Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/COM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant -, domiciliat în T,-,.5,.B,.1, județ C, împotrivaSentinței civile nr. 849/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în B, de, nr.15, sect.1, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.10.2008, 28.10.2008, pentru când:
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzei penale prevăzută la art. 6.1 din anexa la contractul seria - nr. - din 22 iunie 2000, încheiat cu pârâta.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anexa la contract s-a prevăzut clauza de a plăti penalități în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru obligațiile neexecutate la scadență.
S-a solicitat a se aprecia că, în sensul Legii nr. 193/2000, sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea caracterul abuziv al clauzei 6.1, fiind prevăzută într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator este o clauză nenegociată, fiind prevăzută într-un contract standard preformulat, iar conform listei anexe (lit. i și r) la Legea nr. 193/2000 este prin natura sa o clauză abuzivă, deoarece în obligă pe consumator la plata unor sume disproporționate, în caz de neplată, comparativ cu pagubele suferite de comercianți și permite comerciantului să obțină sume de bani de la consumator în cazul neexecutării contractului fără să prevadă existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar contractul pentru serviciile seria - -. -, factura fiscală, sentința civilă nr. 1609/27 noiembrie 2003 Tribunalului Tulcea.
Prin Sentința civilă nr. 849/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 22 iunie 2000, între părți s-a încheiat contractul pentru prestări servicii prin care pârâta se obliga să furnizeze clientului, respectiv reclamantului în speță, servicii de comunicații electronice, cu obligația acestuia, la plata prețului serviciilor furnizate, plată ce se va efectua lunar în termen de 14 zile de la emiterea facturilor.
In contract s-a prevăzut de asemenea că, în caz de întârziere în efectuarea plății, clientul să plătească o penalitate de 1% pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
Urmare derulării contractului dintre părți, s-a emis factura fiscală în valoare de 2882,885 lei în cuprinsul căreia se specifică aplicarea clauzei penale prevăzute în contract.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei penale prevăzute în contract în raport de dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Dar potrivit art. 1087.civ. clauza penală nu poate fi cenzurată de instanță, mărind-o sau micșorând- Acest text de lege se referă însă, neîndoielnic, la clauza penală legal asumată. Clauza penală, ca orice prevedere contractuală, conform art. 5 Cod civ. nu poate deroga de la regulile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. Așa cum rezultă din disp. art. 1069.civ. clauza penală este o compensație a daunelor interese ce creditorul suferă prin neexecutarea obligației contractuale, iar conform art. 1084.civ. daunele interese cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, conform art. 1087.civ. instanța a reținut că nu poate să modifice cuantumul daunelor evaluate de către părți și nici să ceară creditorului să dovedească prejudiciul suferit, soluția decurgând din caracterul convențional al clauzei penale, instanța, în caz de executare parțială putând totuși să micșoreze cuantumul despăgubirilor convenționale corespunzător cu ceea ce s-a plătit.
De asemenea, s-a mai reținut și faptul că situația invocată de către reclamant este reglementată de Legea nr. 496/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, existând și posibilitatea ca părțile să poată stipula prin contract ca totalul penalităților de întârziere în decontare să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei clauze contractuale care nu a fost negociată direct, mai bine zis, nu a făcut dovada ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul și cea privind clauza penală este nenegociată.
În opinia tribunalului, reclamantul ar fi putut să ceară cel mult micșorarea cuantumului penalităților, nu și constatarea nulității absolute a clauzei penale înserată la art.6 pct.1 din anexa la contractul seria - nr. - din 22 iunie 2000 încheiat cu pârâta SC SA B (fostă ).
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod procedura civila),.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a înlăturat in mod nejustificat prezumția instituita prin art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 potrivit căreia clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe produsului sau serviciului respectiv.
Din contractul depus la dosar rezulta in mod neîndoielnic faptul ca furnizorul de servicii de telefonie mobila a pus la dispoziția consumatorului Condițiile generale în cadrul unui formular tipizat, pretipărit si deci, acesta din urma nu a avut posibilitatea sa negocieze clauza penala.
Fiind vorba despre o clauza nenegociata într-un contract încheiat intre comerciant si consumator, instanța de fond avea îndatorirea sa aprecieze asupra caracterului abuziv al acesteia și să procedeze în sensul aplicării Legii nr. 193/2999.
În speță, fără a contesta caracterul disproporționat al penalităților (accesorii în valoare de 365% pe an, instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea art. 1087 Cod civil.
Având în vedere că Legea nr. 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile individuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor.
