Alte cereri. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/MF
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelurilor maritime și fluviale declarate de apelanții pârâți - ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, - SA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 20/MF/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, -B,.B,.27, având ca obiect constatarea dreptului de servitute.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.10.2008, 15.10.2008, 22.10.2008, 28.10.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtelor COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA SA și - SA să-i permită trecerea la calea publică pe drumurile de acces ale acestora din portuară precum și acordarea cheltuielilor de judecată legate de proces.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra a trei construcții (anexă șopron 4 în suprafață de 1278,37. magazie metalică 3 în suprafață de 1961,03. și sediu administrativ 9 în suprafață de 124,24.) situate în Portului C, 4, Depozit 1 prin adjudecare la licitație publică, în urma executării silite pentru creanțe bugetare îndreptate împotriva debitorului - SA;
Construcțiile sunt amplasate pe domeniul public administrat de pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA și în același timp pe platforma Depozit 1 aflată în proprietatea - SA; imobilele adjudecate sunt folosite ca spații de stivuire și depozitare a materialului lemnos, fiind situate într-un loc înfundat, astfel încât singura posibilitate de acces la calea publică se poate realiza numai trecând pe domeniul portuar și pe platforma aparținând celor două pârâte; în drept au fost invocate dispozițiile art. 616 și următoarele Cod Civil.
Au fost depuse în copie o schiță de plan vizată de ONCGC C sub nr. 4704/27.03.2002, procesele verbale de adjudecare la licitație publică întocmite în dosarul de executare nr. 83/2004 și facturile fiscale atestând achiziționarea bunurilor urmărite, contractul de utilizare a domeniului portuar nr. 2759/28.08.2006 și convențiile de prestații portuare nr. 1767/2004, 131/2004, 11/2006, 19/2006, 20/2006, extras din statutul societății reclamante însoțit de certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, autorizația seria M nr. 0453-CT și extrase din registrul de evidență a materialului lemnos.
Pe calea întâmpinării pârâta CN SA a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că bunurile din patrimoniul reclamantei sunt amplasate într-adevăr pe domeniul portuar, dar în Depozitului 1 al - SA, elementele de suprastructură aflându-se în proprietatea celei din urmă; conform planului de delimitare cu numărul cadastral 798/33, sub construcțiile dobândite de - SRL nu există platformă betonată, aceasta înconjurând însă clădirile; simplul fapt că drumul de acces la calea publică prezintă dificultăți nu dă dreptul de servitute pe fondul altui proprietar - Statul, cererea fiind nefondată sub acest aspect.
Pârâta - SA a formulată la rândul său întâmpinare, cerând respingerea ca nefondată a cererii, subliniind că din înscrisurile depuse de către reclamantă nu rezultă temeinicia cererii introductive, cu atât mai mult cu cât între părți s-au purtat negocieri în legătură cu încheierea unor contracte comerciale pentru folosirea infrastructurii societății pârâte; reclamanta a refuzat în mod constant să reglementeze convențional tarifele ce trebuiau percepute, fapt care nu-i conferă dreptul la instituirea dreptului de servitute; Excepția lipsei calității procesuale pasive a CN SA a fost unită cu fondul la termenul din 14.03.2007, apreciindu-se că pentru dezlegarea ei sunt necesare probe comune cu cele ale fondului pricinii.
La cererea reclamantei în cauză s-a întocmit un raport de expertiză - înregistrat sub nr. 447/2008 - de către expertul tehnic judiciar, în care se statuează că - față de poziționarea topografică a construcțiilor 3 și 4 identificate sub numărul cadastral 798/33 - clădirile pot fi apreciate ca aflându-se în loc înfundat, fiind fără ieșire la calea publică; expertul și-a întemeiat concluzia pe faptul că atributul de loc înfundat trebuie raportat la destinația imobilelor - de depozitare și manipulare (care include încărcarea, descărcarea și stivuirea) materialului lemnos, astfel încât accesul la și de la calea publică implică un flux auto al mașinilor de mare tonaj tip trailer, remorcă și, ce necesită parametri diferiți de manevrabilitate față de un drum pietonal uzual; s-a subliniat că cea mai scurtă cale către cele două imobile este pe la poarta de nord - drumul 3, prin punctul de control 6, prin culoarul delimitat cu linie discontinuă consemnat în schița anexă; în ce privește construcția 9, aceasta are posibilitatea accesului direct la calea publică, pe drumul 4.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 20/MF/11.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Sa.
