Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1038/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice Nîmpotriva sentinței civile nr. 1405 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns B în calitate de mandatar al intimaților și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 1169 Cod civil, considerând că afirmațiile recurentei sunt nefondate întemeindu-se pe simple speculații, deoarece chiar dacă la momentul constituirii societății existau patru administratori, de comun acord părțile au hotărât ca conducerea societății și actele de decizie să aparțină părții italiene, aceștia fiind pe toată perioada cât a funcționat societatea, singurii administratori ai societății. Apreciază că răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este personală, ori la dosar nu există nici o dovadă de amestec din partea recurenților în administrarea societății și ținând seama că nu există nici legătură de cauzalitate între recurenți și prejudiciu, apare ca evident faptul că nu se poate stabili vreo culpă în sarcina acestora și ca nefondată cererea de angajare a răspunderii recurenților.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 1405/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1405 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Neamța respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii personale, formulată de creditoarea N în contradictoriu cu pârâții și.
S-a reținut de instanța de fond că la data de 15.03.2005 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice N - Administrația Finanțelor Publice Raf ormulat cerere de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitorilor și solicitând obligarea acestora la acoperirea creanței sale în cuantum de 667.841.917 lei vechi. A solicitat creditorul și luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor ce aparțin pârâților fără însă a indica aceste bunuri.
În motivarea cererii a arătat că cei doi pârâți se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 lit. a și e din Legea nr. 64/1995. Astfel bunurile cu care a fost înregistrată societatea debitoare nu mai există pentru a fi valorificate, iar creditorii să își recupereze creanțele. Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul din data de 16.04.2003 rezultă că au fost gajate în favoarea N bunuri în valoare de 1.323.739.000 lei, bunuri care nu au fost găsite. Cei doi pârâți au avut calitatea de administratori și le incumbă obligația de a redresa societatea sau de a solicita lichidarea acesteia. Însă aceștia au dispus atât de pasivul cât și de activul societății, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. A mai arătat creditorul că există legătură de cauzalitate între aceste fapte săvârșite de pârâți și prejudiciul suferit de ea.
Analizând cererea de atragere a răspunderii, în limitele în care a fost învestită de instanța de recurs, reține că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 din legea nr. 64/1995, act normativ în vigoare la momentul formulării cererii, judecătorul sindic putea dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; c) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au urmărit, în mod fictiv, pasivul acesteia.
Acestea au fost faptele imputate foștilor administratori de către creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Sarcina probării existenței elementelor acestei răspunderi revine în cauza de față creditorului care a formulat cererea de atragere a răspunderii personale.
În cauză nu s-a probat faptul că pârâții au săvârșit faptele prevăzute de art. 137 alin. 1, lit. a,c,d și e din Legea nr. 64/1995, invocate de creditor și că aceștia se fac vinovați de starea de insolvență.
Astfel, analizând cauzele și împrejurările care au condus la stare de insolvență a debitorului, lichidatorul judiciar a concluzionat că activitatea Conf Raf ost condusă efectiv de către cei doi administratori italieni, care se fac vinovați de ajungerea societății în incapacitate de plată și de înstrăinarea parțială a bunurilor gajate. A mai arătat lichidatorul judiciar că în conducerea societății debitoare s-au implicat efectiv numai administratorii italieni, aceștia fiind singurii care au emis și semnat acte de administrare și de dispoziție privind patrimoniul acesteia. De asemenea, aceștia au fost singurii care au întocmit și păstrat documentele contabile și ștampila societății. Pe de altă parte, cei doi pârâți au deținut un procent mic al părților sociale și nu s-au implicat deloc în activitatea societății. În sprijinul susținerilor sale lichidatorul judiciar a depus la dosar o serie de înscrisuri ( filele 90-188 dosar nr. 2706/2004). Din aceste înscrisuri a rezultat într-adevăr faptul că documentele contabile au fost întocmite de administratorii italieni, contractul de gaj încheiat cu N, corespondența comercială și dispozițiile de plată au fost semnate de aceștia.
Această stare de fapt a fost confirmată și de adeverința mr. 154/10.10.2007 emisă de societatea debitoare și semnată de președintele Consiliului de administrație, din care a rezultat că începând cu data de 05.02.1996 întreaga conducere și actul de decizie a aparținut asociaților italieni și nu pârâților ( fila 223 vol.2 ).
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamța promovat recurs creditoarea N considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-au analizat corect și complet actele dosarului, din care rezultă că pârâții trebuiau să suporte pasivul societății comerciale debitoare.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond concluzionează împrejurarea că intimații-pârâți și nu trebuie să suporte pasivul societății comerciale debitoare, deoarece nu s-au implicat în activitatea societății și nu s-a dovedit o legătură de cauzalitate între lipsa acestei activități și starea de insolvență a societății, ignorând probatoriul cauzei.
Astfel, pârâții alături de cei doi asociați italieni, au avut calitatea de administratori/managerii ( fila 20 verso vol. I), iar prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2000, administratorii sunt amendați pentru nedepunerea actelor societății ( fila 25 vol.2, ds. tribunal).