Deși în ce privește clauza penală funcționează, de regulă, principiul libertății de voință al părților, specificul raporturilor juridice dintre comercianți pe de o parte și consumatori pe de altă parte, a determinat adoptarea unei legislații specifice, menite să protejeze interesele consumatorilor.
Opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobilă nu înlătură în niciun fel realitatea ca, în măsura în care dorește să beneficieze de asemenea servicii pe o piață dominată de câțiva operatori ce practică în esență condițiile generale similare, trebuie să accepte în bloc condițiile prestabilite de acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză. Caracterul impus iar nu negociat, al clauzei rezultă din prezumția instituită de art. 4 alin.2 din Legea nr. 31/2000.
În opinia recurentului, faptul că a semnat contractul cu nu înlătură nici caracterul abuziv al clauzei penale și nici nulitatea acesteia, iar instanța de fond avea îndatorirea de a analiza și constata acest aspect, în condițiile în care comerciantul nu justifică prejudiciul prevăzut în clauza penală.
Mai arată recurentul că instanța de fond trebuia să aplice cu prioritate legea specială și nu dispozițiile Codului civil și să constate în speță faptul că nerespectarea dispozițiilor imperative de ordine publică ale art. 1 alin.3 din Legea nr. 193/2000 care interzic comerciantului să introducă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, atrage nulitatea absolută a clauzei penale abuzive.
În ce privește eventuala aplicare a Legii nr. 469/2002 la care face trimitere instanța de fond, solicită să se remarce că legea menționată se aplică tuturor convențiilor accesorii care cuprind clauze penale, constituind, sub acest aspect, norma generală.
Convențiile încheiate între comercianți și consumatori se bucură de un tratament juridic distinct, prevăzut în legea nr. 193/2000. Constituind norma specială este evident că aplicabilă în speță este Legea nr. 193/2000.
Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.
În sentința publică din 3.09.2008, Curtea a luat act de precizarea apelantului reclamant prin apărătorul ales care a arătat că din eroare a indicat calea de atac ca fiind recursul, în fapt a dorit să formuleze apel împotriva hotărârii tribunalului.
Prin Încheiere din 10.09.2008, Curtea a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților natura căii de atac în lumina Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, precum și excepția de necompetență materială a primei instanțe în soluționarea litigiului, acordând termen de judecată la data de 15.10.2008.
În ședința publică din 15.10.2008, apelantul reclamant prin apărătorul ales a arătat că instanța competentă să judece cauza în fond este Tribunalul Tulcea atât din perspectiv valorii litigiului cât și din perspectiv deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Iar calea de atac este apelul.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit:
Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Conform art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în deciziile pronunțate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Art. 1 pct.1 din Codul d e procedură civilă prevede că Judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Iar potrivit art.2 pct.1 lit.a pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Obiectul acțiunii de față îl reprezintă constatarea nulității absolute a unei clauze contractuale, litigiu comercial considerat, în scopul determinării competenței materiale a instanței, ca fiind evaluabil în bani potrivit Deciziei nr.32/2008 a ÎCCJ.
În ceea ce privește valoarea obiectului acțiunii, apelantul reclamant a apreciat-o ca fiind de 101.000 lei fără a dovedi prin vreun mijloc de probă susținerea făcută, obligație pe care o are în temeiul dispozițiilor art.1169 civ. și art.129 alin.1 pr.civ.
În schimb, din Sentința civilă nr.1609/27.11.2003 ( fila 18 ) rezultă că acesta a fost somat să plătească pârâtei din cauza de față suma de 369,52 USD în echivalent lei, 9.860 lei penalități de întârziere și 277 lei cheltuieli de judecată, totalul acestora fiind mult inferior valorii indicate de apelant.
Prin urmare, Curtea constată că Judecătoria Tulcea era competentă din punct de vedere material să soluționeze speța de față, conform art.1 pct.1 pr.civ.
Având în vedere că tribunalul a soluționat cauza deși nu era competent din punct de vedere material, Curtea urmează să admită apelul, în temeiul dispozițiilor art.297, să anuleze hotărârea atacată și să trimită cauza spre judecare instanței competente, Judecătoria Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial dclarat de apelantul reclamant -, domiciliat în T,-,.5,.B,.1, județ C, împotrivaSentinței civile nr. 849/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în B, de, nr.15, sect.1.
Desființează hotărârea apelată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnored.dec.jud. - -
4 ex./ 04.12.2008
Dosar nr-
Data _______________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
JUDECĂTORIA TULCEA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prin Decizia civilă nr. 172/28.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA a fost admis apelul declarat de reclamant -, domiciliat în T,-,.5,.B,.1, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 849/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în B, de, nr.15, sect.1, -a desființat hotărârea apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Tulcea.
Dosarul conține ____ file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