A fost admisă în parte cererea, fiind obligate pârâtele să permită reclamantei accesul către construcțiile 3 și 4 - aflate în proprietatea sa - pe la poarta de nord - drumul 3, prin punctul de control 6, prin culoarul delimitat cu linie discontinuă consemnat în schița anexă la raportul de expertiză nr. 447/25.02.2008 întocmit de domnul expert tehnic judiciar, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei de instituire a unei servituți de trecere pentru construcția 9.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1708,3 lei - cheltuieli de judecată (din care 8 lei - taxă de timbru, 0,3 lei - timbru judiciar, 1.000 de lei - onorariul apărătorului ales și 700 de lei - onorariul expertului judiciar) în favoarea reclamantei.
În ce privește excepția invocată de către Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA, tribunalul a reținut că însuși autorul ei a recunoscut că administrează în numele Statului terenul aflat sub clădirile reclamantei, astfel încât identitatea dintre cel chemat în judecată și titularul obligației de a permite accesul la calea publică există.
Cu privire la fondul cererii, instanța de fond a reținut că reclamanta - SRL este proprietara a trei construcții (anexă șopron 4 în suprafață de 1278,37. magazie metalică 3 în suprafață de 1961,03. și sediu administrativ 9 în suprafață de 124,24.) situate în Portului C, 4, Depozit 1 prin adjudecare la licitație publică, în urma executării silite pentru creanțe bugetare îndreptate împotriva debitorului - SA;
Imobilele sunt amplasate pe domeniul public al statului administrat de pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA în baza contractului de concesiune nr. MM 2714/1.06.2001 și în același timp pe platforma Depozit 1 aflată în proprietatea - SA.
Reclamanta a demonstrat probatoriu că destinația clădirilor 3 și 4 este aceea de depozitare și manipulare a materialului lemnos, activități care implică un trafic auto al mașinilor de mare tonaj cu parametri diferiți de manevrabilitate față de un drum pietonal obișnuit;
În raport de această împrejurare și de concluziile expertului judiciar, s-a constatat faptul că imobilele sunt situate într-un loc înfundat, fără ca acest fapt să se datoreze unei acțiuni culpabile a reclamantei, care le-a dobândit prin adjudecare la licitație publică, în timp ce sediul administrativ 9 are acces direct la calea publică.
În aplicarea dispozițiilor art. 616- 618 cod civil practica judiciară a decis că noțiunea deloc înfundatpresupune și situația în care accesul la calea publică prezintă grave inconveniente sau este periculos, în raport de destinația și caracteristicile fondului dominant; din acest punct de vedere, în concret - așa cum s-a arătat - dreptul de trecere trebuie examinat în strânsă legătură cu activitatea desfășurată de reclamantă în propriile imobile, parametrii de trafic auto impunând cerințe minimale ale căii de acces ce grevează fondul aservit aparținând pârâtelor.
Este real că art. 616 Cod Civil condiționează dreptul reclamantei de a se prevala de un drept de trecere de plata unei juste despăgubiri - egale cu prejudiciul suferit de către proprietarul fondului aservit - - SA însă pârâta nu a formulat o cerere reconvențională având ca obiect obținerea de daune, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod Procedură Civilă, judecătorul fiind ținut a se pronunța numai asupra obiectului dedus judecății.
3.Apelurile
Împotriva sentinței mai sus menționate au declarat apel pârâții CN Administrația Porturilor Maritime SA și - SA.
Apelanta CN Administrația Porturilor Maritime SAa criticathotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată de pârâtă că reclamanta a dobândit în proprietate în urma unei licitații organizată de C, bunuri care au aparținut pârâtei A astfel că în aceste condiții raportul juridic dedus judecății urmează a se reglementa legal între, în calitate de proprietar al bunurilor achiziționate prin executare și, în calitate de proprietar al platformelor și căilor de acces către bunurile dobândite de către reclamantă și care înconjoară proprietatea acesteia.
Astfel, accesul către bunurile proprietate a reclamantei nu se poate efectua decât prin trecerea peste proprietatea pârâtei, căile de acces la imobilele dobândite fiind în proprietatea privată a pârâtei.
Instanța de fond a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive motivat faptul că administrează în numele statului terenul aflat sub clădirile reclamantei.
Întradevăr, este concesionar al bunurilor proprietate publică a statului dar, din analiza legislației care reglementează desfășurarea activității portuare, precum și din cele prezentat rezultă faptul că nu are decât calitatea de administrator, comparativ cu pârâta A care are calitatea de proprietar al platformelor și drumurilor de acces situate în Depozitului 1, drumuri și platforme pe care se asigură accesul la bunurile adjudecate de reclamantă, trecerea peste această proprietate, reprezentând singura cale de acces.
