Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1341/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR. 1341
Ședința public de la 27.11.2008
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - I -
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de ctre recurentele Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 2521/30.05.2008 pronunțat de ctre Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Inspectoratul Teritorial d e Munc B, AUTO, (ROMÂNIA), GRUP TRANSPORT 2000, TURISM MAREA NEAGR și, reprezentat de lichidator, și Asociații
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns intimatul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind celelalte prți.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se învedereaz instanței ca citația expediat intimatei a fost restituit la dosar, cu mențiunea "destinatar necunoscut la adres", iar intimata a depus la dosar, prin fax, o cerere de amânare, motivat de lipsa avocatului su din
Curtea, fcând aplicarea art. 98.proc.civ. constat procedura de citare ca fiind legal îndeplinit, întrucât intimata nu a adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a sediului.
Aprtoarea intimatului depune la dosar întâmpinare, în cinci exemplare.
Curtea acord cuvântul pe cererea de amânare, formulat de ctre intimata
Aprtoarea intimatului prezent solicit respingerea cererii.
Curtea respinge cererea de amânare formulat de intimata, constatând c aceasta nu a administrat nici o prob din care s rezulte imposibilitatea de prezentare a avocatului.
În continuare, aprtoarea intimatului solicit încuviințarea administrrii probei cu înscrisuri, în dovedirea revocrii clientului su din funcția de administrator al falitei, în luna decembrie 2004, anterior datei deschiderii procedurii colective.
Curtea, deliberând, respinge cererea de administrare a probei cu înscrisuri noi, apreciind-o ca neutil în cauz, întrucât Legea nr. 85/2006 nu condiționeaz angajarea rspunderii de deținerea calitții de administrator, ci de svârșirea vreunei fapte dintre cele reglementate în art. 138.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul, în dezbaterea recursurilor.
Aprtoarea intimatului solicit respingerea celor trei recursuri, ca nefondate, artând c partea pe care o reprezint nu se face vinovat de svârșirea nici unei fapte dintre cele reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006; reia argumentele prezentate pe larg în întâmpinare. Nu solicit cheltuieli de judecat.
CURTEA
Asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 2521/30.05.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a respins excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantelor-creditoare, a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de ctre reclamantele-creditoare, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul; totodat, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-au dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea societții din registrul comerțului și, în aplicarea art. 135 din aceeași lege, notificarea sentinței ctre Direcția General a Finanțelor Publice a Municipiului B și, pentru efectuarea mențiunilor.
Pentru a hotrî astfel, judectorul-sindic a reținut c, anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 85/2006, reclamantele-creditoare, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au formulat cereri întemeiate pe dispozițiile art. 137 lit. c), d) și f) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare, în contradictoriu cu pârâtul.
În acest context, apreciind c anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 85/2006, nu doar administratorului judiciar/lichidatorului și, în subsidiar, comitetului creditorilor îi era recunoscut legitimarea procesual activ în formularea acțiunilor în rspundere, ci și oricrui creditor, prima instanț a respins excepția lipsei calitții procesuale active.
Examinând fondul cererilor de antrenare a rspunderii pârâtului, judectorul-sindic a constatat c reclamantele-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 2, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au invocat incidența art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare, iar reclamanta-creditoare a invocat, în plus, aplicabilitatea și a art. 137 lit. f).
Referindu-se la incidența art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006), prima instanț a constatat c legea pretinde, în vederea atragerii rspunderii patrimoniale, nu doar continuarea de ctre membrii organelor de conducere a activitții societții, ci și interesul lor personal într-o asemenea atitudine, fapt care în speț nu a fost dovedit.
În acest context, a mai apreciat c managementul defectuos, lipsa maximei diligențe, nevirarea contribuțiilor ctre sistemul public de asigurri sociale ori neîndeplinirea de ctre falit a obligației de a solicita deschiderea procedurii colective sunt fapte care nu se circumscriu ipotezei determinate de lit. c), anterior evocat, atât timp cât ele nu relev interesul personal al pârâtului în continuarea activitții.
