Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1185/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 946/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1185
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr. 1451 din data de 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR, - LEASING SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, - SA, - SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 31 octombrie 2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1451/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a admis cererea creditorilor ROMÂNIA LEASING, Administrația Finanțelor Publice SECTOR 3 B, și D C, formulată împotriva pârâtelor - și, ambele cu domiciliul în
Au fost obligate pârâtele în solidar la suportarea pasivului neacoperit al debitorului conform tabelului definitiv consolidat.
S-a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că pârâtele se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei, de faptul că nu au ținut evidența contabilă la zi, încălcând dispozițiile Legii nr.82/1991 - a contabilității, și nu au prezentat acte contabile prevăzute de art.28 din lege, fapte prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006.
Că faptele pârâtelor se încadrează astfel în art.138 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006 contribuind la starea de insolvență și prejudiciere a creditorilor.
Pentru cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.1451/27.03.2008 au declarat recurs pârâtele - și care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată fără a se arăta motivele pe care se sprijină, iar cele invocate sunt străine de natura pricinii, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și hotărârea este lipsită de temei legal așa cum prevăd dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Motivează pe larg și la obiect pentru ce consideră că sentința este netemeinică și nelegală arătând că așa cum rezultă din actele și rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că apelantele au depus documentele contabile cerute de lege.
În ce privește contribuția adusă la starea de insolvență a pârâtelor nu li se poate aduce vreo acuzație față de cele arătate. În plus în ceea ce o privește pe recurenta, starea de insolvență a apărut în anul 2004, ori din 2003 aceasta nu mai avea calitatea de administrator deoarece a cesionat părțile sociale domnului și a renunțat și la funcția respectivă. Invocă astfel excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Considerând că nu au dus nicio activitate ce ar fi putut aduce societatea în stare de insolvență, consideră că nu li se poate aplica dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 și cer admiterea recursului și pe fond respingerea cererii creditorilor ca nefondată.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei Curtea o respinge ca neîntemeiată deoarece starea de insolvență a societății poate fi provocată prin decizii greșite de management ale administratorului, luate cu mult înainte de intrarea în faliment a societății și din momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de reorganizare și faliment, răspunderea administratorului poate fi antrenată oricând până la închiderea procedurii indiferent dacă la momentul cererii creditorilor de deschidere a procedurii conform Legii nr.85/2006, acesta era sau nu în funcție.
Trecând la soluționarea pe fond a cauzei, Curtea reține cărecursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Recurenta în susținerile sale pornește de la premisa greșită potrivit căreia în cauză s-ar aplica răspunderea civilă contractuală.
Ori este știut faptul că în cazul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 este antrenată răspunderea administratorului pentru faptele proprii ale acestuia, situație în care se aplicărăspunderea civilă delictuală.
În cazul răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinitecumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În plus,culpa nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită deoarece ne aflăm în sfera dreptului civil și nu comercial.
În plus, nu se poate reține numai faptul că administratorul care nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a se proba legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Nici împrejurarea că administratorul nu a prezentat lichidatorului toate actele prevăzute de art.33 din Legea nr.85/2006, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea conform legii, situație ce nu este de natură să atragă răspunderea acestuia în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, sancțiunea aplicabilă în cazul acestui refuz fiind stabilită de art.147 din această lege. Ori este știut faptul că potrivit principiului de drept "non bis in idem" nu se pot aplica două pedepse pentru aceeași faptă.
Astfel fiind, simplele susțineri a reclamanților privind existența unor fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 fără a se face legătura cauzală între acestea și prejudiciu, nu pot face convingerea Curții pentru a antrena răspunderea pârâtelor doar pentru simple afirmații, știut fiind că dovada celor susținute incumbă reclamantului conform art.1169 Cod civil, ceea ce în speță aceasta nu s-a putut face.
Față de cele de mai sus, Curtea constată că sentința atacată nu este temeinică și legală și pe cale de consecință admite recursul celor două recurente.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că pe fond respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele și, ambele cu domiciliul în B, împotriva sentinței comerciale nr.1451/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar, - LEASING SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, - SA, - SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că pe fond respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 10.11.2008
Tehnored. - 12.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
