Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1196/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1196/R-
Ședința publică din 23 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Judecător: -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în C,-, jud.A, împotriva sentinței nr.711/F din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind ., cu sediul în Cîmpulung, str.- nr.21, -0,.A,.3,.10, jud. A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Mun.Pitești și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 08.10.2007 Societatea de a chemat în judecată pe pârâtul, în calitate de asociat unic și administrator al SC SRL C, pentru a aduce la masa credală din averea personală, suma de 190.296 lei, cu titlu de creanțe deținute de creditori.
In motivare s-a arătat că prin sentința nr. 291/F/15.05.2006 pronunțată în dosarul nr. 183/F/2006 Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului SC SRL iar prin sentința comercială nr. 631/F/2006 a fost dispusa trecerea la procedura falimentului.
S-a susținut că nu a putut fi realizată inventarierea bunurilor debitoarei deoarece administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului evidențele contabile ale societății și lista privind situația faptică a bunurilor acesteia.
S-a arătat că potrivit tabelului întocmit de lichidator din inventarierea patrimoniului debitoarei rezultă un minus de inventar de 1.022.759,58 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 711/F/29.09.2008 Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea formulată de reclamanta prin delegat permanent G, cu sediul în Câmpulung, str. - nr. 21, -.10, jud. A, împotriva pârâtului domiciliat în comuna C,-, jud.
Instanța a obligat pe pârâtul să aducă la masa credală, din averea personală, suma de 190.296 lei cum rezultă din tabelul de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar în dosarul de faliment 183/F/2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 291/F pronunțată la data de 15.05.2006 în dosarul cu nr- s-a deschis procedura generală a insolvenței pentru debitorul SC SRL, pentru ca în baza sentinței 631/06.11.2006 să se dispună intrarea în procedura falimentului prevăzută de art. 107 din Legea nr. 85/2006 deoarece nu s-a propus plan de reorganizare
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat apariția societății comerciale în stare de insolvență, reținându-se că vinovat de aceasta este asociatul și administratorul unic, deoarece nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu a efectuat rapoartele cerute de legea contabilității nr. 82/1991 republicată, a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, deoarece în evidențele contabile au fost înregistrate stocuri de mărfuri în valoare de 514.875 lei sold client de încasat de 409.731 lei ce au fost raportate la filele anilor 2004, 2005, 2006.
S-a reținut că nu s-a putut efectua inventarierea bunurilor din patrimoniul societății debitoare deoarece pârâtul a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar evidențele contabile și lista reprezentând situația faptică a bunurilor societății debitoare.
Având în vedere probele administrate, în cauză s-a reținut vinovăția pârâtului care a fost obligat la a suporta pasivul debitorului persoană juridică, ajuns în insolvență, deoarece a contribuit la ajungerea în această situație prin faptele menționate la art. 138 alin.1 lit.d, deoarece nu a efectuat registrele cerute de legea contabilității și a folosit bunurile persoanei juridice în folos personal, încălcând prevederile art. 138alin.1 lit.a din Legea privind procedura insolvenței.
Instanța a reținut că pârâtul a săvârșit fapte culpabile prin aducerea societății comerciale în stare de insolvență, astfel că în temeiul art. 138 din Legea insolvenței coroborat cu art. 998.civ. instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să aducă la masa credală, din averea personală, suma de 190.296 lei, cum rezultă din tabelul consolidat al creanțelor, urmând ca executarea să se efectueze de organele de executare al creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de intimat.
In motivare s-a arătat că instanța a aplicat greșit dispozițiile nr. 85/2006 reținând neîntemeiat că recurentul se face vinovat de săvârșirea faptelor menționate.
Se susține că lichidatorul nu a prezentat un probatoriu necesar care să susțină faptele culpabile invocate, simpla apreciere a faptului că în evidențele contabile nu au existat stocuri de marfă sold client de încasat care au fost raportate la finele anilor 2004, 2005 si 2006, neavând semnificația lipsei mențiunilor în registre.