De asemenea, judectorul-sindic a reținut c nedepunerea la dosar a actelor prevzute de art. 28 ori a raportrilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilat faptei reglementate de art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006), în condițiile în care nu s-a fcut proba c aceasta ar fi contribuit la ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț.
Prima instanț a constatat c doar creditoarea a invocat aplicabilitatea art. 137 lit. f) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006), dar a apreciat c asumarea unei obligații de plat de ctre pârât nu reprezint o procurare de fonduri, în sensul textului de lege mai sus menționat.
Reținând c reclamantele-creditoare au prezentat teorii de drept privind rspunderea delictual și regulile mandatului comercial, dar nu au indicat și nici probat fapte concrete, care s permit încadrarea în vreuna dintre ipotezele legale invocate, judectorul-sindic a respins cererile de angajare a rspunderii patrimoniale a pârâtului, apreciindu-le ca fiind neîntemeiate.
Totodat, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din registrul comerțului, precum și notificarea hotrârii, în aplicarea art. 135 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe, Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au declarat recurs, primele dou recurente solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii și obligrii pârâtului la suportarea pasivului debitoarei, iar cea de-a treia recurent solicitând casarea hotrârii și trimiterea cauzei primei instanțe, spre rejudecarea cererii de angajare a rspunderii, precum și continuarea procedurii falimentului, pân la soluționarea irevocabil a acestei cereri.
În motivarea recursului su, recurenta Direcția Venituri Buget Local Sector 2 artat c instanța de fond a pronunțat sentința recurat, aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.; totodat, cum sentința atacat nu este supus apelului, a solicitat Curții ca, în baza art. 3041.proc.civ. s examineze cauza sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, aceast recurent a susținut c în raportul de activitate nr. 3 și în cel final lichidatorul a artat c intimatul-pârât se face direct rspunztor de ajungerea societții în stare de faliment, datorit unui management defectuos, ceea ce denot lipsa acestuia de preocupare în funcționarea optim și legal a societții, fapt care relev continuarea activitții în scopuri personale.
De asemenea, a mai afirmat c intimatul-pârât nu și-a îndeplinit nici obligația de a depune la dosar actele prevzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce, coroborat cu împrejurarea nedepunerii la Administrația Finanțelor Publice Sector 2 bilanțurilor contabile aferente anilor 1997 și 2004, face s devin incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Pe de alt parte, recurenta Direcția Venituri Buget Local Sector 2 mai artat c debitoarea figureaz cu rol fiscal pentru 17 autoturisme, ceea ce face s se nasc prezumția c intimatul-pârât a înstrinat o parte din acestea în folosul su propriu, fapt ce se încadreaz în art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Aceast recurent a artat c intimatul-pârât se face vinovat de starea de faliment în care a ajuns societatea, a crei activitate continuat-o, prin ținerea unei contabilitți fictive.
Susținând c simplul fapt c se afl în imposibilitate de a recupera suma cu care a fost înscris în tabel constituie o premis suficient pentru a fi angajat rspunderea patrimonial a intimatului-pârât, invocând și prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicat, art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicat, art. 1540.civ. și art. 374.com. recurenta a solicitat admiterea recursului.
În motivarea recursului su, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 artat c instanța de fond a pronunțat sentința recurat, cu aplicarea greșit a legii; a invocat, astfel, motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, aceast recurent a artat c faptele enumerate de art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006) atrag rspunderea civil delictual special a conductorilor societții pentru plata pasivului doar dac au cauzat starea de insolvenț, aceasta fiind o stare de fapt, asociat acțiunii sau omisiunii lor ilegitime. Astfel, a mai afirmat c evidențierea existenței a cel puțin uneia dintre faptele prevzute expres și limitativ de lege este suficient pentru a opera atragerea rspunderii patrimoniale, fr a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun rspunderea civil obișnuit.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 precizat c a sesizat prima instanț, la data de 30.01.2006, cu judecata unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare, îndreptat împotriva pârâtului.
