Actiune în daune delictuale. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr.133/Ap DOSAR nr-
Ședința publică din 3 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții și F împotriva sentinței civile nr.1275/C din 30 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 26 noiembrie, conform încheierii din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 3 decembrie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Brașov la data de 16.06.2008, sub nr. -, reclamanta Fas olicitat, în contradictoriu cu pârâții și, obligarea acestora în solidar la plata sumei de 133.977,33 lei cu titlu de prejudiciu și 24.038, 55 lei dobândă legală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 20 aprilie 2000 între F și a intervenit contractul de administrare nr. 3/2000 încheiat în baza art. 136 alin.2 din Legea nr. 31/1990 (înainte de modificarea prin Legea nr. 161/2003) și a hotărârii adunării generale a acționarilor din 14 aprilie 2000. Conform anexei nr. 2A a acestui contract s-a stabilit că onorariul lunar brut ce se plătește administratorului este de 17.000.000 lei ROL și poate fi supus indexărilor și majorărilor "aprobate prin hotărâre a adunării generale a acționarilor" (art. 6 alin.1 din contract). Pentru perioada 2001 - 2004, contractul a fost prelungit prin actele adiționale.
Așa cum atestă Hotărârea generală ordinară a acționarilor nr. 1/12.04.2005 (pct.9) înregistrată și publicată în condițiile legii, în funcția de administratori ai F au fost aleși:, și. Deși, potrivit hotărârii, nu a îndeplinit în anul 2005 funcția de administrator, aceasta a încasat cu titlu de onorariu, cuvenit potrivit contractului de administrare, suma de 60.377,59 lei plătită ilegal, din ordinul lui, astfel cum atestă ordinele de plată de la dosar. În acest mod, în exercițiul financiar 2005 reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 60.377,59 lei.
În data de 27 aprilie 2006 adunarea generală ordinară a acționarilor a aprobat "prelungirea contractului de administrare nr. 3 din 20.04.2000 cu 1 ( unu) ani până la următoarea adunare generală". După cum rezultă din hotărâre, adunarea generală a acționarilor nu a decis majorarea cuantumului onorariului stabilit prin actul adițional. Deși nu există o hotărâre de majorare a cuantumului onorariului, a dispus să se plătească, iar a încasat lunar, un onorariu brut de 6861,09 lei, cu mult mai mare decât cel stabilit.
În acest mod, Fas uferit în anul 2006 un prejudiciu de 67.749,74 lei, dovedit prin ordinele de plată semnate de și încasate de C
În calitate de reprezentant al administratorului persoană juridică, a primit de la reclamantă mai multe obiecte de inventar, în valoare totală de 5.850 lei, pe care avea obligația să le restituie la încetarea funcției. Prin încălcarea culpabilă a acestei obligații societatea reclamantă a suferit un prejudiciu, echivalent cu valoarea obiectelor pe care a refuzat să le restituie.
Se arată că prin actul adițional din 27 aprilie 2006, prin care a fost prelungit contractul de administrare pe acest exercițiu financiar, nu a fost semnat pentru și în numele F de o persoană desemnată în acest scop de organul în competența căruia era măsura respectivă, ci de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal sau convențional.
Față de cele mai sus-menționate, consideră că sunt îndeplinite întru totul condițiile răspunderii civile delictuale:
Fapta ilicită constă în aceea că a plătit, iar a încasat sume de bani cu titlu de remunerație acordată administratorului, fără ca acestea să fie "fixate", adică stabilite și aprobate de adunarea generală a acționarilor. Or, potrivit art. 111 alin.2 lit. c, adunarea generală este obligată să "fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs administratorilor " iar legea și actul constitutiv nu conțin nicio prevedere cu privire la posibilitatea delegării acestei atribuții.
Cu încălcarea acestei competențe exclusive și inderogabile, au fost plătite sume de bani neaprobate de adunarea generală, ceea ce imprimă plății un caracter ilicit. S-a adus astfel atingere drepturilor subiective ale reclamantei și interesului social, deturnat în interesul administratorului și reprezentantului acestuia.
