Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1412/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1412R
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul MUNICIPIUL B, împotriva sentinței comerciale nr.3365/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - CASA DE SRL prin lichidator judiciar, și.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații persoane fizice, reprezentați de avocat, cu delegație de substituire la dosar, lipsind recurentul și intimata - CASA DE SRL prin lichidator judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimații și au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare la data de 19.11.2008, iar Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile publicării sentinței atacate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimaților și solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Apreciază că existența unei fapte culpabile ca și legătură de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu nu a fost dovedită pentru a se putea anfaja răspunderea asociaților. Susține că din raportul de gestiune întocmit în anul 1999, rezultă clar faptul că societatea funcționa în pierdere. Acest lucru nu s-a datorat culpei asociaților ci datorită faptului că societății îi expirare autorizația de funcționare, fiind în imposibilitate de aor eînnoi. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3365/2.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii a comercială, s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul Municipiul B in contradictoriu cu pârâții și, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților în calitate de foști administratori ai debitoarei - Casa De Schimb SRL în baza art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași hotărâre s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și radierea societății din registrul comerțului. În motivarea hotărârii se reține că prin sentința comercială nr.6621/27.02.2007 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență simplificată împotriva debitoarei și ulterior întocmirii tabelului definitiv rectificat, singurul creditor înscris la masa credală, Municipiul Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor administratori ai debitoarei, considerând că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile imperative ale Legii 82/1991, nu au întocmit și depus raportările contabile, au avut un management defectuos și nu au respectat obligația de a solicita deschiderea procedurii imediat ce a apărut starea de insolvență, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006. În urma administrării probei cu înscrisuri, instanța de fond a apreciat cererea ca neîntemeiată, deoarece reclamantul s-a rezumat să invoce aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138, fără să arate în concret care sunt faptele ce se încadrează în aceste prevederi legale. S-a considerat că fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege nu a fost dovedită, iar simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii, în lipsa probării raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. S-a apreciat că fapta imputată pârâților, respectiv de a nu formula cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență este o faptă ulterioară apariției insolvenței, ce nu poate fi încadrată din acest motiv printre faptele care angajează răspunderea administratorilor, pentru că art.138 reglementează o răspundere specială, pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au determinat această stare. Raportul cauzal trebuie să existe între fapta prevăzută de art.138 și starea de insolvență a debitoarei în sensul că prin săvârșirea unei asemenea fapte debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Municipiul a declarat în termenul legal recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților. În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că în cauza de față, fapta ilicită constă într-o inacțiune, respectiv în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității și care rezultă din faptul nedepunerii actelor contabile prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006. Recurenta mai susține că, din rapoartele depuse de lichidator la dosar reiese că principala cauză a insolvenței se datorează modului defectuos de a conduce activitatea societății, prin neplata la bugetul de stat a obligațiilor stabilite. S-a mai învederat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că debitul debitoarei a fost înregistrat în perioada în care pârâții au fost asociați și în această calitate au dispus continuarea activității în dauna creditorului, deși se afla în incapacitate de plăți.
Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu motivarea că din cauza imposibilității realizării obiectului de activitate, pentru că nu se mai prelungise autorizația de funcționare a casei de schimb valutar, s-a hotărât de către asociați dizolvarea societății, hotărâre ce a fost publicată la data de 15.01.2001.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin 1 lit.d și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu, dat fiind că natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale. Angajarea răspunderii delictuale presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.998-999 civil, respectiv: existența faptei ilicite și a prejudiciului, culpa administratorului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului. Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale rezultă că existența raportului de cauzalitate între culpa administratorului constând în deficiențe de natură managerială, starea de încetare de plăți a societății și lipsa unei părți din activ trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată. În primul rând, în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu s-a arătat decât cu titlu teoretic că intimații-pârâți se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență prin dezinteresul pe care l-au arătat pentru desfășurarea activității în conformitate cu prevederile legale. Recurenta nu a solicitat administrarea de probe care să confirme aserțiunea cum că societatea a intrat în încetare de plăți din cauza unei proaste gestiuni a afacerii sau că managementul defectuos a fost un factor care a contribuit la falimentul firmei. Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că debitoarea nu a depus la dosar actele cerute de art.28 în termenul prevăzut de art.35 din lege, sau că nu a depus bilanțurile contabile la organele fiscale nu se poate asimila cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. De asemenea, în mod just se consideră de către instanța de fond că neîndeplinirea obligației legale a administratorului de a ține registrele legale trebuie să determine sau să contribuie la ajungerea societății în stare de insolvență pentru ca cererea de angajare a răspunderii patrimoniale să fie întemeiată. Nu s-a făcut proba acestui raport de cauzalitate nici în fața instanței de recurs. Legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție de culpă pentru foștii administratori care nu au depus la dosar evidențele contabile, ci dimpotrivă a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, însă numai după administrarea de dovezi. De asemenea, în mod just s-a reținut de către instanța de fond că neformularea de către intimații-pârâți a cererii de deschidere a procedurii in solvenței este o faptă ulterioară apariției stării de insolvență și care nu poate angaja răspunderea acestora în temeiul art.138 din lege. Este neîntemeiată și critica potrivit cu care intimații-asociați au dispus continuarea activității deși societatea se afla în stare de insolvență, având în vedere probele de la dosar care relevă că din cauza neprelungirii autorizației de funcționare a casei de schimb valutar, asociații au hotărât încă din data de 16.10.2000 dizolvarea societății pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza probelor administrate, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL B, împotriva sentinței comerciale nr.3365/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - CASA DE SRL prin lichidator judiciar, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud. - 19.12.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
