Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 115/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL Reșița prin lichidator judiciar GRUP, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 115/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului final privind pe debitoarea, întocmit de lichidatorul GRUP; a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 3.000 lei RON aferente întregii proceduri a insolvenței; a dispus ca plata sumei de 3.000 lei RON să se facă din contul UNPIR - Filiala T; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar GRUP Reșița și în consecință, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea și radierea acesteia din Registrul comerțului de sub nr.J-.
A descărcat lichidatorul judiciar GRUP Reșița de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea acestei sentințe debitorului C, creditorilor săi, C-S și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la dosar la data de 27.02.2009 reclamanta-creditoare C-S a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița privind pe debitoarea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acțiunii reclamanta-creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, evitând să precizeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care lichidatorul consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic a reținut că societatea debitoare a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe IP GRUP Reșița.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr.661/JS din data de 4 septembrie 2008 admis cererea lichidatorului IP GRUP Reșița și a deschis împotriva debitoarei, procedura simplificată a insolvenței.
Acesta a arătat, în raportul depus la filele 27-29 dosar fond că, deși a notificat debitoarea în insolvență la sediul social și asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, nu i s-au pus la dispoziție documentele contabile ale societății debitoare.
Prin încheierea comercială din data de 11.12.2008 judecătorul sindic a constatat că nu se poate desemna comitetul creditorilor debitoarei, din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală, motiv pentru care a constatat că exercitarea atribuțiilor aflate în competența comitetului creditorilor se va exercita de către adunarea creditorilor, compusă din C-
Prin încheierea comercială din data de 12.02.2009, instanța, în baza art.9 alin.(1) din nr.OUG86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, a luat act de transformarea practicianului în insolvență IP GRUP Reșița, din întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată în Societate civilă profesională cu personalitate juridică și răspundere limitată, GRUP Reșița, înregistrată la.R - Filiala T în Registrul Societăților Civile Profesionale de Practicieni în Insolvență cu nr. 0227/2006.
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul (fila 41-43 dosar fond), în care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății debitoare, documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art.131 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul a arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de dispozițiile art.28 din Legea nr.85/2006, nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art.138 din această lege.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S, instanța de fond a constatat că, în conformitate cu raportul final aflat la filele 41-43 dosar fond, lichidatorului desemnat de judecătorul sindic nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Judecătorul sindic a apreciat că pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumără.
S-a mai reținut că, având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Nefiind întrunite aceste condiții, lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr.85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.
S-a constatat că în speța dedusă judecății nu a putut fi desemnat comitetul creditorilor, datorită numărului insuficient de creditori, dar judecătorul sindic prin încheierea din data de 11 decembrie 2008 dat în sarcina Adunării creditorilor exercitarea atribuțiilor prev. de art.17 din Legea nr. 85/2006 și aflate în competența Comitetului creditorilor.
Deși reclamanta-creditoare C-S este membră a Adunării creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița prin care nu solicită însă judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiunea în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp. art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamanta creditoare C-S, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Tribunalul a invocat prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/ 2006 care limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar / lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții coercitive care să determine obligarea lichidatorului la continuarea procedurii, prin măsuri care să asigure recuperarea totală a creanțelor creditorilor, motiv pentru care instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta creditoare C-
Raportul final cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditorilor, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare.
Judecătorul sindic a reținut că din conținutul cererii de onorariu întocmite de lichidatorul judiciar (fila 38 dosar fond), rezultă că s-au efectuat cheltuieli procedurale în sumă de 3.000 lei RON, motiv pentru care, în baza art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, a aprobat cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus ca retribuția în sumă de 3.000 lei RON să se facă din Contul UNPIR - Filiala
Pentru aceste motive, în baza art.11 alin.(1) lit.l) din Legea nr.85(2006, art.129 alin.(2) și art.130 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S împotriva raportului final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița cu privire la debitoarea - și nemaifiind alte bunuri de vândut în patrimoniul debitoarei, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare -, din Registrul Comerțului C-
De asemenea, s-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură și notificarea ascestei sentințe debitorului -, creditorilor. C-S și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 5.155 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 5.155 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că întrucât lichidatorul judiciar în mod corect prin raportul final, a identificat și a promovat acțiunea în atragerea răspunderii materiale prev. de art. 138 din Legea 85/2006, prin sentința atacată, în mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul lichidator judiciar, pe motiv că acesta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor unei asemenea răspunderi, în condițiile în care administratorul social nu a depus documentele contabile.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 115/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.10.2009
Tehn. / 2 ex./13.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
