Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1081/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 279/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL Reșița prin lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 279/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S la raportul final de lichidare; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Reșița; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoare - Reșița și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr.J-, acordat la 15.03.1995.
De asemenea, a descărcat lichidatorul Reșița, de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea acestei sentințe creditorilor Direcției Finanțelor Publice C-S, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, AVAS B, Gaz România Târgu M și Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 11.02.2009 lichidatorul Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - Reșița, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.848/JS/23.10.2008, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 raportat la art.2702 din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator Reșița; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr.85/2006; că la masa credală s-au înscris creditorii DGFP C-S pentru o creanță de 2.421 lei, și C-S, pentru o creanță de 20 lei, AVAS B pentru o creanță de 197,07 lei și Gaz România cu o creanță de 272 lei.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că debitorul nu mai desfășoară activitate fiind dizolvat din anul 2005, administratorul nu a fost găsit și nu au fost identificate bunuri care să fie valorificate pentru a acoperi pasivul.
La raportul final a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art.138.
Judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S sunt neîntemeiate întrucât raportul final este complet iar lichidatorul Reșița a concluzionat că nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond a mai considerat că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar în condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2005 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul cu doi creditori și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.
Astfel, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S la raportul final, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 2.421 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 2.421 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că întrucât lichidatorul judiciar în mod corect prin raportul final, a identificat și a promovat acțiunea în atragerea răspunderii materiale prev. de art. 138 din Legea 85/2006, prin sentința atacată, în mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul lichidator judiciar, pe motiv că acesta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor unei asemenea răspunderi, în condițiile în care administratorul social nu a depus documentele contabile.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana Ia recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea Ie are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei. Arată că în motivarea hotărârii s-a reținut că închiderea procedurii de lichidare se impune, întrucât în patrimoniul debitoarei nu sunt evidențiate bunuri valorificabile, lichidatorul arătând că în opinia sa nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori, motiv pentru care recurenta consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
AVAS B consideră că în cauză se impunea aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 pentru obținerea sumelor necesare acoperirii pasivului debitoarei.
Creditoarea recurentă AVAS B susține că pornind de la izvorul creanței sale, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S, aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 94 din OUG 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform art. 302 Cod penal și art. 280 din Codul muncii. Astfel, consideră că Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu, a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Astfel opinia recurentei AVAS este ca lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, fiind evident că aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrata cu rea-credința sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Aceeași creditoare opinează în sensul că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constând în "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, aceasta analiza realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, 304 Cod procedură civilă, art. 2, 5 alin. 1, 136, 138, 140, 142 alin. 1 din Legea 85/2006.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei nu s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua legătura cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei. Cu privire la acest aspecte, recurenta se află în eroare atunci când arată că lichidatorul judiciar prin raportul final a promovat acțiune în atragerea răspunderii materiale prevăzută de art. 138, iar prin sentința atacată, în mod greșit instanța de fond a respins această cerere, căci în speță, nu s-a formulat o astfel de acțiune.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 279/JS/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /26.10.2009
Tehn. / 2 ex./27.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
