.772,89 euro, instanța l-a admis ca fiind întemeiat, având în vedere poziția procesuală exprimată de pârâtă, de neopunere la admiterea acestuia și de necontestare a sumei reprezentând contravaloarea materialelor solicitate.
Instanța a reținut că, datorită neexecutării integrale de către pârâtă a lucrărilor contractate, o Mp arte a materialelor predate nu a fost utilizată, aflându-se și în prezent în posesia acesteia, împrejurare de altfel recunoscută de către pârâtă. Situația acestor materiale rezultă din documentele contabile depuse la dosar, filele 23-94, necontestate de către pârâtă.
Privind cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța a reținut următoarele:
Art. 4.3, 5.1-5.3, 6.2 din contractul de execuție, invocate de către reclamanta reconvențională, nu prevăd plata unor garanții de bună execuție a lucrărilor, în cuantum de 20% din valoarea acestora. Art. 4.3. alin. ultim prevede plata unor sume reprezentând diferența dintre valoarea totală a lucrărilor executate și sumele achitate cu titlu de avans și cu titlu de plăți lunare, prevăzute la alin. 1 și 2 ale acestui articol. Părțile au prevăzut însă că această diferență urmează să se plătească în termen de 7 zile de la încheierea procesului verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune pentru locațiile cuprinse în ambele Anexe. Datorită faptului că lucrările contractate nu au fost executate în întregime de către pârâtă, acest proces verbal nu a putut fi încheiat, astfel încât plata diferențelor prevăzute la art. 4.3 alin. ultim nu a devenit exigibilă.
Pe de altă parte, reclamanta reconvențională nu a făcut dovada acceptării la plată a facturii nr. -/18.01.20076, aceasta nefiind semnată și ștampilată de către pârâtă.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta - SRL.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.710,96 lei, reprezentând taxă timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen și legal timbrat a declarat apel - "" SRL, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii, în principal, pe cale de excepție, ca fiind inadmisibilă acțiunea reclamantei - pârâte reconvenționale, ca urmare a prematurității cererii formulate, fără îndeplinirea legală a procedurii prealabile prevăzută de art.720/1 Cod procedură civilă. În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a acțiunii acesteia, în conformitate cu petitul concluziilor scrise. În ceea ce privește acțiunea reconvenționale, a solicitat admiterea acesteia, și obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 177.307,93 lei, reprezentând diferența contravalorii lucrărilor contractate, executate și facturate, dar neachitate cu rea credință contractuală de către debitoare, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiat în drept pe prevederile art.295 - 298 Cod procedură civilă, apelanta critică sentința instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeincie, constând în aceea că instanța de fond nu a considerat și interpretat în mod legal starea de fapt și de drept, probată prin înscrisurile administrate în cauză, iar pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre contrară acesteia, cu nerespectarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, arată că instanța de fond a făcut o interpretare și considerare părtinitoare a probelor administrate în cauză, însușindu-și spre considerare juridică dosar susținerile și înscrisurile depuse "pro causa", cu rea credință procesuală de către reclamanta - pârâtă reconvențională, înlăturând sau neconsiderând juridic, în mod absolut nelegal și neîntemeiat, înscrisurile administrate în cauză de către apelantă în susținerea pretențiilor sale, deși natura și obiectul cauzei deduse judecății, ce tratează realizarea unor drepturi de creanță izvorâte dintr-un raport comercial, reclama spre probațiune probe care sunt limitativ, selectiv și imperativ prevăzute de legiuitor, având în vedere natura comercială a cauzei.
Consideră că, respingerea de către instanța de fond a excepției prematurității acțiunii, invocată de către apelantă, este un motiv temeinic și legal de desființare a hotărârii pronunțate, întrucât toate probele administrate în cauză, probează neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere de către pârâta reconvențională, dovada de comunicare a acesteia atestând în mod exhaustiv încălcarea termenelor procedurale prevăzute sub sancțiunea anulării de către legiuitor, în temeiul dispozițiilor art.720/1 Cod procedură civilă. În acest sens, face referire la dovada de comunicare a notificării de conciliere directă depusă la dosarul cauzei la termenul din dat de 06.06.2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că datorită greșitei interpretări juridice a înscrisurilor administrate în cauză, s-a ajuns la reținerea de către instanța de fond a unei pretinse culpe contractuale în sarcina apelantei.
