Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 121/R-
Ședința publică din 01 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în Titești, sat Stânii, județ A, împotriva, sentinței nr. 949/F din 15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC, cu sediul în C, str. -, nr. 21, -.3,.10. județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul personal asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, intimata reclamantă fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. -, din data 10.01.2008, emisă Primăria Pitești, în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea întreabă recurentul pârât cine este persoana, ce legătură de rudenie are cu această persoană și dacă această persoană locuiește și gospodărește împreună cu familia acestuia.
Recurentul precizează că este vecină, nu locuiește și nici nu gospodărește cu familia lui. Totodată precizează că nu există legătură de rudenie între el și.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încâlcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, arătând că nu a fost citat și nu a putut să-și exercite dreptul de apărare. Totodată susține că în cauză au fost încălcate și prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă deoarece instanța de fond în hotărârea atacată face referire la un înscris care nu se află la dosar. La dosar se află la filele 17,18 sentința 291/F din 15.05.2006, care se referă la altă societate. De asemenea apărătorul recurentului arată că prin sentința atacată s-a acordat mai mult decât a fost cerut. Astfel apărătorul recurentului arată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.525,52 lei, iar instanța de fond a obligat pârâtul să aducă la masa credală suma de 17.569 lei fără ca pe parcursul procesului să intervină o majorare a pretențiilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2007, reclamanta Cas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.525,52 lei, ca urmare desfășurării unui management defectuos ce privește societatea comercială.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost desemnat administrator al societății menționate și, datorită activității manageriale defectuoase, a contribuit la intrarea acesteia în stare de faliment.
Pârâtul a fost citat, însă nu a administrat probe în cauză din care să rezulte o altă situație în fapt decât cea prezentată de lichidatorul judiciar.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr.949/F din 15 octombrie 2007, admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului să aducă la masa credală suma de 17569 lei, cu titlu de creanțe în baza tabelului definitiv consolidat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr.292/15.05.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, la cererea creditorului A, pentru ca în baza sentinței nr.632/F/05.11.2006 să se dispună intrarea în procedura falimentului.
La inventarierea bunurilor și verificarea actelor contabile ale debitoarei s-a reținut că administratorul acesteia, se face vinovat de folosirea bunurilor în interesul propriu și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
În rapoartele lichidatorului judiciar se menționează că din activul societății comerciale lipsesc bunuri mobile și acestea nu pot fi valorificate în materialitatea lor.
În cauză sunt îndeplinite condițiile art.998 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, coroborate cu prevederile art.138 lit.a și b din Legea nr.85/2006 - pentru administratorul societății comerciale, care se face vinovat de lipsa bunurilor mobile din patrimoniul societății, pe care nu le-a putut justifica.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma următoarelor motive de recurs:
1. Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă (art.304 pct.5 Cod procedură civilă).
Se susține că prima instanță a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei în cadrul ședinței din data de 08.10.2007, recurentul nefiind prezent și neputând pune concluzii întrucât nu a fost citat în mod legal. Astfel, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (30 dosar), în dreptul persoanei care a primit citația apare numele de, iar în dreptul semnăturii apare numele, nefiind precizate calitatea și actul de identitate al primitorului. Această neconcordanță duce în mod evident la anularea actului, vătămarea care i s-a pricinuit neputând fi înlăturată pe altă cale, având în vedere că instanța de fond a amânat pronunțarea o săptămână, acesta neputând să-și exercite dreptul la apărare. Menționează că nu este rudă cu numita, așa cum se susține în procesul-verbal la care a făcut referire.
2. Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Astfel, potrivit art.261 alin.1 pct.3 și 5 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde arătarea dovezilor și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. În cadrul hotărârii recurate se susține că "prin sentința nr.292/15.05.2006, în dosarul nr.237/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, la cererea creditorului A, pentru ca în baza sentinței nr.632/05.11.2006 să se dispună intrarea în procedura falimentului".
Instanța de fond nu avea de unde să știe acest lucru, având în vedere că la dosarul cauzei nu se află nici un înscris care să ateste aceste susțineri, sentința nr.291/F/15.05.2006 pronunțată în dosarul nr.183/F/2006 și aflată la filele 17, 18 din dosar, referindu-se la altă societate. În concluzie, instanța de fond a făcut referire la un înscris care nu se află la dosarul acestei cauze.