Prejudiciul, cert atât sub aspectul existenței cât și al întinderii, constă în sumele de bani plătite cu titlu de remunerație pentru administrator fără aprobarea adunării generale, și este dovedit cu ordinele de plată anexate.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, pârâții trebuie obligați la plata dobânzii legale calculată pe baza Ordonanței Guvernului nr. 9/2000, conform anexei.
Paguba suferită de reclamantă este determinată univoc de fapta ilicită, astfel că între prejudiciu și fapta ilicită există un raport de cauzalitate directă.
În ceea ce privește vinovăția, în calitate de administrator și de reprezentant al persoanei juridice, trebuia și putea să cunoască și să respecte regimul legal al stabilirii remunerației administratorilor, pe care însă l-au încălcat.
În drept: art. 72, art. 153/13 alin.2 și art. 153/18 din Legea nr. 31/1990, art. 998 - 999, art. 1539-1544 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente anului 2005.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii arătând că respectivul contract de administrare și manageriat nr. 3 din 20.04.2000 încheiat între reclamantă și pârâta s-a derulat din anul 2000 până în anul 2007, fără ca prevederile sale să fie schimbate.
Încasarea onorariului cuvenit pârâtei s-a făcut conform anexei 2 la contract, după negocierile cu sindicatele pentru stabilirea coeficientului de majorare al salariilor.
Nu există vreo faptă ilicită a pârâților, fiind încheiate acte adiționale pentru indexarea onorariului.
Reclamanta a beneficiat de prestația pârâtei
Pârâtul persoană fizică a arătat și că a ocupat funcția de președinte al Consiliului de administrație al reclamantei și de manager general, iar din 2000 a fost cea care a administrat societatea reclamantă, existând hotărârile adunărilor generale din 12.04.2005 și 27.04.2005.
Prin întâmpinare, pârâta prin reprezentant, fiu al pârâtului persoană fizică, a invocat excepția prematurității cererii reclamantei, susținând că nu a fost realizată condiția prevăzută la art. 720/1 Cod procedură civilă, față de această societate care din 24.10.2007 este reprezentată de.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, reiterând aceleași argumente ca cele expuse de pârâtul persoană fizică în întâmpinarea depusă de acesta și invocând excepția prescripției pentru anul 2005.
La data de 08.12.2008, reclamanta și-a redus pretențiile la suma de 136.359,81 lei din care 112.021,83 lei contravaloarea prejudiciului produs și 18.487,98 lei dobânda legală, 5.850 lei reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar nerestituite.
A arătat că renunță la pretențiile în sumă de 21.656,67 lei aferente facturilor emise în perioada 31.12.2004 - 23.05.2005.
La termenul de judecată din 19.01.2009 pârâții, prin apărător, au renunțat la invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
La termenul de judecată din 23.03.2009 instanța a respins excepția prematurității cu motivarea arătată în încheierea de ședință, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale, această ultimă soluție fiind menținută prin decizia nr. 206/R/28.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV.
La data de 4.05.2009 pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului - arătând că nu a existat raport juridic între reclamantă și pârâta -, excepția prematurității acțiunii față de pârâtul - întrucât nu ar exista vreo hotărâre AGA a reclamantei prin care să se dispună exercitarea acțiunii în răspundere față de acesta -, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât acțiunea în răspundere nu s-ar putea exercita de reclamanta persoană juridică ci de către o persoană anume desemnată prin hotărârea AGA.
Prin sentința civilă nr. 1275/30.06.2009 Tribunalul Brașova respins excepțiile prematurității, lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocate de pârâți, ca neîntemeiate.
A admis cererea formulată de reclamanta F în contradictoriu cu pârâții și, astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâții la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 136.359,81 lei cu titlu de prejudiciu.
A obligat pârâții la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 3.979,4 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 20.04.2000 între reclamanta și pârâta s-a încheiat contractul de administrare nr. 3/2000 prin care reclamanta-beneficiară încredința pârâtei-administrator organizarea, gestionarea și managementul activității sale.