Este lipsit de orice echivoc, în funcție de probele administrate în cauză, că toate lucrările contractuale executate în beneficiul reclamantei - pârâtă reconvențională de către apelantă, au fost recepționate cantitativ și calitativ pe etape de lucrări lunare, prin încheierea unor procese verbale de recepție de lucrări și punere în operă a materialelor, în conformitate cu prevederile contractuale - art.4.3. 5.1. - 5.3. coroborat cu dispozițiile art.6.3. din contract -, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina sa nici o culpă contractuală, raportat la neefectuarea procesului verbal de recepție finală a lucrării pe ansamblu.
Acest proces verbal de recepție finală a lucrării, arată că nu s-a efectuat tocmai din cauza reclamantei, care deși invitată și somată de către apelantă în vederea efectuării acesteia nu a înțeles să se prezinte.
Plata integrală a contravalorii lucrărilor executate, arată apelanta, nu a fost și nu este condiționată în vreun fel de încheierea procesului verbal de recepție finală a lucrării "per ansamblu", ci dimpotrivă se condiționează de încheierea proceselor verbale de recepție de lucrări cantitative și calitative, stare de fapt contractuală ce s-a realizat în realitate - art.4.3. 5.1 - 5.3. coroborat cu dispozițiile art.6.3. din contract -.
Un alte aspect juridic ce atestă pe de o parte culpa contractuală a reclamantei - pârâte reconvențională și nu a apelantei, iar pe de altă parte faptul că instanța de fond nu "s-a aplecat" în mod legal și temeinic la considerarea cauzei, îl reprezintă contractul de prestări servicii încheiat de către intimată, în calitate de beneficiară cu - " LINE" SRL, în calitate de executantă, pentru aceleași lucrări ce fac obiectul contractului încheiat cu apelanta, înainte să fie executat în totalitate obiectul contractului aflat în desfășurare între părți și bine-nțeles, aspectul cel mai relevant, înainte de a se proceda la încheierea procesului verbal de recepție finală a lucrărilor contractate executate de către apelantă.
Aceasta, arată apelanta, atestă că, în fapt acest script a fost preconstituit "pro causa" pentru a atesta o stare de fapt, neconformă cu realitatea doar pentru a preconstitui în mod circumstanțial în fața instanței de judecată o culpă contractuală în sarcina sa.
Instanța de fond nu a avut în vedere istoricul contencios al litigiului existent între părți, materializat prin hotărâri judecătorești pronunțate în cauze ce s-au soluționat, unele chiar irevocabil, atât asupra drepturilor de creanță deținute de către apelantă, născute din contractul încheiat între părți, cât și asupra culpei contractuale reținute în sarcina exclusivă a reclamantei - pârâtă reconvențională.
Concluzionează apelanta că, este inadmisibilă că instanța de fond a respins acțiunea sa reconvențională, ce viza realizarea unor drepturi de creanță consfințite prin înscrisuri acoperite de forță juridică, probate indubitabil, când alte complete de judecată, chiar din cadrul aceleiași instanțe, au atestat irevocabil drepturile de creanță deținute și probate în același mod.
Acest aspect aduce atingere principiului echității juridice și evident caracterului unitar al actului de justiție, în vederea accesării unui drept constituțional, dreptul la un proces drept și echitabil.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 1 octombrie 2007, apelanta a reiterat toate aspectele expuse deja mai sus, prin motivele de apel.
Prin notele de ședință depuse la dosar la fila 331 la data de 15 ianuarie 2008, apelanta a arătat că susține apelul astfel cum a fost declarat inițial, inclusiv pentru acțiunea inițială pe care o apreciază admisibilă doar în parte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Critica apelantei privind pretinsa nelegalitate a soluției primei instanțe de respingere a excepției prematurității, arată că este neîntemeiată, prin hotărârea atacată reținându-se în mod corect că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.720/1 Cod procedură civilă.
Astfel, arată că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, la dosarul cauzei fiind depusă convocarea de conciliere, prin care a comunicat pretențiile sale, temeiul legal al acestora și înscrisurile doveditoare aferente, invitând apelanta să se prezinte la data de 15.01.2007 la sediul societății lor în vederea soluționării diferendului pe cale amiabilă.
Luând cunoștință de pretenții sale, apelanta i-a comunicat prin adresa nr.526/09.01.2007, aflată la dosar, punctul său de vedere cu privire la aspectele notificate prin convocarea la conciliere, împrejurare față de care prevederile art.720/1 Cod procedură civilă, privind încercarea de soluționare amiabilă a diferendului, au fost respectate.