Raportul întocmit de lichidator ( fila 108, vol. I) relevă faptul că în aprilie 2003 actele societății nu erau depuse, iar bunurile ce au constituit obiectul unui contract de gaj pentru creditul bancar, nu au fost găsite în amplasament, valoarea totală a cestora fiind de1.323.739.000 ROL; după casarea cu trimitere spre rejudecare a primei sentințe pronunțate s-a admis cererea pârâților intimați pentru efectuarea unei expertize contabile ( filele 227-228, vol. 2 ) și prin care se arată că expertul nu se poate pronunța asupra implicării celor doi administratori-pârâți în societatea comercială, deoarece " evidențele contabile nu au fost recuperate de la administratorii italieni " situație ce ar rezulta din discuția cu lichidatorul judiciar.
De asemenea, mai arată expertul că situația mai sus menționată rezultă și din adresa nr. 154/10.1997 emisă de societate.
La filele 223, dosar fond, vol.2, se află o copie xerox a acestei adeverințe și nu originalul din care rezultă că - președinte adeverește că nu face parte din Consiliul de administrație, nu ia decizii, nu aduce nici un aport la desfășurarea procesului tehnologic al societății comerciale, ci numai partea italiană, conform procesului-verbal nr. 107/5.02.1996 primește doar contravaloarea chiriei lunare.
Această adresănu are nici un efect juridic asupra terțelor persoane fizice sau juridice, atâta timp cât nu s-a întocmit un act adițional înregistrat la Registrul comerțului.
În Raportul întocmit - fila 184 - lichidatorul judiciar a arătat că sumele ce lipseau din inventarul societății comerciale și care constituiau obiectul contractului de gaj au fost găsite " pe teritoriul altor societăți " fără a se detalia în ce bază contractuală sau convențională au fost scoase bunuri din societate și cine a dispus această măsură.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către și cu privire la cererea recurentei-creditoare de atragere a răspunderii personale, aceștia susțin că numai cei doi administratori italieni au decis și au semnat actele fără a depune vreo dovadă în acest sens; nu este credibil și nici logic a susține că au pus la dispoziția celor doi asociați străini spații comerciale, terenuri și utilități, fără să se implice în deciziile societății comerciale, atâta timp cât (așa cum recunoaște ) în acte sunt administratori de drept, iar conform legii actele societății se țin la sediul acesteia.
Nici susținerea, precum că prin decizia de casare cu trimitere - dosar nr. 2706/2004, filele 81 -86 dosar fond, vol. 2 s-a reținut că numai administratorii italieni au exercitat activitate în cadrul societății nu este reală; prin decizia nr. 274/02.09.2004 s-a dispus casarea cu trimitere pentru neîndeplinirea procedurii de citare a celor doi intimați, nefiind analizate problemele de fond deduse judecății.
În Raportul final, prezenta de lichidator, fila 23,.3 se reține însă că, " din actele puse la dispoziție de asociații români s-a constatat că efectiv activitatea societății s-a desfășurat sub controlul exclusiv al părții italiene" - fila 24 vol. 3 - mențiune contradictorie; astfel nu se arată la ce acte face referire, iar timp de aproape 9 ani ( prin cererea de deschidere a procedurii în octombrie 2000 - fila 1, vol. 1) s-a menționat că toate actele societății se află în posesia administratorilor străini.
Mai mult, în septembrie 2004, prin completările la Raport, fila 52 recurs se consideră că principala cauză de ajungere a societății în incapacitate de plată " este decesul acționarului principal ". Cele mai sus reținute relevă faptul că lichidatorul judiciar nu a dat dovadă de implicare reală în activitatea ce o avea conform prevederilor Legii nr.85/2006 și în stabilirea cauzelor reale și concrete.
de cauzalitate între activitatea sau inactivitatea celor doi administratori și starea de insolvență este evidentă față de cele reținute prin considerente, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința și va admite cererea -
Va obliga pârâții-intimați și să suporte o parte din pasivul societății comerciale - debitoare reprezentând 66.784 lei, cât s-a cerut de recurenți și s-a stabilit prin hotărâre definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N cu sediul în P N,- bis, județul împotriva sentinței civile nr. 1405 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare Conf SRL cu sediul în R,-, județul N, intimatul-lichidator Manager Cont cu sediul în R, str. - -,. 23,. 11, parter, județul N, intimații-creditori: Auto cu sediul în comuna, nr. 192, județul B, - Sucursala P N, Bd. -. -, nr. 13, județul N, cu sediul în B,- bis, județul B, Municipiul R cu sediul în R, R -, nr. 1, județul N și intimații G domiciliat în R,-, județul N și Gh. domiciliat în R,-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite cererea
Obligă pârâții și să suporte o parte din pasivul societății debitoare, sens în care obligă pârâții să achite în contul averii debitoarei, suma de 66.784 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.sent.
Red.
Tehnored. 5 ex
4.12.2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Lăcrămioara Moglan, Loredana Albescu
