Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 80

Ședință publică de la 14.02.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu

JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă

GREFIER - - -

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 13120/12.11.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata GRUP

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, Dl., lipsind intimata.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța nr. -/1 din data de 14.02.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, precum și un timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.

Curtea acordă cuvântul pe probe.

Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Curtea încuviințează apelantei cererea de administrare a probei cu înscrisuri.

Reprezentantul apelantei precizează că toate înscrisurile de care înțelege să se folosească sunt depuse la dosar.

Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea apelului.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 12.06.2007, reclamanta GRUP a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că și-a executat obligațiile asumate prin contractul de închiriere nr. 1/09.01.2007 încheiat cu pârâta, să constate valabilitatea acestuia și să oblige pârâta la executarea obligațiilor care îi revin potrivit acestei convenții.

Luând act de susținerile reclamantei, potrivit cărora primele două capete de cerere se constituie, în fapt, doar într-o justificare a celui de-al treilea, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 13120/12.11.2007, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta să asigure reclamantei folosința deplină a spațiului din B, Șos. - cel M, nr. 48,. 35, parter, sector 2, în suprafață de 127,5. care face obiectul contractului de închiriere nr. 1/09.01.2007 încheiat între părți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a închiriat reclamantei spațiul situat în B, Șos. - cel M, nr. 48,. 35, parter, sector 2, în suprafață de 127,5. pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data de 09.01.2007, iar actele materiale invocate de reclamantă și necontestate de pârâtă sau recunoscute de aceasta prin refuzul său de a răspunde la interogatoriu probează faptul că locatorul a încălcat obligația prevăzută de art. 9 lit. b) din contract, aceea de a asigura locatarului deplina folosință a spațiului închiriat, așa încât, în aplicarea art. 969.civ. a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivare, apelanta a arătat că la data de 09.01.2007 a încheiat cu intimata contractul de închiriere nr. 1, în temeiul căruia i-a transmis dreptul de folosință asupra unui spațiu comercial, în suprafață de 127,5. situat la parterul blocului 35, din B, Șos. - cel M, nr. 48, sector 2, ce urma a fi utilizat de către locatar ca punct de lucru, numai în scopul desfășurării activității de vânzare a produselor tip fast-food și pizza. Apelanta a precizat că părțile au convenit ca activitatea ce urma a fi derulată în spațiul închiriat să se limiteze numai la cea de vânzare, nu și de producție, deoarece, pe de o parte, în condițiile în care spațiul se află situat la parterul unui bloc, el nu putea fi amenajat ca spațiu de producție, întrucât ar fi deranjat locatarii, iar pe de altă parte, în acea perioadă intimata cumpăra produsele de tip fast-food și pizza de la III și le vindea în spațiul închiriat, folosindu-se de marca "".

În acest context, apelanta a afirmat că intimata a încălcat obligațiile asumate contractual, amenajând, în partea din spate a spațiului închiriat, un laborator în care produce, fără aprobări, produse de patiserie, fast-food și pizza, pe care le vinde tot sub sigla "".

În aceste condiții, apelanta a menționat că reprezentanții săi s-au deplasat la spațiul închiriat, unde au constatat modificarea parțială a destinației acestuia, în sensul că în afara activității de vânzare se desfășura și cea de producție și au întocmit o notă de constatare, care nu a fost, însă, semnată și de reprezentantul intimatei.

În continuare, apelanta a precizat că a expediat o notificare intimatei, prin care, prevalându-se de pactul comisoriu înscris în art. 16 lit. d) din contract, i-a solicitat evacuarea spațiului.

Referindu-se la raporturile cu, apelanta a susținut că nu are nici o obligație contractuală de a asigura intimatei furnizarea de utilități, o asemenea obligație revenind chiar locatarului, potrivit art. 10 lit. h) din contract.

Apelul este nefondat.

La data de 09.01.2007, părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 1, în temeiul căruia apelanta a transmis intimatei dreptul de folosință asupra unui spațiu comercial, în suprafață de 127,5. situat la parterul blocului 35, din B, Șos. - cel M, nr. 48, sector 2.

Potrivit art. 2 din contract, imobilul închiriat urma a fi utilizat de către locatar ca "punct de lucru, în vederea desfășurării activității de Restaurante (vânzare a produselor tip fast-food și pizza), Cod 5330".

Conform clasificării convenite de părți (Cod 5330, în numerotarea valabilă la data încheierii contractului), activitatea preconizată a se desfășura, înțeleasă în cadrul unei clase ce reunește o parte a activităților din economia națională, include: " prepararea și vânzarea la comandă, de mâncăruri calde, inclusiv vânzarea de băuturi care însoțesc masa, cu sau fără program distractiv".

Rezultă, așadar, că această clasă include activitatea de preparare a mâncărurilor, iar dacă părțile ar fi avut în vedere doar vânzarea produselor tip fast-food și pizza, așa cum susține apelanta, ar fi trebuit să se încadreze într-o altă clasă, cea de comerț cu amănuntul a produselor alimentare.

În esență, apelanta a afirmat că intimata a schimbat destinația spațiului închiriat, întrucât desfășoară nu numai activități de vânzare, ci și de producție, o astfel de împrejurare fiind confirmată, în opinia apelantei, de amenajarea de către locator a unui laborator de producție.

Reținând, așadar, că activitatea de producție era inclusă în activitatea de Restaurante preconizată de părți a se derula, așa cum aceasta este definită de Codul 5330, în numerotarea în vigoare la data încheierii contractului dintre părți, Curtea înlătură și cel de-al doilea argument adus de apelantă, constatând, din examinarea art. 1 al convenției, că spațiul închiriat include și două laboratoare.

O astfel de împrejurare demonstrează nu numai existența acestora la data încheierii contractului, dar este de natură să confirme și concluzia că părțile nu au intenționat să excludă din activitățile care urmau să fie desfășurate de intimată pe cea de producție a produselor de tip fast-food sau pizza.

Pe de altă parte, Curtea constată că afirmația apelantei, potrivit căreia intimata produce în laborator, fără aprobări, produse de patiserie, fast-food și pizza, pe care le vinde sub sigla "", dincolo de faptul că este neprobată, nu presupune schimbarea destinației spațiului închiriat, ci este de natură, eventual, să atragă consecințe pe planul concurenței neloiale - aspect care excede însă speței. De asemenea, se mai reține că părțile nu au interzis contractual o asemenea activitate.

Pe de altă parte, trebuie subliniat că prima instanță nu a reținut, ca temei al sentinței atacate, împrejurarea solicitării de către locator, a sistării serviciilor de furnizare a energiei electrice, așa încât ultimul argument invocat de apelantă, în motivarea cererii de apel, nu va mai fi examinat.

În considerarea aspectelor reținute anterior, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, a cărei păstrare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta, cu sediul în B, nr. 2, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 13120/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata GRUP, cu sediul în B,-,. 34,. 8,. 23, sector 3.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red. Jud. /4 ex./03.03.2008

Jud. fond -

Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:Cosmin Mihăianu
Judecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Bucuresti