Spete pretentii comerciale. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/COM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - G, domiciliată în C,-,.3, împotriva Încheierii de ședință din 31.01.2007 și a Sentinței civile nr. 556/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în C,-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.10.2008, 15.10.2008, 22.10.2008, 28.10.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta G Silviea obligarea acesteia la plata sumei de 63.285,39 lei cu titlu de preț, precum și la plata sumei de 63.285,39 lei cu titlu de penalități de întârziere.
S-a arătat că între părți s-au perfectat contractele de vânzare-cumpărare nr.219/28.01.2004, respectiv nr.222/10.02.2004 având drept obiect vânzarea către pârâtă a unui total de 100. (54. din primul contract, 46. din secundul) de aparate de aer condiționat marca -.
Prețul a fost stabilit de către părți la 226 USD/aparat, în total fiind de achitat suma de 22.600 USD.
Urmare a executării la timp a obligațiilor asumate reclamanta relevă că a emis facturile fiscale către pârâtă, de asemenea, urmare a comenzii exprese a pârâtei, i-a mai vândut pârâtei și 2 frigidere marca. Astfel, totalul facturat de către reclamantă pârâtei însumează 632.853.999 lei.
Pârâta a achitat însă doar parțial debitul (respectiv contravaloarea a 38 aparate) rămânând de achitat restul de 62 aparate de aer condiționat.
În pofida demersurilor efectuate, pârâta nu a înțeles să-și respecte obligațiile contractuale în sensul achitării diferenței de preț.
Aceeași reclamantă a arătat că a procedat și la calcularea de penalități de întârziere în acord cu clauza inserată în capitolul IV, art.43 din convenția sinalagmatică.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.969 și următoarele Cod civil, art.46 Cod comercial.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii dedusă din dispozițiile art.7201Cod pr. civilă. Astfel a arătat că nu i-a fost comunicată convocarea de conciliere, iar xerocopia dovezii de comunicare nu este semnată de aceasta, dovadă fiind în acest sens specimenul de semnătură existent în contractele de vânzare-cumpărare.
Pe fond pârâta a invocat excepția de neexecutare a clauzelor contractuale de către creditoare,respectiv nu a montat componentele obligatorii ce asigură normala funcționare și protecție a acestor aparate, deși în prețul vânzării intră și manopera pentru asamblarea și punerea în funcțiune a acestor aparate. S-a mai arătat că reprezentantul legal al societății pârâte s-a obligat atât la livrarea mărfurilor, cât și la montarea acestora.
De asemenea, s-a invocat stingerea obligației de plată materializată prin înscrisul denumit "chitanță" încheiat între pârâtă și reprezentantul legal al societății pârâte, respectiv numitul, înscris care atestă efectuarea unor plăți în valoare de 19.715 $, acesta din urmă obligându-se în a-i remite și chitanțele.
În contradovadă pârâta s-a folosit și a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin încheierea interlocutorie din data de 15.11.2006 a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii dedusă din dispozițiile art.7201Cod proc. civilă.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 556/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea formulată de reclamanta L, fiind obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 63.285,39 lei cu titlu de preț, precum și la plata sumei de 63.285,39 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.778 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți a existat un litigiu în cadrul procedurii derogatorii reglementată de nr.OG5/2001 astfel că prin epuizarea procedurii somației de plată nu mai este obligatorie concilierea prealabilă cerută expres de art.7201Cod proc. civilă pentru introducerea acțiunii comerciale, rațiunea și finalitatea acesteia fiind atinse prin cererea creditorului și ordonanța de respingere, numai când au fost citate părțile.
De altfel, în cauză a fost parcursă procedura prelitigioasă, dovadă în acest sens fiind confirmarea de primire (fila 28), însă pârâta contestă semnătura existentă de pe acest înscris.
Tribunalul a consideră că nici această apărare nu poate fi fructificată atât timp cât nu s-a înscris în fals împotriva înscrisului, acesta bucurându-se de toate condițiile de validitate.
Prin încheierea interlocutorie din data de 31.01.2007 a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța de fond a reținut că acțiunea are caracter fondat, urmând a fi înlăturată în totalitate apărarea pârâtei.