A arătat apelanta că nu a îngrădit și nu a limitat utilizarea de către reclamantă a căilor de acces și a drumurilor din portului Acest fapt este dovedit de reglementarea raporturilor juridice între A și reclamanta -, prin încheierea contractului de utilizare domeniu portuar nr. 2759/28.08.2006, având ca obiect asigurarea contra-cost a utilizării bunurilor de interes comun din portuară, raportat la suprafața de infrastructură portuară aferentă bunurilor proprietate a acesteia, contract a cărui valabilitate a fost prelungită anual, fiind în vigoare și la acest moment, prin încheierea actului adițional nr. 1928/24.01.2008.
Un alt motiv de apel privește cheltuielile de judecată.
Arată că nu se poate reține vreo acțiune culpabilă a CN AP S A în ceea ce privește nerespectarea dreptului de trecere, acces și utilizare de către reclamantă, a bunurilor proprietate publică a statului concesionate administrației, în vederea exploatării bunurilor proprietate a acesteia.
Apelanta - SAa criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că deși anterior adjudecării imobilelor C3 si C4 reclamanta a deținut cu titlu de chirie aceleași imobile, în care a desfășurat activitate de stivuire, manipulare și depozitare material lemnos folosind calea de acces direct la calea publica pe drumul D4 din societății care i-au permis și un flux auto de mare tonaj tip trailer, remorcă și pe un drum care nu este destinat exclusiv ca drum pietonal uzual.
Reclamanta a refuzat încheierea convenției având ca obiect tarifele pentru folosirea infrastructurii societății deși aceasta le-a folosit anterior dobândirii dreptului de proprietate.
Locul înfundat este datorat în mod culpabil reclamantei care, adjudecându-și imobilele C3, C4 si C9 la licitația publica a cunoscut că dreptul de proprietate al terenului pe care se afla imobilele aparține statului care 1-a concesionat SA Constanta.
Acțiunea reclamantei era îndreptățită numai în cazul în care acesta nu are nici o ieșire la calea publica, fapt stabilit de chiar raportul de expertiza care arată ca pentru imobilul C9 sediu administrativ nu se poate constitui servitute de trecere, reclamanta având ieșire la calea publica.
Mai arată apelanta că reclamanta avea ieșire la calea publică - drumul D3, folosirea căii de acces cu ieșire la drumul D3 se face de către reclamantă fără inconveniente, iar obiectul de activitate al reclamantei se realizează și s-a realizat anterior pe calea de acces cu ieșire la drumul D3.
S-a ajuns astfel la aplicarea greșita a legii și făcând referire la dispozițiile art. 616 Cod Civil potrivit cărora dreptul de a reclama trecerea pe locul vecinului aparține doar proprietarului al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publica.
. locului a fost preexistentă cererii reclamantei, iar prin adjudecarea la licitație publica a imobilului reclamata putea solicita stabilirea de către vânzător - organul de executare fiscal a servituții de trecere.
În susținere apelanta a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a depus la dosar și proba cu expertiză tehnică judiciară.
Intimata reclamantă legal citată a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea apelurilor formulate de pârâți ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată intimata reclamantă că prin apelul declarat de apelanta - parata CN Administrația Porturilor Maritime SA, ca și prin întâmpinarea depusa la fond, i s-a recunoscut dreptul de a avea acces către imobilele proprietatea sa, dar se consideră că raportul juridic dedus judecații trebuie să fie reglementat cu apelanta - parata - SA care este proprietara căilor de acces, deși se confirmă faptul că imobilele respective sunt situate pe teritoriul portuar - domeniu public aflat in administrarea sa.
Potrivit legii, infrastructura portuara aparține domeniului public al statului, domeniu portuar care este administrat de CN Administrația Porturilor Maritime SA, iar această Companie Națională asigură funcționalitatea porturilor și a infrastructurii de transport, urmărind să asigure furnizarea serviciilor și desfășurarea activităților auxiliare.
In ceea ce privește apelul declarat de apelanta - pârâta - SA,criticile aduse hotărârii atacate vizează în mod greșit aplicarea legii, susținându-se fără temei că nu ar exista starea de loc înfundat întrucât a avut o ieșire la calea publica tolerata de aceasta apelanta.
Intimata solicită să nu fie primită această apărare întrucât este în contradicție cu realitatea din teren, așa cum rezultă din situația de amplasament și delimitare a imobilelor în cauză.
