Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1268/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.1268

Ședința Publică de la 17.11.2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea

JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua

JUDECĂTOR 3: Alina Sekely

GREFIER - -

.

Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1173 din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta, reprezentată de avocat dna. și intimatele, reprezentate de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează Curții că intimatele pârâte Și au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare.

S-a mai învederat de asemenea, că în ceea ce privește procedura de citare cu intimata debitoare - SRL, dovada de citare de la adresa din- a fost restituită cu mențiunea "firmă mutată de la adresă".

Curtea având în vedere că intimata debitoare a fost citată la adresa pe care a indica-o la fila 22 dosar iar dovada de citare la această adresă fost restituită, conform referatului făcut de grefier, face aplicațiunea dispozițiilor art.98 proc.civ. constatând că parte avea obligația de a aduce la cunoștința instanței prin petiție la dosar, schimbarea sediului social, sub sancțiunea neluării ei în seamă.

Curtea comunică recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de intimatele pârâte.

Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.

Curtea prealabil, acordă cuvântul asupra excepției tardivității promovării recursului, invocată prin întâmpinare.

Apărătorul intimatelor solicită admiterea excepției tardivității arătând că recursul a fost înregistrat la data de 1.10.2008 iar sentința recurată a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 11.06.2008; solicită respingerea recursului, ca tardiv declarat.

Recurenta, prin apărător, solicită respingerea excepției tardivității recursului, arătând că sentința recurată nu i-a fost comunicată. Potrivit prevederilor legale în domeniu, publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a hotărârii pronunțate în soluționarea cererii de angajare a răspunderii administratorilor, nu poate fi considerată o comunicare legal făcută, sentința în cauză trebuind comunicată potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Curtea potrivit art.137 alin.1 proc.civ. urmează a se pronunța cu precădere asupra excepției tardivității recursului; constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.

Recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, având în vedere motivele de recurs invocate; nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimatele pârâte și, prin apărător, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, având în vedere apărările formulate prin întâmpinare; nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față.

În dosarul nr.1266/2001 înregistrat la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a desfășurat procedura de lichidare judiciară față de debitoarea - -, la cererea formulată de creditoarea - SRL.

Prin încheierea din 21.XI.2002, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în temeiul art.118 din Legea nr.64/1995 republicată și disjungerea cererii privind atragerea răspunderii administratorilor debitoarei.

Prin sentința comercială nr.1320/24.VII.2003 pronunțată în dosarul nr.1729/2002, soluționându-se cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare - -, s-a admis cererea creditorilor și în temeiul art.124 din Legea nr.64/1995 republicată, s-au obligat pârâtele și să suporte din averea personală în solidar 1.345.543 lei reprezentând creanță pentru - SRL ȘI 209.471 lei creanță către Administrația Finanțelor Publice Sector 6

Împotriva acestei sentințe, pârâtele au formulat contestație în anulare, care format obiectul dosarului nr.1266/2003.

Prin sentința comercială nr.400/2.IV.2004, instanța a respins ca inadmisibilă contestația în anulare.

Împotriva acestei sentințe, aceleași pârâte au declarat recurs, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială prin decizia comercială nr.791/21.2004 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea contestației în anulare.

În rejudecare, s-a format dosarul nr.17/2005 (nr. nou -), în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1882/12.2005 prin care instanța a admis contestația în anulare, a anulat încheierea de ședință din 21.XI.2002 și sentința comercială nr.1320/24.VII.2003 prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment și prin care s-a soluționat cererea de atragere a răspunderii.

În dosarul nr.1129/2005 (nr.7650//3/2005) s-a soluționat cauza pe fond și prin sentința comercială nr.3101/22.XI.2006, reținându-se că s-a formulat contestație de către debitoarea - 93 L, împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL, s-a admis cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a societății debitoare, s-a admis contestația debitoarei la declarația de creanță a creditoarei - SRL și s-a respins declarația de creanță a creditoarei - SRL.

Totodată s-a respins cererea de atragere a răspunderii față de administratorii debitoarei și s-a închis procedura de faliment.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - SRL, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, prin decizia comercială nr.813/7 mai 2007, admis recursul, a casat sentința comercială nnr.3101/22.XI.2006 și a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, cauza fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința comercială nr.1173/13.03.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins contestația formulată de - SRL B împotriva cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoarea - SRL B

S-a respins cererea formulată de creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B și - SRL BMî mpotriva pârâtelor și, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.

În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei -

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, iar în ceea ce privește închiderea procedurii insolvenței, aceasta se încadrează în disp. art.131 din Legea nr.85/2006, dispoziții care prevăd că în condițiile în care nu există bunuri în averea debitorului, se va putea închide procedura.