În ceea ce privește acțiunea principală, arată intimata, în mod corect aceasta a fost admisă de instanța de fond, având în vedere materialul probator administrat în cauză dar și poziția expres exprimată de partea potrivnică.
Astfel, arată că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, nefinalizând lucrările de execuție mai mult județe, iar lucrările parțial efectuate sunt necorespunzătoare.
Cu privire la calitatea lucrărilor parțial executate, în mod corect instanța de fond a reținut că, conform prevederilor contractuale, apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a executa și a realiza lucrările în condiții tehnice care să permită punerea în funcțiune a rețelelor la termenul stabilit, precum și de a remedia orice deficiență semnalată de beneficiar.
În ceea ce privește materialele proprietatea sa, puse la dispoziția apelantei în vederea executării lucrărilor contractate și neutilizate de către aceasta, arată că apelanta are obligația legală și contractuală de a le restitui, aspect de altfel recunoscut de partea adversă atât prin răspunsul la convocarea la conciliere, cât și prin întâmpinarea formulată în cauză.
Apelanta, arată intimata, nu numai că nu a finalizat lucrările contractate, dar lucrările efectuate au fost executate necorespunzător, acestea fiind ulterior doar parțial remediate, astfel încât pentru remedierea și finalizarea lucrărilor, intimata a fost nevoită a contracta cu alte societăți, cărora a trebuit să le achite contravaloarea prestațiilor.
În ceea ce privește cererea reconvențională, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că, prin contractul încheiat, părțile au convenit amânarea plății unor sume aferente executării lucrărilor tocmai pentru ipoteza neîndeplinirii obligațiilor asumate de apelantă, ori a îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.
În aceste condiții, plata acestor sume a fi putut fi pretinsă de apelantă doar în situația îndeplinirii integrale și corespunzătoare a tuturor obligațiilor ce-i reveneau, aspect confirmat de ambele părți prin încheierea unui proces verbal de recepție finală a lucrărilor de execuție contractate.
Dimpotrivă, în situația în care un astfel de proces verbal nu a fost încheiat și, mai mult decât atât contractul a fost reziliat tocmai pentru neîndeplinirea culpabilă de către apelantă a obligațiilor ce-i reveneau, este evident că aceasta nu poate fi îndreptățită să solicite plata acestor sume.
Față de această împrejurare, consideră că în mod corect prima instanță a înlăturat toate susținerile apelantei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al sumei pretinse pe cale reconvențională.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, la termenul din 30 iunie 2009, apelanta pârâtă a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât la pronunțarea ei, instanța nu a avut în considerare probele depuse la dosarul cauzei, respectiv procesele verbale de predare primire semnate de reprezentanții intimatei, care atestau realizarea lucrărilor, restituirile de materiale, precum și consumurile de materiale.
Arată că, și-a respectat obligațiile care îi reveneau potrivit contractului, după cum reiese din procesele verbale de recepție cantitativă și calitativă, depuse atât la dosarul de fond, cât și în apel, la filele 124 - 159, din dosarul de fond, respectiv 235 - 305 în dosarul de apel.
Toate aceste procese verbale, însoțite de consumurile de materiale aferente au fost semnate fără obiecțiuni de către reprezentanții intimatei reclamante.
De asemenea, facturile fiscale emise de către apelantă în baza proceselor verbale de recepție cantitativă și calitativă, au fost însușite de către reprezentanții intimatei prin semnătură, fiind deci acceptate la plată în accepțiunea art.46 Cod comercial, înregistrate în contabilitatea proprie, iar unele achitate în parte.
contabilă efectuată în cauză, arată apelanta, a evidențiat cantitățile de materiale încorporate în lucrările executate și recepționate, în anexele 9 - 15 pentru fiecare locație.
Atât în raportul de contraexpertiză, cât și în răspunsul la obiecțiunile formulate la acest raport, experții au subliniat faptul că transferurile între gestiuni nu influențează stocul final, întrucât acesta este calculat pentru toate gestiunile la un loc, iar o cantitate care iese dintr-o gestiune se regăsește întocmai ca intrare într-o altă gestiune.