Se susține că societatea a avut ca activitate comerțul cu materiale feroase și neferoase care au fost revândute, fiind efectuate înregistrările contabile și deconturile de TVA rezultând chiar bani de recuperat de la DGFP
Se mai arată că eronat în toate procesele verbale de control s-a reținut că debitoarea are de plată TVA, neîncasarea creanțelor de la clienți neavând semnificația gestionării frauduloase a patrimoniului societății.
Se arată că în susținerea motivelor de recurs se vor depune la dosar documente contabile, din care rezultă că activitatea contabilă s-a desfășurat conform legii iar în ce privește bunurile societății se susține că aceasta are bunuri suficiente care să acopere pasivul, nefiind motive temeinice pentru angajarea răspunderii recurentului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit Legii nr. 85/2006, depunerea de către debitoare a actelor prevăzute de art. 28 alin. 1 este o obligație legală, prevăzută de art. 35 din acest act normativ.
Din raportul întocmit de către administratorul judiciar rezultă că reprezentantul debitoarei a refuzat întâlnirea cu administratorul judiciar și punerea la dispoziția acestuia a actelor necesare întocmirii raportului, motiv pentru care s-a procedat la solicitarea datelor de la DGFP - Administrația Financiară C și analizarea datelor din balanța contabilă, nefiind găsite bunurile.
Administratorul a propus prin acest raport intrarea în faliment a debitoarei, aspect necontestat de debitor.
Această situație determinată de atitudinea pasivă a debitorului de a oferi concursul administratorului pentru întocmirea raportului, susține cele menționate de către administrator.
In cauza de față probatoriul solicitat de către pârât și încuviințat de către instanță a constat în înscrisuri, respectiv actele din dosarul de insolvență și actul de control al DGFP, care însă nu a fost depus.
De asemenea debitorul nu a formulat apărări și nu a înțeles să administreze probatorii pentru a combate cele menționate de către administratorul judiciar.
Faptul că în recurs se susține că societatea deține bunuri suficiente pentru acoperirea pasivului societății, fără a se prezenta nici o dovadă în acest sens, deși cererea lichidatorului a fost înregistrată la instanță la 08.10.2007, nu poate înlătura cele reținute de instanță.
De asemenea afirmația referitoare la faptul că bunurile care se află pe stoc vor fi puse la dispoziția lichidatorului, rămâne în sfera unei simple afirmații, lichidatorul făcând dovada că a anunțat pe debitor anterior formulării cererii în temeiul art. 138 din nr. 85/2006 însă acesta nu a dat curs solicitării pe parcursul unui an.
De altfel, în cererea de recurs se arată că debitorul va depune toate actele contabile, ceea ce relevă pe de o parte faptul că se recunoaște nedepunerea lor până în prezent iar pe de altă parte reflectă aceeași apărare ca cea formulată în fața primei instanțe, în sensul că se vor depune înscrisuri, fără însă ca acest lucru să fie realizat.
Cu privire la faptul că debitoarea avea de recuperat TVA, se constată că această mențiune are în vedere situația debitorului la 30.06.2004, dată la care aceasta a depus ultima situație financiară la organele fiscale iar nu data la care s-a deschis procedura falimentului (2006), până la care situația financiară s-a schimbat.
Așadar, cele reținute de către lichidator, în sensul că debitoarea nu dispune de capitaluri proprii pentru reluarea activității de comerț, bunurile societății fiind utilizate în interes propriu de către membrii organelor de conducere, coroborat cu faptul că nu a fost ținută contabilitatea societății în ciuda disp. art. art. 73 lit. c) și e) din nr. 31/1990 și nu au fost depuse raportări la finele anilor 2004, 2005, determină concluzia că sunt întrunite condițiile art. 138 lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 proc.civ. curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de domiciliat în comuna C,-, jud. A împotriva sentinței comerciale nr. 711/F/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimat fiind prin delegat permanent G, cu sediul în Câmpulung, str. - nr. 21, -.10, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 decembrie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
2ex/05.01.2009
Jud. fond. Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Andreea Tabacu