Împotriva sentinței comerciale nr.1173/13.III.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, a declarat recurs în termen, legal timbrat, creditoarea - SRL B M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin criticile formulate, recurenta susține în esență că în mod greșit instanța de fond, a reținut că în cauză nu sunt incidente disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, și că nu s-a probat de către creditori că pârâtele au contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.

Se mai susține că probatoriul administrat atestă faptul că administratorii societății nu au prezentat actele contabile ale debitoarei și nici bunurile aflate în patrimoniul societății, deși rezultă că lichidatorul a făcut numeroase demersuri pentru a obține de la administratori aceste documente.

Întrucât pârâtele au avut funcția de administratoare, în speță există raport de cauzalitate între fapta ilicită a acestora și prejudiciul cauzat creditorilor.

În drept se invocă disp. art.304 pct.9 pr.civ. art.8 din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinare, intimatele au invocat excepția tardivității declarării recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, s-a susținut că în raport de data publicării sentinței recurate în I nr.2307/11.VI.2008 și data declarării recursului 29.sept.2008 (data poștei), acesta este tardiv, având în vedere că potrivit art.306 (1) pr.civ. termenul de motivare recursului este de 15 zile.

Pe fond se susține că recursul este nefondat întrucât recurenta în recurs consideră că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii administratoarelor, fără însă a administra probe în sensul dovedirii culpei faptelor celor două intimate.

Curtea, analizând actele de la dosar, având în vedere criticile formulate, excepția invocată și susținerea din întâmpinare, constată și reține următoarele:

Excepția tardivității declarării recursului este nefondată și se va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

În cauză, intimata invocă excepția tardivității declarării recursului raportându-se la data publicării sentinței în - 11 iunie 2008 - data declarării recursului 29 sept.2008 și disp. art.306(1) pr.civ.

În principiu, actele de procedură se publică în, iar data publicării se consideră data comunicării, însă, obiectul speței de față îl constituie angajarea răspunderii administratorilor, iar potrivit disp. art.19 din HG nr.460/2005 modificată prin G nr.1881/2006, publicarea actelor de procedură se efectuează în mod obligatoriu dreptului comun.

Publicarea în a hotărârii pronunțate având ca obiect și angajarea răspunderii administratorilor nu poate fi considerată o comunicare legal făcută, astfel că neexistând dovezile de comunicare conform dreptului comun, recurenta declarat în termen recursul.

Pe fond, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

- SRL BMa formulat cerere de atragere răspunderii patrimoniale administratoarelor societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, invocând împrejurarea că societatea nu a ținut o evidență contabilă conform legii nr.82/1991, nefiind găsite registrele de contabilitate.

Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din disp. art.998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

După modificarea legii insolvenței prin adoptarea Legii nr.85/2006, art.137, în prezent art.138 a suferit și el o modificare esențială, în sensul că pentru stabilirea răspunderii organelor de conducere ale societății pentru faptele săvârșite de aceștia și enumerate la lit.a-g nu este suficient să fi contribuit la apariția stării de insolvență, ci trebuie să fi cauzat această stare a societății debitoare, așa cum se prevede în noul text de lege.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, nu este suficientă existența neținerii contabilității conform cu legea, ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.

De altfel, doctrina și practica au decis că neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală, ascunderea unor documente contabile și, respectiv, ținerea unei contabilități fictive, iar nu nedepunerea bilanțurilor contabile la administrația financiară, pentru care există sancțiuni de altă natură.

Pe de altă parte, neprezentarea documentelor prev. la art.28 din lege, este, de asemenea o faptă care se sancționează conform art.147 din același act normativ și nu poate atrage "ab initio" răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare în condițiile în care nu se dovedește conform textului de lege că prin această omisiune a fost determinată insolvența.

Se mai poate adăuga că simpla invocare a disp. art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă doar după administrarea de dovezi în acest sens.

În consecință, pentru toate aceste considerente, constatându-se că sentința recurată este temeinică și legală, în baza art.312 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

de timbru au fost legal achitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Respinge excepția tardivității invocate de intimatele și ca nefondată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL B M, împotriva sentinței comerciale nr.1173 din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17.11.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.Jud. - 20.XI.2008

Tehnored. - 25.XI.2008

2 ex.

Fond - Tribunalul București - Secția VII- Comercială

Președinte - Judecător sindic:

Președinte:Georgeta Țilimpea
Judecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua, Alina Sekely

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1268/2008. Curtea de Apel Bucuresti