3.Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelurile prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de părți în cursul procesului curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată să i se permită trecerea la calea publică pe drumurile de acces ale celor două pârâte din portuară către cele trei construcții (anexă șopron 4 în suprafață de 1278,37. magazie metalică 3 în suprafață de 1961,03. și sediu administrativ 9 în suprafață de 124,24.) situate în Portului C, 4, Depozit 1, dobândite prin adjudecare la licitație publică, în urma executării silite pentru creanțe bugetare îndreptate împotriva debitorului - SA;
Construcțiile sunt amplasate pe domeniul public administrat de pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA și în același timp pe platforma Depozit 1 aflată în proprietatea - SA; imobilele adjudecate sunt folosite ca spații de stivuire și depozitare a materialului lemnos, fiind situate într-un loc înfundat, astfel încât singura posibilitate de acces la calea publică se poate realiza numai trecând pe domeniul portuar și pe platforma aparținând celor două pârâte.
Singurele drumuri care fac parte din rețeaua de drumuri concesionată și administrată de reclamantă sunt drumurile D3 și D4 care împrejmuiesc Depozitului 1. Aceste drumuri sunt drumuri tehnologice de incintă încadrându-se în categoria drumurilor de utilitate privată, deschise circulației publice și puse la dispoziția tuturor utilizatorilor portuari în mod nediscriminatoriu.
Chiar dacă acea infrastructură portuară a fost împrejmuită de apelanta -pârâtă - SA constituind astfel Depozitului 1, unde a realizat o rețea de drumuri și căi de acces, acest fapt nu schimbă regimul juridic al teritoriului portuar.
Aceasta pentru că acele împrejmuiri, drumuri și căi de acces realizate de - SA pe infrastructura portuară ce i-a fost pusă la dispoziție, continuă să se afle pe teritoriul portuar - domeniu public care este administrat de apelanta - parata CN Administrația Porturilor Maritime SA.
Instanța de fond a reținut în mod corect ca atare că există identitate între cel chemat în judecată și titularul obligației de a permite accesul la calea publică, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată.
Așa cum s-a demonstrat la instanța de fond, reclamanta a făcut dovada că este proprietara imobilelor în litigiu situate în Port Constanta, 4, Depozit 1, imobile în cauză sunt amplasate pe domeniul portuar administrat de apelanta - parata CN Administrația Porturilor Maritime SA și în același timp pe platforma Depozit 1 împrejmuita de apelanta - parata - SA.
A făcut dovada că imobilele C3 si C4 sunt destinate pentru depozitarea și manipularea materialului lemnos, acestea servind îndeplinirii obiectului său de activitate autorizat.
Potrivit art. 616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona; în baza art. 617,trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca sa iasă din drum .
Dispozițiile sunt complinite de art. 618 Cod civil care stipulează: cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Potrivit legii, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire directa la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, trecerea urmând să fie făcută pe partea ce ar pricinui cel mai mic neajuns acestuia.
In aplicarea acestor prevederi legale, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topografice care a constatat starea de loc înfundat in care se afla clădirile respective, stabilind in același timp si calea cea mai scurta către acestea.
Raportul de expertiza topografica a constatat că activitățile ce se desfășoară în aceste spații implică un trafic auto de mare tonaj, cu parametri specifici de manevrabilitate, ca și faptul că imobilele sunt situate într-un loc înfundat.
Expertiza topografica a stabilit că, față de poziționarea topografică a imobilelor C3 si C4, aceste clădiri se află în loc înfundat, fiind fără ieșire directă la calea publică, concluzie ce nu a fost contestată în vreun fel de către pârâte motiv pentru care nu se impune efectuarea unei noi expertize așa cum solicită pârâta - SA.
Prin aceasta, plecând de la constatarea existenței stării de loc înfundat, s-au avut în vedere criteriile legale potrivit cărora servitutea să aducă un prejudiciu cât mai mic fondului aservit.
Împrejurarea că locul înfundat preexista adjudecării la licitație publică a imobilelor de către reclamantă și că aceasta ar fi trebuit să solicite stabilirea de către vânzător - organul de executare fiscală - a servituții de trecere, este lipsită de relevanță și nu poate constitui un obstacol în promovarea acțiunii.
Pe cale de consecință, dovedindu-se că imobilele C3 si C4, proprietatea reclamantei, se află amplasate într-un loc înfundat, fără ieșire directă la calea publică, cererea reclamantei este întemeiată motiv pentru care curtea apreciază că toate criticile aduse hotărârii nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, curtea reține că au fost acordate de tribunal reclamantei potrivit dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, neavând nici o legătură cu existența vreunei culpe procesuale astfel că și această critică va fi înlăturată.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de apelante nefiind de natură a atrage schimbarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă apelurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții pârâți - ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă și - SA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 20/MF/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, -B,.B,.27.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 28.10.2008
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud.fond
tehnored.dec.jud.
5 ex./
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