Consideră că, raportul de contraexpertiză contabilă, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, este singurul document în măsură să tranșeze litigiul cu privire la materialele ce au rămas de restituit, precum și în situația în care restituirea nu mai este posibilă, la contravaloarea acestora.
daunelor cominatorii, arată că este nelegală și netemeinică, întrucât de la data intrării în vigoare a modificărilor și completărilor aduse Codului d e procedură civilă prin nr.OUG138/2000 și nr.59/2001, obligarea debitorului la plata daunelor cominatorii a devenit inadmisibilă, întrucât legiuitorul a înțeles să excludă posibilitatea obligării unei persoane la plata de daune cominatorii pentru aod etermina să procedeze la îndeplinirea unei obligații de a face.
Referitor la cererea reconvențională, arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că plata diferențelor prevăzute la art.4.3. aliniat ultim nu a devenit exigibilă din cauza neîncheierii procesului verbal de recepție și punere în funcțiune a rețelei.
Plata acestor diferențe reținute de intimată, urma să se facă în termen de 7 zile de la încheierea procesului verbal final de recepție calitativă și punere în funcțiune a rețelei pentru fiecare locație în parte.
Nu a primit și nici nu există la dosar vreo dovadă că aceste rețele nu ar fi funcționale, că ar exista defecțiuni sau orice alte vicii în măsură să împiedice punerea în funcțiune a acestora. Din contră, rețelele au fost puse în funcțiune la câteva zile de la instalare, iar de atunci produc câștiguri importante intimatei.
Sumele reținute cu titlu de contravaloare garanții, arată că au fost evidențiate și calculate în mod corect în Raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar, stabilindu-se că suma datorată este de 177.307,93 lei, plus penalitățile în valoare de 177.307,93 lei, plus garanțiile pentru facturile nr.-, -, - și - în sumă de -,92 reprezentând diferențe neîncasate la facturile emise în perioada 07.06.2005 - 11.05.2006, în total suma datorată de către intimată apelantei fiind de 1.387.880,83 lei.
Analizând apelul declarat, astfel cum a fost precizat prin înscrisul de la fila 331, înregistrat la dosarul de apel, la 15.01.2008, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind schimbată în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de - " ROMÂNIA" SRL.
Capătul din acțiunea reclamantei intimate, având ca obiect obligarea apelantei la restituirea materialelor proprietatea intimatei, puse la dispoziția - "" SRL, în baza contractului de executare lucrări nr.15126.02.2004, (modificat conform actelor adiționale), astfel cum a fost precizat prin înscrisul de la fila 178 din dosarul Tribunalului Bihor, în sensul că solicită predarea în natură a materialelor sub sancțiunea plății unor daune cominatorii/zile de întârziere de 10.000 lei, ori contravaloarea acestora, va fi admis doar în parte, ca urmare a dovezilor administrate în apel.
La cererea apelantei - "" SRL, în cauză s-a suplimentat probațiunea prin administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și cu expertiza contabilă.
Inițial s-a efectuat expertiza de la filele 407 - 412 din vol.II al dosarului Curții de Apel Oradea, de către expertul, care a concluzionat că, în urma restituirilor de materiale făcute de apelantă în anul 2007, aceasta mai are de restituit intimatei materiale în valoare de 451.971 RON.
La cererea apelantei, instanța a încuviințat efectuarea unei lucrări de contraexpertiză, în comisie de 3 experți, depusă la dosar la filele 538 - 549 - vol.II.
contabilă a evidențiat cantitățile de materiale încorporate în lucrările executate de apelantă, recepționate de intimată, cuprinse în anexele 9 - 15, pe cele încorporate în lucrările nerecepționate de intimată - anexa 1.
Cantitățile de materiale transferate între locații, au fost redate de comisia de experți în anexa 18.
S-au evidențiat, totodată, cantitățile de materiale predate cu proces verbal de către apelantă, cu ocazia inițierii unei executări silite - anexa 19.
În toate cazurile, experții au luat în calcul cantitățile de materiale dovedite cu documente justificative, atât pentru intrări în gestiune, cât și pentru ieșiri.
Referitor la cantitatea de materiale rămasă în gestiunea apelantei - "" SRL, comisia de experți a concluzionat că aceasta are o valoare de 45.331,55 lei, conform calculelor indicate în anexa 29, ceea ce evaluat în monedă EURO reprezintă 25.401,92, potrivit anexei 28.
Cum reclamanta a solicitat în principal obligarea pârâtei la restituirea în natură a acestor materiale, instanța de apel urmează să mențină sentința sub acest aspect.