Trebuie remarcat că reclamanta a fost reprezentată de membrii Consiliului de administrație, printre care și pârâtul, care a ocupat și funcția de președinte (vezi fila 76), iar pârâta persoană juridică a fost reprezentată de același pârât persoană fizică, care era asociat - administrator al acesteia (fila 11-23 din dosar ).
Persoana desemnată ca reprezentant al administratorului a fost pârâtul - persoană fizică (fila 23).
S-a stipulat și că onorariul brut este indexabil cu un procent egal cu procentul mediu de indexare al salariilor angajaților societății beneficiare (reclamanta), ori de câte ori are loc acest fapt trebuind a fi încheiat în acest sens un act adițional la contractul de administrare nr. 3/2000, potrivit art. 6.1 indexarea trebuind a fi stabilită și aprobată prin hotărâre a adunării generale a acționarilor reclamantei.
Din hotărârea AGOA a reclamantei nr. 1 din 12.04.2005 rezultă că a fost ales un nou consiliu de administrație, printre administratori figurând și pârâtul (fila 24).
Deși la art. 3 din contractul de administrare s-a prezentat posibilitatea prelungirii termenului contractului de administrare la expirarea acestuia prin încheierea unui act adițional, prin hotărârea AGA a reclamantei nr. 1/ 12.04.2005 nu s-a dispus nimic referitor la acest aspect.
Abia prin hotărârea AGA nr. 1 din 27.04.2006 s-a stipulat în mod expres că se aprobă prelungirea contractului de administrare nr. 3 din 20.04.2000 cu un an, până la următoarea adunare generală (fila 25).
Această hotărâre AGA nr. 1 din 27.04.2006 a fost însă desființată prin sentința civilă nr. 15/CC/15.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, nulitate care operează cu efect retroactiv (filele 124- 127 din dosar).
În temeiul acestei hotărâri AGA nr. 1 din 27.04.2006, semnată în calitate de președinte de pârâtul, s-a încheiat la aceeași dată actul adițional la contractul nr. 3 din 20.04.2000 prin care durata acestuia se prelungea cu un an.
Acest act adițional nu produce însă niciun efect în temeiul principiului accesorium sequitur principale, fiind întocmit în temeiul unui act juridic nul, respectiv hotărârea AGA nr. 1 din 27.04.2006.
Într-o atare situație, instanța a reținut că între reclamantă și pârâta nu a existat prelungit contractul de administrare pentru anul 2005, însă cu toate acestea, pârâta persoană juridică a încasat suma de 60.377,59 lei plătită din ordinul pârâtului persoană fizică, în acest sens fiind chitanțele și ordinele de plată aflate la filele 136-153 din dosar, în original și în copie la filele 27 - 53 și 154 din dosar.
De menționat este și faptul că, până la data de 24.09.2007, pârâta a fost reprezentată tot de pârâtul, în calitate de administrator, abia la data de mai sus acesta fiind înlocuit de fiul său.
Deși la dosar a fost depus actul adițional nr. 4.2 din 12.04.2005, în acesta menționându-se că ar fi încheiat în temeiul hotărârii AGA nr. 1 din 12.04.2005 (fila 174), prevederile respectivului act adițional prin care s-ar fi hotărât prelungirea contractului de administrare și pentru anul 2005 nu poate avea nicio valoare juridică atâta vreme cât hotărârea AGA nr. 1 din 12.04.2005, la care actul face trimitere ca temei al încheierii sale, nu a dispus nimic în acest sens.
În plus, deși prin actul adițional nr. 3.4 s-ar fi dispus, în temeiul aceleiași hotărâri AGA a reclamantei nr. 1 din 12.04.2005, și indexarea onorariului brut cuvenit administratorului (fila 173), față de prevederile hotărârii AGA de mai sus respectiva indexare nu poate avea niciun efect, în hotărâre nefăcându-se vorbire despre o atare indexare.