Excepția de neexecutare nu poate fi fructificată întrucât în raport de condițiile pentru invocarea acestei apărări, este necesar că din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.
Potrivit art.4 din convenția părților (plăți, modalități și termene de plată) se constată că este consemnat doar prețul aparatelor de aer condiționat, iar nu și prețul montajului, aspect care conduce la concluzia că obiectul contractual a vizat doar vânzarea-cumpărarea unor astfel de aparate nu și montarea acestora.
Astfel, nici una dintre clauzele contractuale nu face referire la montajul respectivelor, ci numai la vânzarea și livrarea acestora.
Spre același punct de vedere converge și mențiunea existentă în cadrul facturilor fiscale, mențiune care conține doar elementele de preț ale produselor, nicidecum manopera sau alte cheltuieli materiale.
Tribunalul a analizat dacă înscrisul sub semnătură privată denumit chitanță poate face dovada liberatorie debitorului de obligația asumată. Astfel, reclamanta face dovada existenței obligației de plată a prețului (respectiv cu contractele de vânzare-cumpărare și facturi fiscale) revenindu-i debitoarei pârâte dovedirea efectuării plății.
În cauză nu suntem în prezența unei prezumții legale întrucât înscrisul denumit "chitanță" exhibat de către pârâtă nu îndeplinește forma legală a unei liberațiuni.
Sub un prim aspect, acesta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de disp. art.1179, 1180 și 1182 cod civil (exemplarelor originale pentru partea cu interes contrar - mențiunea în litere a sumelor pretins a fi încasate, data înscrisului). Este adevărat că absența acestor mențiuni nu atrage nulitatea convenției, ci doar a înscrisului, însă instanța nu poate respinge acțiunea pe baza unui înscris care nu a fost recunoscut la interogatoriu sau verificat ca valabil.
Câtă vreme pârâta se prevalează de o eliberare de datorie, prin plata consemnată în înscris, se apreciază că aceasta este în posesia originalului.
Cu alte cuvinte, atât timp cât pârâta nu a depus originalul înscrisului sub semnătură privată, creează prezumția că este întocmit "pro cauza" fără eficiență juridică.
Într-adevăr, poate constitui un început de dovadă scrisă, putând fi completat inclusiv cu martori, însă depozițiile martorilor au un caracter subiectiv (caracterul indirect al declarației martorului, declarație vădit părtinitoare a martorului ).
În concluzie, atât timp cât apărarea pârâtei a fost înlăturată, acțiunea principală a fost considerată întemeiată, reținându-se că raporturile juridice obligaționale se fundamentează pe contractele de vânzare-cumpărare nr.219/2004, respectiv nr.222/10.02.2004, potrivit cărora reclamanta a procedat la livrarea unor produse, obligație îndeplinită, revenindu-i pârâtei obligația simultană de plată a prețului.
Cât timp pârâta nu a făcut dovada plății prețului, dându-se eficiență principiului forței obligatorii a contractului, urmează a fi obligată la plata sumei de 63.285,39 lei cu titlu de preț.
Și penalitățile de întârziere sunt datorate și își găsesc izvorul în clauza 4.3 din convențiile sinalagmatice, așa încât atât timp cât părțile și-au evaluat anticipat prejudiciul, în acord cu dispozițiile art.1073 Cod civil.
3.Apelul
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel pârâta G Silviea care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelanta pârâtă a criticat hotărârea primei instanțe în ce priveșterespingerea excepției prescripției, arătând că in conformitate cu disp. art 56 din cod comercial, atunci când un act este comercial numai pentru o parte, toți contractanții ii sunt supuși in ce privește acel act, legii comerciale.
Prescripția ordinara in materie comerciala este prevăzuta in art. 947 Cod civil și era de 10 ani in toate cazurile când prin Codul com. sau prin alte legi nu se prevedea o prescripție mai scurtă.
Decretul 167/1958 a redus termenul general de prescripție la 3 ani, și, în art. 26 prevede ca se abrogă orice dispoziții contrare în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decât cel corespunzător prevăzut in decret.
Cum dreptul la acțiune s-a născut odată cu emiterea ultimei facturi, adică în februarie 2oo4, termenul de un an este împlinit și deci dreptul la acțiune este prescris.