Referindu-se la ipoteza reglementat de art. 137 lit. c), recurenta a afirmat c scopul edictrii acestei norme a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sntos, întemeiat pe principiul aprrii drepturilor creditorilor societților comerciale faț de faptele administratorilor care nu iau msurile cerute de lege în cazul în care intervine starea de insolvenț și pe principiul rspunderii membrilor organelor de conducere, pentru continuarea activitții, ce îi prejudiciaz pe creditori. Recurenta a subliniat c pentru realizarea acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 32 din Legea nr. 64/1995, din care rezult obligația administratorilor unei societți comerciale de a solicita aplicarea procedurii colective, în termen de 30 de zile de la apariția strii de insolvenț.
În aceast ordine de idei, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 artat c prin continuarea activitții, dup apariția strii de insolvenț, intimatul-pârât a svârșit o fapt ilicit, constând în exercitarea unui management defectuos, care a produs un prejudiciu creditorilor, derivat din imposibilitatea recuperrii integrale a creanțelor, iar legtura de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu const în dezinteresul artat în privința funcționrii normale și în condiții de legalitate a societții.
Pe de alt parte, recurenta a artat c debitoarea a înclcat și prevederile nr.OG 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe (în vigoare, în perioada relevant în speț), ceea ce a fcut s devin incidente dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c) și art. 1442alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicat, cu modificrile ulterioare, potrivit crora rspunderea pentru organizarea și ținerea contabilitții revine administratorului.
În aceast ordine de idei, s-a precizat c debitoarea nu a depus declarațiile privind obligațiile de plat la bugetul general consolidat aferent anilor 2003, 2004 (în parte) și 2005 - integral, ceea ce, coroborat cu nedepunerea actelor contabile, potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1995, prezum neținerea contabilitții în conformitate cu legea.
În aceste condiții, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 afirmat c intimatul-pârât trebuie s rspund și pentru culpa cea mai ușoar, întrucât acesta, ca mandatar al debitoarei, era ținut a-și îndeplini obligațiile cu maxim diligenț.
În motivarea recursului su, recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a artat c instanța de fond a pronunțat sentința recurat, fr temei legal, înclcând și aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.; totodat, cum sentința atacat nu este supus apelului, și aceast recurent a solicitat Curții ca, în temeiul art. 3041.proc.civ. s examineze cauza sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, aceast recurent a susținut, referindu-se la cererea de antrenare a rspunderii, c scopul edictrii art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sntos, întemeiat pe principiul aprrii drepturilor creditorilor societților comerciale faț de faptele administratorilor care nu iau msurile cerute de lege în cazul în care intervine starea de insolvenț și pe principiul rspunderii membrilor organelor de conducere, pentru continuarea activitții, ce îi prejudiciaz pe creditori. Recurenta a subliniat c pentru realizarea acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 32 din Legea nr. 64/1995, din care rezult obligația administratorilor unei societți comerciale de a solicita aplicarea procedurii colective, în termen de 30 de zile de la apariția strii de insolvenț, iar dispozițiile art. 137 lit. c) apar ca o sancțiune aplicat organelor de conducere pentru înclcarea obligației anterior evocate.
În aceast ordine de idei, a artat c prin continuarea activitții, dup apariția strii de insolvenț, intimatul-pârât a svârșit o fapt ilicit, constând în exercitarea unui management defectuos, care a produs un prejudiciu creditorilor, derivat din imposibilitatea recuperrii integrale a creanțelor, iar legtura de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu const în dezinteresul artat în privința funcționrii normale și în condiții de legalitate a societții.
Pe de alt parte, recurenta a artat c debitoarea a înclcat și prevederile nr.OG 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe (în vigoare, în perioada relevant în speț), întrucât nu a depus bilanțurile contabile aferente anilor 1997 și 2004, nici declarațiile privind obligațiile de plat la bugetul general consolidat aferent anilor 2004 și 2005, nici deconturile TVA, aferente anilor 2003, 2004 și 2005, ceea ce denot încercarea intimatului-pârât de a se sustrage "controlului" creditorilor, cu scopul de a le crea acestora dificultți în recuperarea creanțelor.
Referindu-se la msura închiderii procedurii, recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a afirmat caracterul su nelegal, atât timp cât a fost luat, anterior soluționrii irevocabile a cererii de angajare a rspunderii.
