Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1343/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1343R
Ședința publică de la 27 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3385/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosarul cauzei dovada publicării în a sentinței atacate.
Având în vedere că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 17.06.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura insolvenței reglementată prin Legea nr.85/2006 derulată împotriva debitorului, creditoarea reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Baf ormulat, în baza autorizării judecătorului sindic în acest sens, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, administratorul societății debitoare, solicitând, în temeiul art.138 alin.1 lit.d din legea menționată, obligarea acestuia să suporte pasivul debitorului.
De asemenea, prin cererea formulată la termenul de judecată de la 02.09.2008, lichidatorul desemnat în cauză, a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.3385 pronunțată la 02.09.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins ca neîntemeiată cererea formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 de creditoarea-reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B în contradictoriu cu pârâtul și în temeiul art.131 din legea menționată a închis procedura insolvenței, dispunând totodată și măsurile de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în principal, în primul rând, că pentru angajarea răspunderii potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie îndeplinite cumulativ condițiile privind prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția.
În ceea ce privește fapta, creditorul reclamant și-a întemeiat cererea pe prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 fără să facă dovada, potrivit art.1169 Cod civil, referitor la săvârșirea de către pârât a faptei la care se referă prevederile legale respective, rezumându-se la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii.
Nu s-a arătat de către reclamant nici care este legătura de cauzalitate dintre fapta pretinsă și starea de insolvență a debitorului, în contextul în care pentru atragerea răspunderii instanța trebuie să rețină că insolvența a fost determinată de fapta ilicită a pârâtului.
S-a mai reținut de către tribunal că, astfel cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite în cauză de către lichidator, debitorul nu are bunuri în patrimoniu pentru valorificarea cărora să se justifice continuarea procedurii, situație în care sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii formulate în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 împotriva pârâtului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că tribunalul a reținut în mod greșit că cererea formulată în temeiul art.138 alin.1 lit.d nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de lege în vederea admiterii.
Astfel, în ceea ce privește existența unei fapte ilicite, în raport cu art.1 alin.1, art.5, art.73 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.82/1991, respectiv Legea nr.31/1990, rezultă fără echivoc faptul că în cazul nedepunerii documentelor contabile (iar debitorul nu a depus aceste documente) nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Nedepunerea documentelor contabile atrage imposibilitatea controlului, premisa ținerii unei contabilități fictive.
Prejudiciul cauzat recurentului prin conducerea defectuoasă de către pârât a societății debitoare rezultă din tabelul final consolidat al obligațiilor debitorului întocmit în cauză.
În legătură cu aspectul vinovăției, răspunderea în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 are sorginte atât delictuală cât și contractuală - în raport cu contractul de mandat pe care l-au încheiat reprezentanții societății cu aceasta.
În raport cu art.1532-1533, 1082 Cod civil, art.11 din Legea nr.82/1991, art.72 din Legea nr.31/1990, obligația ținerii contabilității revine administratorului societății în baza mandatului tacit avut în această calitate, iar pârâtul nu a administrat nici o dovadă în măsură să îl exonereze de la îndeplinirea respectivei obligații, în acest caz prezumându-se culpa acestuia.
Referitor la raportul de cauzalitate, dezinteresul manifestat de către pârât față de prevederile legale ce guvernează activitatea debitoarei nu putea avea drept rezultat decât falimentul societății, acesta fiind și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudicierea creditorilor prin intrarea în stare de insolvență a debitorului. Pârâtul nu a depus la dosar actele contabile ale societății,după cum rezultă din raportul de activitate al reclamantului.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în procedura insolvenței pentru pasivul debitorului, trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute legal referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență și a vinovăției.
Susținerile recurentei privind îndeplinirea acestor condiții sunt exclusiv de factură generală, teoretice, fără a avea caracterul concret necesar.
Referitor la condiția privind existența unei fapte ilicite, creditorul-reclamant a invocat prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 în sensul neținerii contabilității de către debitor în conformitate cu legea, dar nu a fost în măsură să dovedească săvârșirea faptei pretinse de către pârât, potrivit art.1169 Cod civil. Nedepunerea documentelor contabile privind debitorul la organele fiscale sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, deoarece poate avea o altă cauză decât această din urmă faptă și, oricum pentru nedepunerea documentelor se prevede o altă sancțiune legală. Dezinteresul administratorului pentru derularea în mod legal a activității societății debitoare nu constituie în sine vreuna dintre faptele limitativ enumerate prin prevederile art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
Prejudiciul produs creditorilor avut în vedere în atragerea răspunderii patrimoniale nu constituie creanțele creditorilor, ca în cazul procedurii reorganizării sau falimentului, pentru ca raporturilor juridice în cele două situații sunt parțial distincte, ci aducerea debitorului în stare de insolvență, stare în care creditorii își mai pot recupera creanțele doar în limitele și condițiile procedurii insolvenței.
Răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este de natură contractuală ci are caracter special, astfel că nu se poate proba culpa administratorului în baza mandatului tacit și nici că acestuia i-ar reveni sarcina administrării probei contrare.
În privința raportului de cauzalitate reclamanta avea de susținut și probat modalitatea concretă în care prin fapta pretinsă în sarcina pârâtului, acesta a produs starea de insolvență societății debitoare, dar, în mod evident în cauză nu s-a administrat nici o dovadă sub acest aspect.
În măsura în care vreuna dintre condițiile de atragere a răspunderii nu a fost în concret dovedită ca îndeplinită în mod cumulativ, cererea în temeiul art.138 formulată în cauză nu putea fi apreciată decât drept neîntemeiată,după cum a reținut și prima instanță prin sentința recurată.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3385/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 15.12.2008
Tehnored. - 22.12.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