Or, câtă vreme la art. 6.1 din contractul de administrare nr. 3/2000 s-a prevăzut că onorariul lunar brut al administratorului poate fi supus indexărilor stabilite și aprobate prin hotărârea AGA a reclamantei, doar negocierea făcându-se conform anexei nr. 1, în lipsa unei asemenea hotărâri de indexare nu era posibilă încheierea vreunui act adițional privitor la indexarea onorariului brut, un atare act nerespectând voința părților stabilită prin convenția de administrare.
Instanța a reținut și că inclusiv pentru anul 2006, în condițiile în care hotărârea AGA nr. 1/27.04.2006 a reclamantei prin care se aproba prelungirea cu un an a duratei contractului de administrare nr. 3/2000 a fost constatată nulă cu efect retroactiv prin sentința Tribunalului Brașov nr. 15/CC/15.03.2007, pârâta persoană juridică nu avea dreptul la încasarea remunerației în calitate de administrator al reclamantei.
De asemenea, instanța a reținut că și în situația în care respectiva hotărâre AGA din 27 aprilie 2006 nu ar fi fost anulată, pentru ca pârâta să poată beneficia de remunerația indexată ar fi trebuit să fie adoptată, în prealabil încheierii actului adițional nr. 4.3/27.04.2006 (fila 26) potrivit 6.1 din contractul nr. 3 /2000, hotărârea a reclamantei în acest sens.
Or, în hotărârea AGA nr. 1 din 27.04.2006 nu se face vreo trimitere în acest sens iar actul adițional încheiat la aceeași dată, în temeiul hotărârii, face vorbire doar de faptul că administratorul beneficiază în continuare de toate drepturile care i se cuvin, fără a vorbi de vreo modificare sau a arăta în concret vreo modalitate de indexare, ori că aceasta ar fi avut loc în condițiile existenței unei indexări a salariilor angajaților societății reclamantă, așa cum cerea anexa 2 la contractul nr. 3/2000.
Rezultă că și într-o atare ipoteză, pârâta persoană juridică a primit prin intermediul pârâtului persoană fizică un onorariu lunar de 6.861,09 lei, mai mare decât cel stabilit, încasând fără temei suma totală de 67.749,74 lei pe anul 2006, așa cum rezultă din ordinele de plată depuse în original la dosar.
Pârâtul nu a contestat că sumele care s-au plătit pârâtei persoană juridică pe anii 2005 și 2006 s-au achitat și încasat prin intermediul său de către, ci a susținut doar că aceste sume erau datorate în temeiul contractelor de administrare (filele 75 și 74).
În legătură cu obiectele de inventar, nu s-a negat de către pârâți faptul că pârâtul persoană fizică ar fi primit în numele pârâtei persoană juridică, de la reclamantă, obiecte de inventar în valoare de 5.850 lei așa cum susține reclamanta, pe care nu le-ar fi restituit reclamantei.
Față de argumentele de mai sus instanța reține că, lăsând la o parte vădita incompatibilitate între funcțiile deținute de pârâtul la societatea reclamantă și cea pârâtă, precum și trimiterile expertului tehnic făcute în raportul de expertiză nr. - întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Brașov (respectiv filele 109, 110 și 119-121 din dosar), cererea reclamantei de restituire a sumelor încasate de pârâta persoană juridică prin intermediul pârâtului persoană fizică, aferente perioadei 16.06.2005 - 20.11.2006, a fost constatată ca fiind întemeiată.
Referitor la excepția prematurității invocată de pârâți, instanța a reținut că, așa cum a arătat în mod repetat reclamanta, în speță acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală în condițiile în care niciunul dintre pârâți nu are calitatea de administrator al F
Întrucât pentru perioada vizată de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu se poate reține, potrivit argumentelor de mai sus, calitatea de administrator al reclamantei în persoana pârâtei, nu poate fi vorba de o acțiune în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel încât să fie nevoie de o hotărâre a adunării generale a acționarilor reclamantei în acest sens, iar lipsa acesteia să atragă prematuritatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesuale a reclamantei.