Cu privire la executarea acestei obligații sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere, instanța urmează să admită apelul și să respingă acest capăt privind obligarea pârâtei la executarea obligației sub sancțiunea unor daune, raportat la dispozițiile art.580 pct.5 Cod procedură civilă.
Textul legal ce justifică criticile de nelegalitate, invocate de apelantă, prevede că pentru neexecutarea obligației de a face, nu se pot acorda daune cominatorii.
Totodată, văzând concluziile comisiei de experți și înscrisurile depuse la dosar, instanța va admite în parte și capătul din acțiunea reclamantei, prin care solicită, în situația în care nu mai este posibilă executarea în natură, a obligației de predare a materialelor, pârâta va fi obligată să plătească contravaloarea materialelor. În consecință, va fi obligată apelanta să plătească intimatei suma de 45.331,55 lei, cu titlu de contravaloare materiale, în loc de 291.772, 89 EURO, cât a obligat-o instanța de fond.
Celelalte dispoziții ale sentinței, urmează a fi menținute în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.
Astfel, rezilierea contractului de execuție de lucrări nr.151 din 26.02.2004, este justificată în conformitate cu art.7.1. al capitolului VII din acest contract, din cuprinsul căruia rezultă că "prezentul contract poate fi reziliat de beneficiar, în cazul în care executantul nu-și îndeplinește obligațiile".
Coroborând această clauză contractuală cu atitudinea procesuală a pârâtei, care nici cu ocazia notificării și nici prin întâmpinarea (fila 101), depusă inițial la dosar, nu s-a opus rezilierii, ci a acceptat-o, măsura rezilierii este justificată.
Criticile apelantei referitoare la modul de soluționare a acțiunii reconvenționale, sunt nefondate.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii reconvenționale pe prevederile contractuale indicate, care nu prevăd plata unor garanții de bună execuție a lucrărilor în cuantum de 20% din valoarea acestora, precum și pe lipsa proceselor verbale de recepție indicate la pct.3.2. din contractul de execuție.
Pe de altă parte, factura nr.- din 18.01.2007 nu a fost acceptată la plată de către intimată, astfel că ea nu produce efecte în contra acesteia.
Nu este lipsită de importanță recunoașterea apelantei prin reprezentantul legal, făcută în ședința publică din 11 decembrie 2007, fila 315 - vol.II, conform căreia acest procent este o practică uzuală între comercianți.
Cum reclamanta nu recunoaște o astfel de obligație și alte dovezi la dosar nu s-au administrat, soluția de respingere a acțiunii reconvenționale este întemeiată.
Criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, au fost corect înlăturate de instanța de fond, raportat la înscrisul de la filele 20 - 22.
În temeiul probelor administrate, nu se justifică nici criticile conform cărora prin alte hotărâri judecătorești s-ar fi reținut ca fiind dovedite drepturile de creanță ale apelantei, câtă vreme somația de plată a fost a fost desființată pe calea acțiunii în anulare.
Văzând culpa procesuală a intimatei - " ROMÂNIA" SRL, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată să plătească apelantei suma de 15.345 lei, reprezentând 5.851 lei taxă de timbru (1/2 din suma achitată cu acest titlu la fond și în apel), 9.323 lei reprezentând din contravaloarea lucrării de expertiză și a celei de contraexpertiză și 171,36 lei contravaloarea transportului reprezentantului apelantei la 2 termene în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelanta- "" SRL,cu sediul în C N,-,.29, jud.C în contradictoriu cu intimata reclamantă- " ROMÂNIA" SRL,cu sediul în O, - - I, nr.2, jud.B, împotriva sentinței nr.1087/COM din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea principală precizată, introdusă de reclamanta - " ROMÂNIA" SRL.
Obligă pârâta - "" SRL să plătească reclamantei suma de 45.331,55 lei reprezentând contravaloarea materialelor.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata - " ROMÂNIA" SRL, să plătească apelantei suma de 15.345 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 iunie 2009.
PREȘȚEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
pt.
plecată în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței
Red. dec. -
- în concept - 06.07.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 07.07.2009
2 com. - 07.07.2009
- - "" SRL, cu sediul în C N,-,.29, jud.C
- - " ROMÂNIA" SRL, cu sediul în O, - - I, nr.2, jud.B,
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Dobai Florica