În acest context, recurenta a artat c, în situația modificrii sentinței de respingere a cererii de angajare a rspunderii, punerea sa în executare nu ar mai putea fi realizat, deoarece, o dat cu închiderea procedurii, judectorul-sindic, lichidatorul și persoanele care i-au asistat sunt descrcați de orice rspundere cu privire la procedur.
La termenul de astzi, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând actele dosarului, precum și hotrârea atacat, prin prisma motivelor de recurs invocate, rspunzând criticilor recurentelor printr-un considerent comun, Curtea reține urmtoarele:
În raport de datele la care reclamantele creditoare au formulat cererile de angajare a rspunderii patrimoniale a fostului administrator al falitei, anterioare intrrii în vigoare a Legii nr. 85/2006, sunt aplicabile, sub aspectul condițiilor de form și de fond incidente, prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare.
În acest context, trebuie subliniat c a fost invocat incidența art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare, doar reclamanta-creditoare susținând și aplicabilitatea art. 137 lit. f); cum îns, aceast parte nu a declarat calea de atac a recursului, în considerentele care urmeaz nu vor mai fi examinate condițiile reglementate de lit. f) a art. 137.
Ca precizare prealabil, în alt ordine de idei, Curtea ia act de faptul c recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, primei instanțe, spre rejudecarea cererii de angajare a rspunderii. Examinarea detaliat a motivelor de recurs ale acestei recurente relev îns susținerea unor cauze de modificare, dar nu de casare a hotrârii, așa încât recursurile vor fi analizate din prisma acestor aspecte, așa cum au fost subliniate.
Rspunderea reglementat de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 din Legea nr. 85/2006) nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personal, care intervine numai atunci când, prin svârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț sau, în noua reglementare, au cauzat-
Natura juridic a rspunderii reglementate de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 din Legea nr. 85/2006) este cea a unei rspunderi speciale care împrumut cele mai multe din caracteristicile rspunderii delictuale.
Fiind vorba de o rspundere delictual, înseamn c, pentru a fi angajat, trebuie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa), condiții care în aceast situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 din Legea nr. 85/2006) trebuie s fi contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvenț sau, în noua reglementare, s o fi cauzat.
Recurentele susțin aplicarea dispozițiilor art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006), dar Curtea constat c nici una dintre aceste ipoteze nu se regsește în cauz.
Fapta prevzut de art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006) vizeaz cazul în care intimatul-pârât ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activitți care ducea, în mod vdit, persoana juridic la încetarea de plți, pe când ipoteza reglementat de lit. d) are în vedere situația în care acesta ar fi ținut o contabilitate fictiv, ar fi fcut s dispar unele acte contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii.
Împrejurarea c societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile de plat ctre instituțiile bugetare nu este de natur s fac s devin incident ipoteza reglementat de art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, în lipsa unor probe certe, dup cum nici neîndeplinirea obligației reglementate în prezent de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu echivaleaz cu aceeași ipotez, a incidenței rspunderii reglementate de textul legal evocat, atât timp cât nu a fost probat interesul personal al intimatului-pârât în continuarea activitții.
Pe de alt parte, recurentele au susținut c intimatul-pârât se face vinovat de fapta prevzut de art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006), prin faptul c nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile și nu a depus bilanțurile contabile aferente anilor 1997 și 2004, nici declarațiile privind obligațiile de plat la bugetul general consolidat aferent anilor 2004 și 2005, nici deconturile TVA, aferente anilor 2003, 2004 și 2005.
Nici aceste susțineri nu sunt fondate, pentru c faptele ilicite enumerate de art. 137 trebuie s fi contribuit la apariția insolvenței.
Or, nu se poate susține c neîndeplinirea unei obligații legale, nscute ulterior deschiderii procedurii - aceea prevzut în prezent de art. 35 din Legea nr. 85/2006 - ar fi de natur s cauzeze apariția strii de insolvenț, deja instalat anterior deschiderii procedurii.
De asemenea, nici o prob cert nu relev c nedepunerea actelor contabile la organele fiscale ar fi de natur, prin ea însși, s contribuie la apariția strii de insolvenț.