În speță este vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâtei persoană juridică pentru fapte aferente unei perioade în care nu deținea calitatea de administrator al reclamantei și în care a încasat, prin reprezentantul său legal, respectiv pârâtul persoană fizică, anumite sume de bani și bunuri care nu i se cuveneau.
De asemenea, pârâtul persoană fizică a fost acționat în justiție nu în calitate de administrator al reclamantei, pentru a fi aplicabil textul de lege indicat mai sus, ci în calitate de reprezentant persoană fizică al persoanei juridice, prin intermediul căruia au fost încasate de aceasta din urmă sumele și bunurile pretinse de reclamantă în cererea de chemare în judecată, așa cum s-a și arătat de altfel în mod expres de către reclamantă.
Din dispozițiile art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 rezultă că este angajată și răspunderea personală a celui care a săvârșit fapta ilicită în numele persoanei juridice, respectiv a încasat pentru aceasta sumele de bani și bunurile, astfel încât cel prejudiciat are posibilitatea de a acționa în justiție atât reprezentantul, cât și această din urmă societate, în solidar, așa cum de altfel a procedat și pârâta.
Din nicio probă a dosarului nu rezultă că pârâta ar fi exercitat în perioada vizată de reclamantă în acțiune măcar administrarea în fapt a FS. pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Astfel, la dosar nu s-a depus niciun înscris care să fie semnat și ștampilat, în numele reclamantei, de către pârâta persoană juridică, prin reprezentant legal și care să ateste exercitarea mandatului de administrator de către
Așadar nu este vorba de fapte săvârșite de pârâți în calitate de administratori, pentru care să se pornească o acțiune în răspundere după încetarea acestei calități, ci de fapte săvârșite de pârâți în perioada în care nu mai aveau calitatea de administratori ai reclamantei, în cazul pârâtei și respectiv pentru fapte săvârșite în dauna reclamantei, în calitate de reprezentant la acea dată al pârâtei persoană juridică, de persoana fizică.
Într-o atare situație în care acțiunea nu are legătură cu răspunderea administratorului în funcție, pentru a fi necesară conform art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată o hotărâre AGA de aprobare a începerii acțiunii împotriva administratorului, ci se invocă plata făcută unui terț persoană juridică care nu avea dreptul de a încasa respectivele sume, plată făcută prin intermediul pârâtului persoană juridică, excepția prematurității este neîntemeiată și a fost respinsă.
Având în vedere argumentele menționate, s-a constatat a fi neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nefiind incidente dispozițiile art. 155 arătate mai sus.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului persoană fizică instanța a reținut că în speță s-a invocat o răspundere civilă delictuală a acestuia, motivat de faptul că ar fi încasat în mod nejustificat, deși nu exista contract de administrare, în numele pârâtei persoană juridică, anumite sume de bani și bunuri.
Într-o atare situație și ținând seama de cele expuse mai sus referitor la dispozițiile Decretului nr. 31/1954, este evident că pârâtul are calitate procesuală pasivă iar răspunderea sa față de reclamantă nu poate fi decât solidară cu a pârâtei, potrivit art. 998 - 999 Cod civil.
Potrivit art. 43 Cod comercial, pe lângă suma de 112.021,83 lei datorată de pârâți reclamantei cu titlu de prejudiciu, aceștia datorează și dobânda legală aferentă în cuantum de 18.487,98 lei calculată de la data efectuării și încasării plății de către pârâți, fiind aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, art. 43 Cod comercial având relevanță sub raportul cuantificării totale a pagubei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și
Apelul declarat de nu este motivat.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Pe cale de excepție, se invocă necompetența materială a Tribunalului Brașov - Secția comercială, excepția prematurității acțiunii față de art. 7201Cod procedură civilă, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, conform art. 72 din Legea 31/1990 și art. 374 Cod comercial.
Conform art. 155 alin. 1 printre altele se prevede că acțiunea în răspundere contra administratorilor pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 112, iar conform art. 155 alin. 2 adunarea generală desemnează cu aceiași majoritate persoana să exercite acțiunea în justiție.
Reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 72, art. 153/13 alin. 2 și art. 153/18 din Legea 31/1990, art. 998-999, art. 1539-1544 Cod civil.
Conform art. 992 Cod civil, cel ce din eroare sau cu știință primește aceea ce nu-i este debit, e obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
Reclamanta și-a calificat acțiunea de drept comercial, socotind Tribunalul Brașov ca instanța comercială competentă să-i judece cauza.
Formulându-și pretențiile și evaluându-le în bani, reclamanta a ocolit obligațiile ce-i reveneau conform art. 7201Cod procedură civilă.
Așa cum reține instanța de fond, hotărârea nr.1 a AGA din 27.04.2006 semnată în calitate de președinte de pârâtul conform celor arătate în hotărârea atacată, s-a încheiat la aceeași dată cu actul adițional la contractul nr. 3/20.04.2000 prin care durata acestuia se prelungește cu un an. Cum acest act adițional este un accesoriu al hotărârii AGA nr. 1 din 27.04.2006 calificată ca fiind nulă de instanță, se pune întrebarea dacă societatea mai avea calitatea de mandatar comercial în perioada pentru care i se solicită restituirea unor sume de bani; desigur nu.
Societății pârâte i se pretind anumite sume de bani pentru un pretins prejudiciu material pe care i l-ar fi produs reclamantei, dar nu pentru o perioadă când s-a îndeplinit un mandat comercial în beneficiul reclamantei ci pentru o perioadă în care apelanta nu a mai avut o asemenea calitate.
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus cu referire la temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, nu poate fi atrasă răspunderea pârâtei în baza acestui temei și în fața unei instanțe de drept comercial, ci eventual răspunderea întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză în baza art. 992 cod civil în fața unei instanțe civile - judecătorie sau tribunal - în funcție de întinderea pretențiilor bănești formulate și cu respectarea strictă a prevederilor art. 1 pct, 1 sau art. 2 pct. 1 lit b Cod procedură civilă.
Pe fond, instanța a ignorat că apelanta deși nu mai avea calitatea de mandatar comercial pentru reclamantă, afacerile acesteia au fost totuși girate de către pârâtă, societatea reclamantă funcționând în mod normal, făcând și încasând plăți fără ca altcineva în afară de pârâtă să gireze afacerile.
Or în condițiile în care reclamanta a beneficiat de serviciile apelantei circumscrise mandatului comercial în condițiile art. 374 Cod civil, pretențiile sale de restituire a sumelor sunt neîntemeiate.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepții, invocarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și a excepției prematurității sunt contradictorii. Dacă litigiul nu este comercial nu poate fi incident art. 7201Cod procedură civilă.
Art. 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii și la excepția lipsei calității procesuale active, la data formulării pârâții nu aveau calitatea de administrator.
Art. 155 din Legea nr.31/1990 este incident doar în cazul în care la data pornirii acțiunii în răspundere fondatorii, administratorii, directorii și celelalte persoane menționate la alin. 1 sunt în funcție.
Persoana fizică desemnată reprezentant permanent are aceeași juridică cu persoanele fizice care exercită în nume propriu funcția de administrator și are o răspundere solidară cu persoana juridică ce l-a numit în funcție - soluție ce era cuprinsă și în art. 139 abrogat prin Legea nr.441/2006.
Sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii delictuale, respectiv fapta ilicită care constă în plata și încasarea sumelor de bani menționate cu încălcarea art. 111 alin. 2 lit. c din Legea nr.31/1990, art. 153 alin. 1, art. 71 alin.1, art. 73 alin. 1 lit. d și e, art. 149, prejudiciu raport de cauzalitate și vinovăție.
Sper deosebire de contractul de administrare și de actul adițional prin care s-a stabilit onorariul inițial, care au fost semnate de toți membrii consiliului de administrație, actele adiționale ulterioare prin care onorariul a fost indexat nu sunt semnate de toți membrii consiliului de administrație iar din procesele-verbale ale ședințelor acestui consiliu nu rezultă că ceilalți administratori și cenzori au fost informați despre existența lor.