3. Prin sentința recurată instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 Cod procedură civilă).
Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.525,52 lei, iar instanța de fond, fără ca pe parcursul procesului să intervină o majorare a pretențiilor, a obligat pârâtul să aducă la masa credală suma de 17.569 lei (această ipoteză a motivului de casare poartă denumirea de plus petita).
4. Din probele administrate nu rezultă îndeplinirea condițiilor pentru stabilirea răspunderii civile în temeiul art.998 Cod civil coroborat cu prevederile art.138 lit.a și b din Legea nr.85/2006 pentru administratorul societății. Astfel, nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; existența prejudiciului; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) recurentului-pârât.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat:
1.Este fondat primul motiv de recurs, referitor la nelegalitatea procedurii de citare.
Astfel, potrivit art.85 Cod procedură civilă, udecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar conform art.107 Cod procedură civilă, reședintele p. va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Aceste dispoziții sunt de natură să asigure respectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare.
Legalitatea procedurii de citare constituie o garanție esențială a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune posibilitatea efectivă a părții de a avea cunoștință de procesul în care este chemată să se apere.
În speță, pentru termenul la care au avut loc dezbaterile, 8.10.2007 (citație, fila 30) citația pârâtului a fost primită de către o persoană numită, care însă a semnat cu numele, cu privire la care s-a menționat în procesul-verbal întocmit că este rudă cu destinatarul, calitate pe care însă pârâtul i-o.
Potrivit art.92 proc.civ. înmânarea citației se face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia, sau, în cazul în care cel citat nu se găsește la domiciliu, unei persoane din familie, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul sau care în mod obișnuit primește corespondența, administratorului sau portarului, în toate cazurile agentul însărcinat cu înmânareacertificându-i identitatea și semnătura.
În speță, persoana care a primit citația, nu întrunește niciuna dintre aceste condiții și, mai mult, identitatea sa nu este în niciun fel certificată de către agentul însărcinat cu înmânarea, iar semnătura nu este a sa, citația fiind semnată.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu protejează drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi concrete și efective, nu se poate accepta ca fiind conformă cu garanția instituită de art.6 din Convenție procedura de citare îndeplinită de către agentul procedural prin lăsarea citației în mâinile unei persoane care nu întrunea niciuna din condițiile stipulate la art.92 proc.civ. a cărei identitate nu a fost în niciun fel certificată și a cărei semnătură nu corespunde cu numele său.
O astfel de manieră de îndeplinire a procedurii de citare nu oferă niciun fel de garanție că în concret pârâtul putea avea cunoștință de termen, astfel încât partea este, în condițiile art.107 și art.105 alin.2 proc.civ. prezumată a fi suferit o vătămare care nu poate fi reparată decât prin rejudecarea cauzei cu citarea legală a pârâtului.
Având în vedere această neregularitate procedurală, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, care atrage casarea hotărârii în condițiile art.312 alin.5 proc.civ.
2. Este întemeiat și cel de al doilea motiv de recurs.
Într-adevăr, deși în soluționarea acțiunii de antrenare a răspunderii personale, judecătorul sindic s-a întemeiat pe sentința nr.292/15.05.2006, pronunțată în dosarul nr.237/2006, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, la cererea creditorului A și pe sentința nr.632/05.11.2006 de intrare în procedura falimentului, la dosarul cauzei nu s-a depus niciuna dintre aceste sentințe, ci doar sentința nr.291/F/15.05.2006, pronunțată în dosarul nr.183/F/2006, aflată la filele 17, 18 din dosar, referitoare la altă societate, respectiv SC SRL C,
Referirea la sentințe care nu se regăsesc la dosarul cauzei echivalează cu nerespectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare al pârâtului, lipsindu-l pe acesta, chiar dacă ar fi fost legal citat, de posibilitatea de a-și raporta apărările la aceste două înscrisuri.
Având în vedere că aceste două motive de recurs atrag casarea hotărârii în ansamblul său, potrivit art.312 alin.5 proc.civ. analiza celorlalte două motive de recurs nu se mai impune.
Pentru aceste motive, potrivit art.312 alin.5 proc.civ. recursul se va admite, sentința va fi casată, iar cauza se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Titești, sat Stânii, județul A, împotriva sentinței comefciale nr.949/F din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu sediul în C, str.-, nr.21, -.40,.A,.3,.10, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./07.02.2008
Jud.fond: Gh.
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Gina Achim, Elena