Se cuvine subliniat și solicitarea recurentei Direcția Venituri Buget Local Sector 2, de a se constata incidența în speț a dispozițiilor art. 137 lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare; cum îns în fața primei instanțe nu a fost invocat acest text de lege, el nu mai poate fi invocat direct în recurs, întrucât încalc prevederile art. 294.proc.civ. aplicabil și în recurs, potrivit normei de trimitere prevzute de art. 316.proc.civ. care interzic schimbarea în calea de atac a cauzei și a obiectului cererii de chemare în judecat. Datorit acestui impediment, Curtea nu va examina pretinsa incidenț a ipotezei reglementate de art. 137 lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006).
Pentru a putea fi angajat rspunderea patrimonial a membrilor organelor de conducere ale unei societți supuse procedurii colective, Curtea constat c recurentele ar fi trebuit s dovedeasc atât svârșirea de ctre intimatul-pârât a faptelor prevzute de art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006), cât și legtura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Nici o prob administrat nu relev svârșirea de ctre intimatul-pârât a faptelor invocate de ctre recurente, dar nici legtura de cauzalitate între aceste fapte, în eventualitatea producerii lor, și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Nici afirmația lichidatorului, nici simplele aserțiuni ale recurentelor, nesusținute de nici o prob, nu sunt suficiente pentru ca instanța s angajeze rspunderea patrimonial a unei persoane, deoarece prților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu atrage automat rspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles s instituie o prezumție legal de vinovție și de rspundere în sarcina acestora, ci a prevzut posibilitatea atragerii acestei rspunderi, doar dup administrarea de dovezi care s conduc la concluzia c, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societții în stare de insolvenț.
Prin urmare, constatând c nu se poate reține în sarcina intimatului-pârât svârșirea faptelor prevzute de art. 137 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995, republicat, cu modificrile ulterioare (în prezent, art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006), Curtea apreciaz c dispoziția primei instanțe de respingere a cererilor reclamantelor-creditoare Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de angajare a rspunderii patrimoniale a pârâtului, este una legal și temeinic.
Pe de alt parte, mai constat c recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat și dispoziția primei instanțe, de închidere a procedurii.
Singurele condiții cerute de lege pentru închiderea procedurii în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 sunt aprobarea raportului final, precum și distribuirea tuturor fondurilor sau bunurilor identificate în averea debitoarei și depunerea la banc a celor nereclamate, nu și soluționarea irevocabil a cererii de angajare a rspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
În speț, chiar dac recursurile îndreptate împotriva msurii de respingere a cererilor de angajare a rspunderii patrimoniale ar fi fost admis, o asemenea împrejurare nu ar fi fost de natur s împiedice închiderea procedurii, deoarece, o eventual admitere a recursurilor ar fi condus fie la casarea hotrârii cu trimitere, spre rejudecare (caz în care rejudecarea ar fi fost, oricum, în sarcina altui judector-sindic decât cel care ar fi pronunțat sentința casat, astfel încât este irelevant descrcarea de sarcini a celui inițial desemnat), fie la casarea cu reținere sau la modificarea hotrârii, caz în care executarea sa ar fi urmat procedura reglementat de art. 142 din Legea nr. 85/2006.
În acest context, Curtea subliniaz c, în dezacord cu susținerile recurentei, lichidatorului îi subzist, ulterior închiderii procedurii, obligația de a pune la dispoziția executorului judectoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe, în acest sens dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 necontrazicându-se cu cele ale art. 136, ci dimpotriv, conținând o dispoziție de excepție, vizând subzistența unei atribuții a lichidatorului și ulterior închiderii procedurii.
Având în vedere considerentele reținute mai sus, Curtea constat c judectorul-sindic a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, a crei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de ctre recurentele DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 2521/30.05.2008 pronunțat de ctre Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC B, AUTO, (ROMÂNIA), GRUP TRANSPORT 2000, TURISM MAREA NEAGR și, reprezentat de lichidator, și Asociații
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 27.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - I -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./09.12.2008
Judector-sindic -
Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