Prejudiciul este cert sub aspectul existenței și al întinderii, și constă în sumele de bani plătite cu titlu de onorariul indexat către pârâtă, fără a fi îndeplinite cele două condiții cumulative de care - potrivit legii și contractului de administrare - depinde valabilitatea plății (existența hotărârii AGA pentru exercițiul financiar anterior) și e dovedit cu ordinele de plată existente la dosar.
Examinând sentința atacată în raport cu probele dosarului, cu motivele invocate, Curtea constată apelurile nefondate.
Excepția necompetenței materiale a secției comerciale a Tribunalului Brașov este neîntemeiată.
Art. 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului. Faptul că în anii 2005-2006 a încasat din ordinul pârâtului, fără drept, sumele de bani cu titlu de onorariu de administrare, deși nu avea calitatea de mandatar al reclamantei, nu răstoarnă prezumția de comercialitate a obligației de restituire.
Deși textul art. 4 Cod comercial se referă la contractele și obligațiile comerciantului, în realitate cu excepțiile menționate expres de lege, toate obligațiile comerciantului indiferent de izvorul lor au caracter comercial. Vor fi comerciale nu numai obligațiile contractuale ci și obligațiile derivând din fapte licite (gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără just temei, plata nedatorată) precum și cele rezultate din săvârșirea unor fapte ilicite (art. 998 cod civil).
Referitor la excepția prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâți, întrucât pentru perioada 2005-2006 pârâta nu avut calitatea de administrator, nu suntem în prezența unei acțiuni în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 rep. ca să fie nevoie de o hotărâre a adunării generale a acționarilor reclamantei în acest sens, iar lipsa acesteia să atragă prematuritatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesuale active a reclamantei.
La filele 54-56 se află invitația reclamantei la conciliere ce a fost trimisă la adresa din F-, adresă unde se află atât domiciliul pârâtului fost asociat unic al pârâtei persoană juridică, cât și sediul pârâtei
Din adresa Serviciului Public de Evidență a Persoanelor F rezultă că numitul este tatăl noului asociat, iar acesta locuiește la același domiciliu cu cealaltă asociată.
Adresa de la filele 54-55 se referă la motivele de fapt expuse și în acțiunea formulată de reclamant trimițând inclusiv la societatea pârâtă, deci scopul art. 720 ind.1 Cod procedură civilă, respectiv încercarea soluționării litigiului prin conciliere directă, s-a realizat.
În speță este vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâtei persoană juridică pentru fapte ilicite comise în perioade în care nu deținea calitatea de administrator al reclamantei și în care a încasat, prin reprezentantul său legal, respectiv pârâtul persoană fizică, anumite sume de bani și bunuri care nu i se cuveneau.
Pârâtul persoană fizică a fost acționat în justiție nu în calitate de administrator al reclamantei, pentru a fi aplicabil textul de lege indicat mai sus, ci în calitate de reprezentant persoană fizică al persoanei juridice, prin intermediul căruia au fost încasate de aceasta din urmă sumele și bunurile pretinse de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Din dispozițiile art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 rezultă că este angajată și răspunderea personală a celui care a săvârșit fapta ilicită în numele persoanei juridice, respectiv a încasat pentru aceasta sumele de bani și bunurile, astfel încât cel prejudiciat are posibilitatea de a acționa în justiție atât reprezentantul cât și această din urmă societate, în solidar, așa cum de altfel a procedat și pârâta.
Acțiunea formulată de reclamant neavând legătură cu răspunderea administratorului în funcție, pentru că la data introducerii acesteia pârâții nu aveau calitatea de administrator, nu era necesară - conform art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată - o hotărâre de aprobare a începerii acțiunii împotriva administratorului.
Cu privire la fondul cauzei, contractul de administrare are natura juridică mandatului comercial pentru că are ca obiect tratarea de afaceri comerciale în numele și pe seama societății comerciale administrate în baza art. 374 cod comercial, mandat care presupune prestații ale managerului în favoarea societății în scopul obținerii unei anumite eficiențe economice financiare.