O altăcriticăadusă de apelanta pârâtă vizează,espingerea excepției de neexecutare parțială a contractuluiprin încălcarea dispozițiilor art. 1 21-1021 din codul civil. Din dispozițiile art. 4.1 al 3 al aceluiași contract rezultă că montajul intră în prețul aparatelor care includea și acest traseu frigorific.
Cu privirela plata prețului, a susținut pârâta că a efectuat-o, declarațiile martorilor și înscrisul sub semnătură privată fiind doveditoare.
Din înscrisul denumit chitanța, rezultă că intimata a efectuat mai multe plăți, dar martorul nu recunoaște semnătura sa ci doar ștampila societății.
Intimata reclamantă legal citată a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4. Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului curtea constată următoarele:
1.În ce priveșterespingerea excepției prescripției
Plecând de la dispozițiile art.56 din Codul comercial potrivit căruia "dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afara de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel"curtea reține că în mod corect a fost apreciată natura comercială a cauzei dedusă judecății și ca atare,în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune în sens procesual, nu sunt incidente dispozițiile art.1904 al.2 din Codul civil, dispoziții aplicabile exclusiv raporturilor de drept civil.
Aceasta pentru că art. 945 din Codul comercial stabilește că "acțiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante în conformitate cu dispozițiunile legii comerciale."
Nefiind prevăzut în Codul comercial un termen special de prescripție privind dreptul la acțiune pentru plata prețului devine incidentă norma cu caracter general reglementată de art.3 din Decretul nr.167/1958 care prevede un termen de 3 ani de prescripție pentru dreptul la acțiune având un obiect patrimonial.
2.Referitor laespingerea excepției de neexecutare parțială a contractului
Pârâta manifestă inconsecvență în ceea ce privește apărarea pe care a formulat-o în fața instanței de fond și reluată în apel, invocând pe de o parte că a plătit integral cele 100 de aparate de aer condiționat și deci nu mai datorează nimic reclamantei, dar în același timp invocă în apărare excepția neexecutării parțiale a contractelor de către reclamantă, în condițiile în care cele două apărări se exclud reciproc.
Proba testimonială administrată de către apelantă nu poate determina instanța să aprecieze că prețul pretins de reclamantă nu este cuvenit cât timp acesta se referă doar la contravaloarea aparatelor primite de pârâtă, fiind incidente dispozițiile art.969 Cod civil. Obligația asumată în cadrul contractelor nr. 219 și respectiv 222/2004 o reprezintăvânzarea aparatelor de aer condiționatșia frigiderelor și livrarea la locația indicată de beneficiar, nicidecum și montajul acestora.
Martorii audiați în cauză nu au fost prezenți la încheierea contractelor dintre cele două părți astfel că depozițiile acestora nu pot răsturna concluzia însușită de instanță cu privire la voința comună a celor două părți contractante, de a vinde și respectiv de a cumpăra.
Din întregul material probator administrat rezultă că pârâta a primit cele 100 bucăți de aparate de aer condiționat și deși contractele au fost încheiate în anul 2004, nu a întreprins nici un demers în vederea punerii lor în funcțiune de către reclamantă,dacă aceasta ar fi avut conform contractelor și obligația de a le monta, sau de către o altă societate specializată.
3.Cu privirela plata prețului
În cauză pârâta nu a administrat nici o probă în sprijinul susținerilor sale referitoare la achitarea integrală a prețului către reclamantă, iar orice plată efectuată către numitul, a fost făcută pe riscul său, în condițiile în care nu există originalul chitanței iar fostul director general (terț în prezenta cauză) tăgăduiește scriitură.
Pe cale de consecință, reținând și concluziile tribunalului, curtea apreciază că probele administrate de apelantă nu sunt de natură a răsturna afirmația reclamantei referitoare la neexecutarea în totalitate a obligației de plată a prețului aferent celor două contracte încheiate de părți, motiv pentru care în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelanta pârâtă - G, domiciliată în C,-,.3, împotriva Încheierii de ședință din 31.01.2007 și a Sentinței civile nr. 556/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în C,-.
Obligă apelanta la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud.fond
red.dec.jud.
4 ex./28.11.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
