Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1251/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1251R
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3322/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL, SECTOR 4, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, - ROMANIA SRL, - GRUP SRL - prin lichidator judiciar, - GRUP SRL - prin lichidator judiciar.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata SECTOR 4, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sentinței atacate, iar lichidatorul judiciar al debitoarei, respectiv a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulată în baza art.138 lit.d din Legwa nr.85/2006 și obligarea intimatului în calitate de administrator al debitoarei la plata sumei de 104.911,27 lei, conform tabelului definitiv.
Reprezentantul intimatei SECTOR 4 pune aceleași concluzii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3322/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, a fost respinsă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 împotriva pârâtului, cerere având ca obiect obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei Grup Distribution potrivit art.138 din Legea nr. 85/2006, iar în temeiul art. 131 din același act normativ, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței desfășurate împotriva societății debitoare, luându-se totodată toate măsurile subsecvente.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, iar faptele imputate pârâtului au constat în nedepunerea actelor contabile corespunzătoare anilor 2004 - 2007 la autoritățile statului, dar și neținerea contabilității de către pârât, care avea funcția de administrator în societatea debitoare.
Instanța de fond a reținut că, faptul nedepunerii acestor situații financiare sau altor documente contabile nu sunt acțiuni care să determine prin ele însele insolvența societății, iar în lipsa probei cauzalității acestei determinări, acțiunea este nefondată, prin lipsa identificării elementelor răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond a respins argumentele creditoarei bazate pe teoria mandatului comercial, ca neavând relevanță în această cauză.
Întrucât rapoartele lichidatorului au ajuns la concluzia că societatea nu mai are bunuri urmăribile, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului la plata pasivului Grup Distribution până la concurența sumei de 104.911,27 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța a procedat la soluționarea greșită a cauzei datorată unei greșite aplicări a legii, întrucât probatoriul administrat justifică considerarea împlinită a tuturor cerințelor legale pentru admiterea acțiunii promovate.
Astfel, în ce privește fapta ilicită, recurenta a arătat că potrivit art. 1 și 5 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, societățile comerciale au obligația legală de a-și organiza și conduce contabilitatea în partidă dublă și de a întocmit situațiile financiare anuale, iar răspunderea lor pentru încălcarea acestor obligații este solidară potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, însă acțiunea aparține creditorilor numai în caz de faliment al societății.
Or, prin nedepunerea documentelor contabile, recurenta subliniază că este evident că pârâtul nu a ținut contabilitatea potrivit legii, sens în care fapta poate fi considerată dovedită.
Cât privește prejudiciul, se arată că acesta este cert, întrucât, prin conducerea defectuoasă a societății s-a ajuns în cele din urmă la faliment și la însumarea unor creanțe pe care creditorii nu le pot încasa datorită managementului pârâtului.
Cât privește culpa, se arată că potrivit art.1082 Cod civil, art.11 din Legea nr. 82/1991, art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1532-1533 Cod civil, răspunderea pârâtului are natură contractuală și va fi apreciatăin abstracto, dovada sa fiind dublată și de atitudinea pârâtului în procedura de soluționare a acestei cereri, când nu a făcut dovada existenței unor cauze care să-l absolve de obligațiile asumate.
În privința legăturii de cauzalitate, se arată că singurul rezultat previzibil al dezinteresul manifestat al pârâtului îl constituie provocarea stării de insolvență și a avut ca rezultat neplata datoriilor bugetare și a tuturor creanțelor înregistrate împotriva societății debitoare.
Sumele care se constituie ca prejudiciu constau în datoriile neplătite ale societății, mai ales datoriile față de statul român provenind din taxe și impozite.
Analizand recursul, din perspectiva criticilor privind gresita interpretare a legii, evocate de catre recurenta, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Recurenta subliniaza in intreaga sa motivare ca instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia de fapt aratata, determinand pronuntarea unei hotarari lipsite de suportul temeiniciei, cata vreme a apreciat ca netinerea contabilitatii nu este un fapt determinant si nu se poate pune in legatura cu starea de insolventa comerciala a debitoarei Grup Distribution si cu producerea unui prejudiciu creditoarei insesi prin imposibilitatea incasarii creantei, suma cu care s-a inscris la masa credala si mentionata in tabelul defintitiv al creantelor detinute impotriva debitorului.