Faptul că reprezentantul permanent este asimilat în drepturi și obligații cu persoana fizică administrator nu reduce cu nimic răspunderea persoanei juridice administrator care rămâne obligată solidar cu reprezentantul permanent pentru toate actele și faptele juridice săvârșite de acesta în administrarea societății.
Onorariul brut inițial pe care era îndreptățit să-l primească administratorul persoană juridică a fost de 1.700 lei lunar, conform anexei 2 la contract.
Onorariul brut inițial pe care era îndreptățit să-l primească administratorul persoană juridică în baza contractului de administrare din 20.04.2009 a fost de 1.700 lei lunar, conform Anexei 2 la contract și potrivit art. 6 din contract indexarea acestuia trebuie stabilită și aprobată prin hotărâre a adunării generale a acționarilor reclamantei.
În ceea ce privește anul 2005, prin hotărârea AGA a reclamantei nr. 1/12.04.2005 nu s-a dispus nici prelungirea contractului de administrare și nici indexarea onorariului administratorului.
Cu privire la anul 2006, hotărârea AGA a reclamantei nr. 1 din 27.04.2006 prin care s-a aprobat prelungirea contractului de administrare cu încă un an a fost desființată retroactiv prin sentința civilă nr. 15 /CC/15.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, iar actul adițional încheiat în baza acestei hotărâri nu produce efecte față de desființarea hotărârii AGA.
Deci pentru anii 2005 și 2006, deși nu s-a prelungit legal contractul de administrare și nu s-a indexat onorariul, administratorul a încasat nelegal suma de 60.377,59 lei pe anul 2005 și 67.749,74 lei pe anul 2006 plătită din ordinul pârâtului persoană fizică.
Apelanta susține - deși nu mai avea calitatea de mandatar comercial pentru reclamantă - că a girat activitatea reclamantei, astfel că pretențiile acesteia de restituire a sumelor încasate sunt neîntemeiate în condițiile art. 374 Cod comercial.
Mandatarul este ținut să își îndeplinească obligațiile cu bună credință și diligența unui bun proprietar.
Potrivit contractului de administrare încheiat între părți încasarea onorariului era condiționată și de îndeplinirea criteriilor de performanță asumate de administrator, or în perioada 2005-2006 aceste criterii de performanță nu au fost îndeplinite și societatea a înregistrat pierderi, aspect care rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
În lipsa unui contract de administrare pentru perioada 2005-2006, răspunderea pârâților este delictuală.
Pretențiile reclamantei de restituire a sumelor încasate s-ar putea pune în situația în care pârâta ar fi desfășurat o activitate de management eficientă, or în speță expertiza dovedește că societatea reclamantă a înregistrat pierderi în perioada 2005-2006.
Sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii delictuale, respectiv fapta ilicită constă în plata și încasarea sumelor de bani menționate fără a exista hotărâri AGA de prelungire a contractului de administrare și de indexare a onorariului administratorului, cu încălcarea art. 153 alin. 1 care dă în competența exclusivă a AGA și aprobarea pentru fiecare exercițiu financiar a remunerației cuvenite administratorilor și a oricăror avantaje ce se acordă acestora, prejudiciul este cert și constă în sumele de bani plătite cu titlu de onorariul indexat către pârâtă, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția pârâților în calitate de administrator persoană juridică (reprezentant permanent) care puteau și trebuiau să cunoască regimul juridica al stabilirii și aprobării remunerării administratorilor, pe care l-au încălcat cu rea credință.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepțiile invocate de apelanta și apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței Tribunalului Brașov, care va fi păstrată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimatei F suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta și apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1275/30.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care o păstrează.
Obligă apelanții și să plătească intimatei F suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 3.12.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.LF/4.12.2009
Dact.LD/11.12.2009/5 ex.
Jud.fond
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Liliana Dobrogeanu