Curtea subliniaza urmatoarele: esential, din punctul de vedere al recurentei, pentru sustinerea temeiniciei cererii promovate de catre aceasta, este pasivitatea adminsitratorului, paratul la realizarea obligatiei sale legale de intocmire si depunere la autoritatile publice a situatiilor financiare anuale pentru perioada 2004-2007, obligatie continuta de art. 2 si 5 din Legea nr. 82/1991 si art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Insa, imprejurarea ca paratul, intimat in recurs, nu a respectat regulile legale de tinere contabilitatii sau de efectuare a raportarilor contabile anuale sau semestriale, fapt care a dus la mentinerea datoriilor bugetare ale societatii, nu poate fi considerata, in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate de catre Administratia Finantelor Publice Sector 4.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, chiar circumstantele probatorii, raportul de activitate al lichidatorului depus dosarul instantei de fond, arata ca nu se poate pune in relatie directa lipsa acestor documente cu provocarea starii de insolventa a debitoarei Grup Distribution de natura sa justifice promovarea, de catre lichidator, a unei actiuni intemeiate pe dipozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Curtea arata ca aceasta raspundere special reglementata in Legea nr. 85/2006 nu prezuma legatura cauzala intre netinerea contabilitatii de catre administrator si provocarea starii de insolventa, iar aducerea societatii in insolventa si faliment nu este neaparat consecinta imediata a acestui fapt, asa cum considera recurenta in detalierea motivelor recursului.
Astfel, dispozitia legala arata ca raspunderea patrimoniala a persoanelor enumerate se antreneaza daca aceastea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea starii de insolventa, reiterand principul de baza potrivit caruia nicio raspundere nu poate fi anjagata in lipsa identificarii tuturor elementelor raspunderii civile in mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva categoria faptelor (lit. a-g) considerate nelegitime, prejudiciul- care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in starea de insolventa - si cere o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde fiind apreciabilain concreto.
Prin urmare, Curtea infirma argumentele din recurs prin care se arata ca exitenta unei creante a recurentei ramase neacoperita a fost determinata de netinerea sau de neraportarea corespunzatoare a activitatii contabile a debitoarei prin grija paratului si reprezinta dovada prejudiciului, a legaturii cauzale si prezuma culpa, considerandu-le nefondate, de vreme ce, asa cum s-a aratat, legea nu prezuma niciunul din elementele raspunderii persoanelor ce pot sta in judecata, iar prejudiciul pretinsei fapte consta in ajungerea in insolventa a debitorului, iar nu in intinderea creantelor sau cauza acestei intinderi ori a insuficientei activelor din patrimoniul falitului.
Din analiza cererii formulate in instantei de fond Curtea retine ca recurenta identifica drept cauza juridica a actiunii, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
afirmatiile anterioare, alaturi de afirmarea regulii de drept potrivit careia actori incumbit probatio (art. 1196 Cod civil), Curtea subliniaza ca punctul de plecare in analiza de temeinicie a unei astfel de petitii trebuia considerat de la prezentarea continutului obiectiv al faptelor, actiuni sau inactiuni plasate in domeniul autoratului paratului, culpa acestuia si legatura cauzala intre acesta si provocarea starii de insolventa.
Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care inregimenteaza aceasta raspundere in motivarea cererii de chemare in judecata, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei de fond individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantului, iar in aceste conditii, actiunea promovata apare lipsita de suportul temeiniciei.
de circumstantele retinute, Curtea apreciaza ca motivele de recurs formulate in cauza de catre recurenta nu sunt intemeiate, iar raportat la situatia de fapt determinata prin interpretarea probelor administrate in cauza, hotararea primei instante este legala si temeinica, astfel, va respinge recursul, de dispozitiile art. 312 alin. 1 cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4,împotriva sentinței comerciale nr. 3322/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul și GRUP, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.11.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
19.11.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
